Arhivă PDF începând din 1990 I Abonamente Revista 22 I Access Abonați PDF


CĂTĂLIN PREDOIU : Cele patru crize ale PNL înaintea unui congres decisiv
Interviu realizate de Andreea Pora
2017-03-28
Interviu
1

Există o destul de mare dezamăgire publică față de PNL, dezamăgire care persistă și după alegerile parlamentare. Care este explicația?

 

Partidului i-a lipsit aproape totul: coeziune, coerență, încredere, mobilizare, figuri emblematice, mesaj, credibilitate, ancorare în agenda oamenilor, strălucire, măreție! Tot ce-a avut la prezidențialele din 2014. A fost doar un partid într-o fuziune nefinalizată, care a luat colectiv decizii greșite. Treptat s-au instalat mai multe crize multiple în PNL, care acum coexistă.

 

Un partid în stare de tranziție nu-și poate aduna toate forțele

 

Care sunt aceste crize?

O criză organizatorică decurgând din succedarea interimatelor, pentru că interimatul vine la pachet cu o relativă legitimitate internă. Apoi este o criză financiară, care a fost moștenită și rezolvată doar parțial, criză de imagine, criză de comunicare, criză de rezultate încurajatoare. Toate acestea au condus la o criză de identitate și legitimitate în ochii publicului. Doar o conducere legitimă prin vot și aleasă pe bază de competență demonstrată le poate rezolva. Ceea ce a fost un avantaj - întinderea fuziunii pe trei ani, pentru că în 2014 a calmat orgolii și a concentrat efortul pe campania prezidențială –  treptat s-a transformat într-un dezavantaj. Pentru că un partid în stare de tranziție, condus interimar la toate nivelurile, nu-și poate aduna toate forțele ca să livreze rezultatul așteptat și de propriii membri, și de alegători.

 

S-a făcut o analiză a eșecului? Pentru că soluțiile nu pot deriva decât din analiza cauzelor.

După alegeri, noua președintă interimară a întreprins o analiză cu câțiva experți pe rezultatele în filiale și la nivel general, pusă ulterior la dispoziția membrilor. Dar aici au intervenit două aspecte. Pe de o parte, partidul s-a concentrat pe ce urmează, pe intrarea în linie dreaptă pentru alegerile din filiale și organizarea congresului. Pe de altă parte, o analiză completă este foarte dificil de făcut într-un termen scurt, cu o astfel de presiune, pentru că trebuie ținut cont de condițiile în care au funcționat aceste filiale și modul în care au evoluat electoral. E foarte simplu să faci o analiză limitându-te la cifre: cutare filială a obținut 30%, cutare filială a obținut 15%. Cauzele au fost mai multe și variate de la filială la filială. În plus, regiunile României prezintă condiții electorale diferite: una este să candidezi în Transilvania, alta să candidezi în sudul țării. Una este să candidezi la Timișoara sau la Alba Iulia, alta să candidezi în București sau la Iași sau în Teleorman. O astfel de analiză, pentru a fi riguroasă, trebuie făcută ținând cont și de aceste condiții. Și atunci, în fața conducerii interimare (președinte și secretar general, ambii interimari) s-a aflat această provocare: pe ce să se concentreze? Pe o analiză urmată de măsuri, unele drastice, chiar promise, hotărâte înainte de alegeri, care să fie luate de o conducere fără legitimitate, sau să-și  concentreze eforturile pe organizarea unui nou congres?

 

Totuşi, ce spunea analiza?

Dincolo de analiză, părerea mea este  că  strategia  de campanie nu a funcționat, iar la jumătatea campaniei a fost abandonată, fiecare a cam fost pe cont propriu de la un anumit moment. Problemele de combustie internă ale PNL și-au pus și ele amprenta pe performanța electorală.  A fost un domino al erorilor care a început, după părerea mea, cu lipsa de decizie, de coeziune internă în ceea ce privește forțarea democratică a intrării la guvernare imediat după alegerile prezidențiale din 2014, când exista un orizont de așteptare foarte puternic din partea societății ca PNL să preia și guvernul.  Noi în campania prezidențială am spus la unison: vrem și guvernul! În iarna lui 2015 cifrele sondajelor arătau PNL cu 40% favorabilitate. Dar, din varii motive și cu diferite argumente, nu s-a căzut de acord și PNL nu a avut energia și magnetismul necesare pentru a genera o majoritate în parlament care să susțină o moțiune de cenzură.

 

PNL a crezut în soluţia Cioloş

 

A fost o greșeală faptul că s-a mers în alegeri pe varianta Cioloș, lăsând impresia că PNL nu are propria variantă și se agață de pulpana lui Cioloș? Sunt voci în partid care asta susțin acum.

După război mulți viteji se arată! La momentul respectiv decizia a fost luată cu unanimitate. Unii colegi spun acum: „eu v-am atras atenția“. Poate că au spus, dar în gând. PNL a crezut atunci în soluția Cioloș. La parlament, după ședința de Consiliu Național care l-a validat unanim pe Cioloș, mai toată lumea se înghesuia într-o sală alăturată să facă selfie cu premierul de azi și de mâine. Disfuncțiile au atârnat însă mult prea greu. Problema a fost în principal din PNL. Ideal ar fi fost ca cei care astăzi spun „n-a fost bine cu Cioloș“ s-o fi spus atunci foarte răspicat. Din punctul meu de vedere, percepția a fost că toată lumea a crezut în această formulă. Cu argumente: Cioloș e un profil de tehnocrat care a performat și la Bruxelles, n-a guvernat rău, a venit cu un model de guvernare care se poate genera și de către politic, pentru că sunt oameni politici de talia lui Cioloș și chiar peste, dar avantajul lui a fost că a venit după catastrofa Ponta, când nici nu era foarte greu să demonstreze altceva. Însă în plină campanie, cauzele au fost și de imagine, și de comunicare, și de mobilizare internă a organizațiilor. Deci, pe de o parte, organizațiile demoralizate după locale și ținute în loc de această piatră de moară care a fost nefinalizarea fuziunii înainte de marea bătălie a generalelor, pe de altă parte, un baraj mediatic foarte eficient din partea PSD, care practic a anihilat avantajul de imagine adus de Guvernul Cioloș. Sincopele care au existat între echipa noastră de campanie și, la un moment dat, poziția publică a premierului, adică acel „stop“ pe care dânsul l-a dat implicit la un moment dat campaniei, cerând să fie dat jos de pe afișele PNL, a contat enorm.

 

V-a oferit o explicație ulterior? Ce credeți că s-a întâmplat atunci?

N-a existat această lămurire între echipa Cioloș și echipa PNL după alegeri, pentru că toată lumea s-a concentrat pe altceva. Noi ne-am concentrat imediat pe organizarea alegerilor interne și cred că bine am făcut. Dânsul pare că s-a concentrat pe tatonări și evaluări interne și internaționale.

 

Un proces de alegeri corect, care să dea partidului o echipă unită

 

Considerați că Cioloș are o responsabilitate în eșecul din parlamentare?

Strict tehnic, nu, pentru că nu Cioloș trebuia să ne câștige nouă alegerile parlamentare, ci noi trebuia să le câștigăm. Dar asta a fost istoria și orice încercare de a construi istorie contrafactuală e simplu de făcut. De asta spun că primesc cu mari rezerve poziții „înțelepte“ acum, după război.

 

Haideți să ne asumăm cu toții ce am greșit, să învățăm din asta și să ne concentrăm să facem un proces de alegeri corect, care să dea partidului o echipă unită, care să păstreze unitatea lui, să rezolve aceste crize organizatorice, financiare, de imagine, de comunicare și să refacă legătura cu electoratul! Deasupra acestor crize rezolvate trebuie să punem o legătură fermă, constantă, bazată și pe valori, dar și pe măsuri de susținere a intereselor electoratului nostru. Să definim acel segment electoral, să ne clarificăm ideologic, să ne clarificăm politicile și mesajele și atunci această încredere se va reconstrui, dar numai prin oameni care să prezinte garanții că ceea ce spunem și facem. Noi susținem constant - și e un plus al PNL - această valoare a integrității în funcțiile publice și criticăm constant PSD de pe această poziție. Dar acum este momentul să demonstrăm și în interior acest lucru prin procesul pe care îl parcurgem. Publicul se va uita foarte atent la ce se întâmplă în PNL în următoarele două-trei luni și conduita noastră va fi un mesaj către public. Noi trebuie să aplicăm acum ceea ce spunem în exterior. Dacă spunem „integritate în funcție publică“, „integritate în politică“, acum în interior trebuie să aplicăm acest lucru: corectitudine la sânge în procesul de desfășurare a alegerilor, respectarea la sânge a statutului și a procedurilor interne de alegeri.

 

Dar de ce puneţi accentul pe aceste lucruri? Aveți suspiciuni că procesul nu va fi corect?

Nu, în acest moment n-am nicio suspiciune și nici bănuieli că s-ar putea produce altfel, după cum în egală măsură vă spun că și eu, și alți colegi suntem determinați să veghem la această integritate a procesului intern, tocmai pentru că de ea atârnă șansa unei conduceri legitime și a unei noi relații cu electoratul.

 

Percepția că în PNL nu se petrece nimic

 

De ce s-a amânat atât de mult congresul, şapte luni pentru organizare nu sunt cam multe?

Este un termen statutar, în primăvara-vara lui 2017 se va face congresul final de fuziune și alegerea noului președinte. Marea dilemă a fost dacă facem o procedură de sus în jos, adică ales întâi președintele și apoi șefii de organizații, sau invers, de la baza partidului către vârf. S-a decis cea de-a doua variantă, care este mai logică, dar care are acest preț, al timpului. În perioada următoare în fiecare filială se vor alege președinții și e o mecanică internă de partid absolut necesară. Dar perioada până la congres n-ar trebui să fie un timp pierdut, ar trebui să fie un timp în care noi să continuăm efortul de opoziție, eforturile de clarificare ideologică, în care putem discuta problemele societății și să venim cu soluții. Din păcate, criza de imagine și de identitate, îmbinată cu lipsa unor platforme media în care să putem să ne împingem mesajele, așa cum face PSD, care le are la dispoziție,­­­­ creează această percepție că în PNL nu se petrece nimic.

 

Dar PNL a avut poziții corecte pe subiectele-cheie, cu propuneri corecte - de la amendamente până la declarații politice. Pe toate temele politice majore- de la celebrul diferend național pe Ordonanța 13 până la problemele de administrare a fondurilor bugetare, a fondurilor europene, la declarația parlamentului inițiată de Tăriceanu, suprapoziționat față de toate celelalte instituții în arhitectura instituțională - poziția PNL a fost fermă și corectă, în linie cu valorile pe care le-am enunțat, în linie cu ceea ce vrea electoratul nostru. Și e foarte frustrant să vezi că, în ciuda acestor poziții corecte, în continuare partidul nu trece acest baraj al lipsei de încredere.

 

Pozițiile au fost corecte, dar palide.

Parțial sunt de acord cu dvs., dar asta e provocarea majoră a acestui congres, să ofere electoratului nostru o conducere care să aibă o voce mult mai puternică și să găsească mesaje mai potrivite ca să atragă atenția asupra substanței poziției noastre, care este una corectă. Numai că ceea ce lipsește în acest moment este efectul de marketing politic prin care cetățeanul de pe stradă este captat și captivat de ceea ce faci. Nu aș transforma asta într-o vină a conducerii interimare, pentru că oricărei conduceri interimare îi lipsește forța dată de legitimitate. Conducerea aleasă va vorbi, cu certitudine, cu o voce mult mai „baritonală“, mult mai hotărâtă și mandatată, încărcată de votul partidului.

 

Echipa și personalitățile care vor fi în spatele acestui nou lider al PNL sunt foarte importante. Dvs. ce echipă aveți în spate?

Sunt convins că, la momentul potrivit, fiecare candidat va etala o echipă, pentru că, dacă nu etalezi o echipă care să îmbrace ambele moșteniri politice și să transmită publicului că mizăm exclusiv pe competențe și pe meritocrație, pe capacitatea de a găsi soluții problemelor reale ale societății, atunci tot efortul va fi în zadar. Nu este o candidatură individuală. Eu sunt un om de echipă și mi-am asumat acest demers ca urmare a poziției multor colegi, a multor filiale. În ochii mei,  fiecare filială este importantă, pentru că un rezultat de 15% obținut într-un fief PSD e la fel de valoros ca un rezultat de 25%-30% obținut într-un fief PNL sau de dreapta, în general.

 

Sau un rezultat de 20% în București într-un fief PNL. Un fost fief, mai corect spus. Cum vi se pare?

Eu mă uit atent la cifrele de început de campanie la București la locale, când d-na Firea a intrat în campanie cu 42%. Și atunci întreb: mai este București un fief PNL? Eu zic că nu. Poate fi transformat într-un fief PNL? Cu certitudine, da. Dar cu condiția să pregătești un candidat cu doi ani înainte, să stai în spatele lui fără să clintești după ce l-ai ales și te-ai convins că e cel mai bun și să fii zi de zi „pe capul“ d-nei Firea, să-i taxezi fiecare gest greșit, fiecare măsură administrativă greșită, dubioasă, în dauna electoratului pe care îl reprezinți. Și atunci, da, Bucureștiul poate să redevină un fief PNL. Dar și în organizații trebuie aplicate exact aceleași principii.

 

Și de ce nu le-ați aplicat, că doar ați fost șeful organizației București?

Foarte puțini cunosc povestea completă. Eu am fost solicitat să preiau organizația București în decembrie 2015. Mandatul meu inițial a fost exclusiv să unific organizațiile și să le așez pregătite în spatele candidatului nostru de la acel moment, d-l Cristian Bușoi, care era deja validat de organizația București cu unanimitate de voturi, inclusiv votul d-lui Orban. S-a stabilit clar în partid că vom merge cu d-l Bușoi, deci nu mi-am pregătit defel candidatura. În ianuarie-februarie 2016 am făcut ceea ce am fost însărcinat să fac. Din 12 șefi de sectoare am rămas cu 6, dintr-un birou politic al Municipiului București de vreo 50 de oameni am format unul din 22 de oameni, reprezentând ambele moșteniri, mediind și împăcând toate grupurile politice din București. După care a urmat tot ce știți că s-a întâmplat, succesiunea de candidați care în final m-a pus în situația să-mi asum, cu titlu de sacrificiu, această candidatură. Dar de ce d-na Firea a ajuns să aibă 42% la începutul campaniei? Răspunsul implică o analiză a organizațiilor din București pe mulți ani în urmă, pentru ambele  partide care au fuzionat.

 

Folosiți des ideea „moștenirii“ politice, în fapt, PD și PNL. Din partea „moștenirii“  vechiului PNL vor fi probabil mai mulți candidați - Orban, Bușoi, cel puţin. Credeți că vă va avantaja acest lucru?

Eu mi-aș dori să fie mai mulți candidați, nu pentru mine, ci pentru partid, pentru că existența mai multor candidați va împinge în planul secund acest clișeu nenorocit, vechiul și fostul, și va împinge dezbaterea pe soluțiile partidului. Am această credință că oamenii se vor îndrepta către cel care va prezenta cele mai bune soluții și care va putea să cupleze din nou cu electoratul, să prezinte garanții de încredere pe competență, pe integritate, pe capacitatea de reprezentare și pe capacitatea de a lucra într-o echipă și de a finaliza proiecte.

 

Existența a numai doi candidați, fiecare dintr-o moștenire istorică, va induce în mințile tuturor ideea pe care o consider greșită: „îl votez pe cutare care e din fostul meu partid“. Eu îi invit pe colegi să ne concentrăm pe o dezbatere de soluții pentru partid, nu pe un concurs de amintiri sau de „bătut cu cărămida în piept“. Până la urmă, președintele e un instrument al partidului, un vehicul al partidului, trebuie să ducă partidul dintr-un loc în altul. Președintele PNL trebuie să-și asume efortul de a câștiga guvernarea și să ofere aceste garanții de încredere.

 

Soluţiile pentru partid contează, nu simpatiile personale sau „moştenirea“

 

Alegerea președinților de filiale dintr-o „moştenire“ politică sau alta va influența probabil decisiv alegerea preşedintelui. Au început deja să se tragă sfori în partid pe linia asta?

Sfori se trag în orice partid, din America și până în... Însă mesajul meu către toți colegii  e următorul: dacă ne vom da votul doar pe criteriul provenienței, al moștenirii istorice, sau doar ne vom angaja într-o competiție demagogică de critici față de trecut și promisiuni deșarte pentru viitor, suntem pierduți. Trebuie să ne uităm atent la soluțiile prezentate de candidați în moțiuni. Dacă nu ne uităm la soluțiile care se propun și la profilul președintelui, atunci vom reuși doar să continuăm acest meci Steaua-Dinamo și vedeți și dvs., nici Steaua, nici Dinamo nu mai joacă în Cupa Campionilor Europeni. Asta vrem? Să câștigăm campionatul județean din Ilfov sau Cupa Campionilor Europeni? Eu propun să câștigăm Cupa Campionilor Europeni.

 

Dacă acum cădem în păcatul să ne sprijinim oamenii care nu au poate anvergura să conducă o filială doar pentru că ne cunoaștem din copilărie sau de când umblam în pantaloni scurți prin partid, am face o greșeală majoră. Important este să ne uităm la ce profil are președintele, ce platformă, ce soluții pentru problemele concrete ale partidului. Mă refer inclusiv la președintele de filială. Pentru că eu cred că e poate chiar mai important ce președinți de filială va da PNL decât ce președinte de partid va alege.

 

D-l Tăriceanu vrea să ne împingă către o dictatură parlamentară

 

Apropo de proiecte duse la capăt: ați fost delegat de partid să faceți modificările la Codurile Penale, să integrați faimoasele decizii ale CCR și să prezentați o lege. În ce stadiu se află, că mâine-poimâine iese d-l Toader cu proiectul de lege?

Decizia PNL a fost următoarea: dacă PSD nu-și asumă să introducă deciziile Curții Constituționale în Codurile Penale și eventual prevederi din directiva privind garanțiile procesuale și libertățile la nivel european, atunci vom face noi un proiect.  Concomitent, s-a stabilit că, în măsura în care Ministerul Justiției vine cu un proiect, atunci suntem pregătiți cu amendamente în parlament, dacă proiectul nu e rezonabil. D-l ministru Toader și-a asumat acest efort. Și, deși a început cu stângul, văd că după vizita la Bruxelles de acum câteva zile și-a revenit puțin și, după declarația condamnabilă pe care a făcut-o legată de Ordonanța 13, a ieșit cu o declarație în care a spus că va veni cu un proiect în care se va limita strict la introducerea deciziilor CCR în cele două Coduri Penale.

 

Îl credeți?

Dat fiind că făcea declarația de la Bruxelles, sunt tentat să-i acord acest credit. Să vedem cu ce vine în parlament, după ce se consultă cu sistemul judiciar.  Legea de tehnică legislativă impune consultare publică, studiu de impact, consultare cu sistemul judiciar și apoi sesizezi parlamentul cu proiectul. Sigur, parlamentul e suveran și decide. Dar nu cum vrea d-l Tăriceanu, trebuie să decidă ascultând poporul. Nu în turnul de fildeș, pentru că asta ar însemna dictatură parlamentară. Asta vrea d-l Tăriceanu, să ne împingă către o dictatură parlamentară, iar în spatele dânsului e d-l Dragnea, care tace chitic, dar își freacă mâinile. Democrațiile au evoluat și s-a trecut de la acest tip de legiferare, ruptă de orice context, la o legiferare bazată pe consultare intensă cu sistemul reglementat și opinia publică. Eu voi observa cu atenție care sunt pașii d-lui ministru Toader după vizita la Bruxelles.

 

Ce părere aveți despre decizia CCR în privința conflictului DNA-guvern?

Problema pe care o am față de astfel de întrebare este că, după regulă, un politician se pronunță mai puțin pe deciziile CCR. Trebuie să existe un arbitru suprem în arhitectura constituțională și el este CCR. Nu mai puțin, am văzut foarte multe păreri exprimate de foarte mulți juriști care o critică și au toată libertatea să o facă. O critică cu argumente juridice solide.

 

Și alții o apără tot cu argumente juridice.

O apără cu argumente cvasi-juridice. Mă rezum spunând că nu am găsit elemente ale unui conflict constituțional acolo și mi-e greu să văd ce efecte juridice poate avea o astfel de decizie pe un aparat care, la rândul lui, funcționează pe legi, legi care îl obligă să investigheze oriunde există indicii că s-ar fi putut petrece o infracțiune. De altfel, aceste precizări au fost făcute și de procurorul general al României.

 

Vă cer o părere de jurist: credeți că prin decizia CCR a fost dezincriminat abuzul în serviciu la elaborarea și emiterea actelor normative?

Curtea Constituțională nu legiferează. Ceea ce trebuie luat în calcul este decizia inițială a Curții pe abuzul în serviciu, care este o decizie de interpretare a textului, nu este o decizie de invalidare constituțională. Mulți spun: Curtea a decis că e neconstituțional. Curtea spune textual altceva: e constituțional dacă-l interpretați în sensul că prin „act“ înțelegeți „legea“.

 

Decizia inițială nu face decât să citească o lege deja în vigoare din 2004, Legea 365, care la rândul ei face parte din dreptul intern și care spune, aprobând Convenția ONU contra Corupției, că prin „act“ trebuie înțeles „lege“. Se face o discuție elaborată de către PSD din această decizie tot din motive politice. Dar lucrurile sunt de fapt mult mai simple.

 

Nu cred că d-l Toader va cere revocarea şefei DNA

 

Credeți că se urmărește demiterea Laurei Codruța Kövesi și ce șanse dați unui astfel de demers?

Vă spun ca un om care a condus sisteme: dislocarea unui conducător de sistem înainte de termen, fără o pregătire prealabilă a succesiunii, fiindcă orice instituție se pregătește pentru succesiune, are ca efect imediat dezorganizarea sistemului respectiv. Am dubii cu privire la buna credință a acestui demers. Și e străvezie motivația.

 

Cu evaluarea...?

Păi, evaluările se fac anual și, din câte văd, bilanțurile DNA nu pot fi opuse ca argument într-un astfel de demers. Deci, nu văd o finalitate legitimă a acestui demers în acest moment, nici chiar posibilă, și cred că d-l Toader a dat semne că face pași înapoi. Nu mai vorbește de cereri de revocare și de demisii de ceva vreme. Nu cred că d-l Toader va cere această revocare. Dacă o va face, va fi, după opinia mea, o greșeală. Pe lângă aceste argumente care țin de statistici, cred că din nou trebuie să ne gândim și la viitor: ce vrem noi de fapt? Vrem să îmbunătățim DNA? Să spună unde trebuie îmbunătățită activitatea DNA.

 

Să renunțe la abuzuri, cum spun televiziunile PSD…

Care sunt aceste abuzuri? S-au prezentat câteva cazuri care ridică semne de întrebare, sunt de acord cu asta. Dar ca să vorbim de un abuz ar trebui să avem o decizie a Inspecției Judiciare, consfințită de CSM, cu probe, cu o anchetă profesionistă și cu un rezultat palpabil. În plus, noi vorbim aici de sisteme și de conducători de sisteme. Un caz, două, trei sunt foarte importante. E adevărat că vorbim de drepturi fundamentale, dar de aici și până la a vorbi de o stare de sistem e mare distanță. Nu mai puțin, însă, aș spune că șefa DNA ar trebui la rândul său să facă propria evaluare internă și, dacă mai sunt cazuri Negulescu, să le rezolve ea. Și atunci lucrurile vor căpăta o și mai mare consistență în fața opiniei publice. Pentru că aici este de fapt problema. S-au ridicat niște semne de întrebare. Trebuie lămurite rapid. Dar trebuie să facem distincție între un număr de cazuri față de câte dosare instrumentează DNA, sute, poate mii, și situația sistemică. E complet altceva.

 

Modelul economic al PSD ne înfige direct în zidul crizei economice

 

Observăm această sarabandă a măririlor de salarii, de pensii, cu riscul detabilizării bugetului și al depășirii deficitului, risc asupra căruia au avertizat Comisia Europeană și FMI. Credeți că PSD va da înapoi?

E o primejdie asupra căreia PNL a avertizat primul încă din iarna lui 2015, când Ponta deja instalase un model economic complet greșit axat pe consum și îndatorare și pe reducerea investițiilor publice, infrastructură în primul rând. Marele eșec al guvernării Ponta, pe care îl văd deja exacerbat de guvernarea PSD Dragnea-Grindeanu, este subminarea investițiilor publice. Acest model economic ne înfige direct în zidul crizei economice. PSD s-a angajat pe o spirală a inconștienței. E ca jucătorul de poker care a plusat, a plusat, știe că n-are nimic în mână și de partea cealaltă oamenii plusează și ei și tot așa. Nu știu pe ce socoteli stă guvernul, pentru că în cele reale, făcute de Consiliul Fiscal, de Banca Națională, de economiști complet independenți, care nu fac parte din instituții, sunt profesori pe la ASE, membri ai unor ONG-uri cu profil economic, toți avertizează la unison că acest fel de a guverna nu poate sfârși decât într-o criză economică.

 

Politica PSD este inconștientă, este antinațională. Mă întreabă mulți: ce mai e interesul național? Eu l-aș defini foarte simplu: cinci autostrăzi, 5% pentru armată, 5% pentru sănătate, 5 spitale regionale noi, 5 ani creștere economică de 5%. Haideți să vedem așa interesul național. Unde este interesul național în politica PSD, care și-a axat campania pe zgândărirea sentimentului de naționalitate, de mândrie, de suveranitate? Dacă n-ai economie, n-ai ce suveranitate să prezinți.

 

PSD spune că a promis în campania electorală toate aceste măriri și că nu se abate de la program.

Deocamdată oferă vorbe. Legea salarizării unitare n-o avem pe masă, prognozele economice devin îngrijorătoare, costul îndatorării crește, încrederea în actualul guvern scade pe piețele internaționale. Reprezentanții FMI, cu care am discutat și eu, au atras atenția asupra acestui lucru și trebuie să fie un semnal. Toată floarea economiștilor români atrage atenția asupra acestui lucru, numai PSD nu aude.

 

Eu avansez aici o prognoză: PSD va eșua să onoreze acest mandat pe care l-a primit, va eșua să-și onoreze promisiunile, iar acest eșec va fi piatra de mormânt a PSD la viitoarele alegeri, pentru că acest eșec va începe să se vadă undeva din toamna acestui an, pe o tranșă de un an, un an și jumătate. Dacă nu schimbă modelul economic ajungem la o criză economică și vor plăti cu vârf și îndesat. Pentru că, sunt convins, românii vor taxa acest mod de a distruge economia, subminând investițiile, anunțându-ne că nu mai absorb fonduri europene, întârziind să lanseze orice reformă.

 

În afară că vor să demoleze câteva lucruri, în justiție cu predilecție, cu ce se ocupă ei? Vor să-și tragă acum o lege prin care să ia decizii la nivelul autorităților locale cu 51%, și nu cu două treimi, pentru înstrăinări de patrimoniu, achiziții de patrimoniu. După Ordonanța 9, acum vin cu o lege de modificare a Legii 215/2001 a administrației locale. Deci ei se pregătesc pentru o nouă jefuială.

 

Eu cred că nu mai are țara de unde da și vom ajunge din nou să spunem că trebuie să strângem cureaua. Fac această predicție. PSD e incapabil să schimbe modelul economic, pentru că este legat de aceste promisiuni mincinoase. Și aș spune chiar mai mult, este legat de un mod de gândire economică greșit. Cred că nici nu acceptă ideea că greșesc.

 

Ați dat exemplul cu schimbarea legii administrației locale, dar Fondul Suveran de Investiții cum îl vedeți?

PSD pregătește acum o nouă „fabrică de muls banul public“. Și noi am propus în programul nostru de guvernare - Reclădirea națională -, crearea unui Fond Suveran de Investiții, dar într-un cu totul alt mod. Numai inițial trebuie bazat pe capital și acțiuni ale statului la companii și într-o anumită proporție, după care deasupra trebuie să așezi capital privat, trebuie să așezi „efect de multiplicare“ bancară și trebuie să-l deschizi publicului, adică să fie un fond deschis al românilor, care să mobilizeze economiile românilor și, dacă vreți, să facă o a doua mare privatizare în favoarea românilor de data aceasta. Numai că PSD ce vrea să facă?! Să construiască acest fond cu participațiile statului la companii de stat, cele mai bune, și să-l guverneze tot pe criteriul managementului politic și să-l aboneze la companii de partid, de fapt. Să evite monitorizarea bugetului. Despre asta vorbim - o nouă manevră de a mulge bugetul, transferând veniturile companiilor de stat din buget în acest fond - un „capitalism bugetar de stat“ opus unei soluții corecte, care înseamnă capitalism antreprenorial, capitalism privat, un capitalism care să fie vehicul pentru veniturile cetățenilor.

 

Un parteneriat creativ și eficient între PNL şi preşedintele Iohannis

 

Cum vedeți relația, parteneriatul cu președintele? E tot pe modelul tătucului care scoate lideri din manșetă, cum a fost cu Alina Gorghiu, de exemplu? Cât va mai sta PNL la remorca lui Iohannis?

Cred că PNL trebuie să iasă din umbra președintelui Iohannis și să genereze forță politică pe care s-o adauge forței politice a președintelui, pentru că e nevoie de aceste forțe politice combinate în bătăliile care vor urma cu PSD și ALDE și pentru candidatura lui Iohannis din 2019. Cât timp PNL va da dovadă de „comoditate istorică“ și va sta tot timpul să privească în sus la soluții, nu să privească în față și să-și creeze drum politic, nu va genera forță politică, nu va genera capacitatea de a produce istorie. Și asta ar fi în final și un deserviciu făcut lui Iohannis. Trebuie să trecem la un parteneriat creativ și eficient pe ambele laturi. Pentru că, deocamdată, singurul care are eficiență politică este Iohannis. S-a văzut și la criza Ordonanței 13 și s-a văzut la incapacitatea PNL la alegerile generale. Trebuie să transformăm PNL dintr-un vagon la remorca lui Iohannis în locomotiva nr. 2, în spatele locomotivei nr. 1 care e Iohannis, în acest tren al modernizării societății românești. Dar pentru asta trebuie să modernizăm partidul în primul rând.

 

Și locomotiva nr. 3 va fi USR sau noul partid al lui Cioloș?

Vagoanele acestui tren trebuie să fie echipele PNL, filialele, echipa de conducere. Dar PNL, prin ansamblul lui, trebuie să genereze o forță politică capabilă să aducă valoare adăugată. PNL nu trebuie să rămână doar în poziția de beneficiar al influenței politice, al reputației politice, al forței politice a președintelui Iohannis. Dacă vrei să fii o echipă cu Iohannis, trebuie să fii un coechipier demn de această echipă. Deocamdată mai avem multe de făcut până în punctul acela.

 

Interviu realizat de ANDREEA PORA

TAGS : PNL Catalin Predoiu congres ciolos orban criza Iohannis Alegeri
Mai multe din Interviu
Comentarii
Sean 2017-03-31
Lasă vrăjeala, domnule Predoiu! Nu vă mai ascundeți în spatele unanimității. Am trăit-o, pe vremuri, și am văzut unde s-a ajuns. Fii bărbat. N-ați suferit o simplă înfrângere electorală ci o catastrofă. Pentru că, în esență, sunteți la fel ca ceilalți. Doar că ăia au fost mai șmecheri pentru că au simțit că v-au prins pe picior greșit..pentru că nu v-ați asumat erorile (și hoțiile) din trecut.
Total 1 comments.
2917
 Bref
 Media Culpa
 Numarul Curent
DESENAND (CA) LUMEA
 Vis a vis
 Scrisori de la cititori
 Prieteni 22