Pe aceeași temă
Nu este chiar o surpriză realegerea lui Ion Ceban ca primar în Chișinău. A fost atât de convingătoare transformarea sa din pro-rus într-un pro-european? Ce a contat la aceste alegeri?
Nu a contat factorul geopolitic în cazul lui Ion Ceban, pentru că a știut cum să dezamorseze această temă care i-ar fi putut provoca daune electorale. Declarații de susținere a integrării europene, alte câteva – smulse cu greu de presă – de condamnare a agresiunii Rusiei, niște poze cu ambasadorii statelor membre UE și cu ambasadorul SUA, vizite intense în România, multe poze pe rețelele sociale cu funcționari sau demnitari occidentali, iată o rețetă care nu dă niciodată greș. Așadar, strategia de campanie a competitorilor lui Ceban ar fi trebuit să fie alta, nu atacurile la adresa relației lui cu Rusia.
Din campania lui Ceban aș reține trei lucruri. 1) Nu a participat la dezbateri, a cerut să fie judecat după fapte. În vreme ce contracandidații lui defilau prin studiourile televiziunilor, el a stat departe de lumina reflectoarelor. 2) A subliniat rolul UE în dezvoltarea Chișinăului, insistând că a adus 130-140 de milioane de euro pe proiecte finanțate de partenerii europeni. 3) A cerut un Consiliu municipal care să-i susțină politicile publice. A spus că doar 5% dintre proiecte au fost susținute de Consiliu, care l-a sabotat constant. Prin urmare, a cerut să-i fie votată lista de consilieri locali, așa cum a cerut și Traian Băsescu în 2004, la București. Și lista MAN a adunat cele mai multe voturi, 33,1%, față de PAS care a luat 32,8%. Diferența este mică, de circa 500 de voturi, în favoarea partidului lui Ceban, 85.000 față de 84.500.
MAN este Mișcarea Alternativa Națională, partidul lui Ceban. Ce scor a obținut la locale, la ce ne putem aștepta de la el la viitoarele alegeri?
MAN a depus liste de candidați la Chișinău și în satul Țânțăreni, din comuna Anenii Noi. Acolo e groapa de gunoi a Chișinăului, cu primarul de acolo se tot certa Ceban. Astfel, MAN e o construcție politică pe termen lung. Nu face greșeli, nu se grăbește, nu stă mai mult decât e cazul sub lumina reflectoarelor, e foarte bine consiliată și – e puternic acest sentiment – MAN i se face pârtie ca să crească pentru următoarele cicluri politice. Așadar, e pregătită să devină alternativa din 2028-2029 a actualei puteri. Cât privește alegerile prezidențiale din toamna 2024, nu cred că Ceban va candida. Mai probabil va rămâne primar al Chișinăului, care e o platformă foarte bună pentru a se profila politic la nivel național. El va crește suficient cât să devină alternativă la Maia Sandu la alegerile din toamna 2028.
MAN va candida peste doi ani în alegerile parlamentare pe care PAS nu le poate câștiga, măcar și pentru fenomenul natural de erodare. Atunci, chiar și cu voturile diasporei, nu cred că va lua mai mult de 40 de deputați din 101, deci va trebui să facă coaliție cu alte partide. Cum PAS s-a certat cam cu toată lumea, MAN ar putea fi o soluție. Prin Statut și Programul înregistrat la tribunal, MAN este un partid politic pro-european. Ceban a introdus în statutul partidului propunerea privind semnarea unei Declarații politice similare celei de la Snagov, din România. Pentru cei mai tineri cititori, care nu știu ce e Declarația de la Snagov, amintesc că acel document a fost semnat de toate partidele politice din România și a asigurat susținerea necondiționată pentru aderarea la UE și NATO a României.
Ceban, „omul rușilor”, care militase pentru orientarea Republicii Moldova spre Est, propune un „Pact de la Snagov”?
Rușii au oameni în toate taberele, și la pro-europeni, și la pro-ruși, și la democrați, și la susținătorii regimurilor autoritare. Nici Ceban nu neagă că a avut relații cu rușii, chiar cu serviciile lor secrete. La Moscova, cei care țin dosarele relației cu Moldova sunt oameni din serviciile secrete, cu ei trebuie să te vezi, astea sunt regulile jocului. Nu le poți schimba. Din câte știu, astăzi la Kremlin nu sunt angajate persoane onorabile, disidenți cu ani grei de închisoare, oameni cu compas moral, nici măcar persoane cu păreri proprii. Atenție, vorbim de Kremlin, nu de Élysée, nici de Casa Albă. De Kremlinul de astăzi, nu de cel de acum 20 de ani. Și mai vorbim de dosarul relației cu Republica Moldova, care, fără să-i supăr pe prietenii de la Chișinău, nu prea interesează pe nimeni acum la Moscova.
În campanie, Dodon a repovestit întâlnirea lui Ceban cu Putin la Kremlin, când insista pentru integrarea euro-asiatică a Moldovei. Dodon l-a tot atacat pe Ceban, numindu-l „Ion – cameleon”, la care Ceban răspundea „Dodon – cameleon”; asta este, rimează bine. Și Dodon și Ceban au o lungă istorie comună, ambii au fost crescuți de Voronin, pe care l-au abandonat și au înființat Partidul Socialiștilor.
Dar toate aceste partide și lideri politici pe care i-ați amintit erau pro-Kremlin, militau pentru apropierea de Rusia. Iar astăzi devin pro-europeni. Mă întorc la începutul discuției noastre, cât de convingătoare e transformarea lor?
Lucrurile acolo nu sunt simple, supraviețuiești greu la margine de imperiu. Oameni fără schelete în dulap nu prea găsești în politică, nici la București, de ce crezi că ar fi altfel la Chișinău?! I-am cunoscut pe majoritatea politicienilor moldoveni din ultimii 30 de ani, nu sunt nici pro-ruși, nici pro-europeni. În Moldova, cel mai profitabil business este politica, așa că ei se orientează în funcție de alegători, de bazinele electorale pe care le pot ataca, pentru a deveni pro-est sau pro-vest. Cel mai bun exemplu e Voronin. Candidează pe o platformă pe care cere aderarea la Uniunea Rusia-Belarus. După un an și jumătate, după summit-ul CSI de la Chișinău, Dodon a semnat decretul privind integrarea europeană a Moldovei. În noiembrie 2003, a respins memorandumul Kozak, de soluționare a conflictului transnistrean. Între 2008 și 2016, PCRM avea integrarea europeană înscrisă drept obiectiv în statutul partidului. Între partidele declarat pro-ruse a fost o competiție serioasă pentru banii Kremlinului.
Să fie clar, aceste partide existau și fără banii Moscovei, dar banii trimiși de Rusia sunt cei care organizează o ierarhie în tabăra politică a stângii pro-ruse. Anume ierarhia dorită Kremlin. De pildă, a fost decisivă pentru configurația stângii vizita emisarilor Moscovei, care au decis încetarea finanțării comuniștilor și reorientarea banilor către socialiști, care au și făcut un scor bun la alegerile din noiembrie 2014. Pe lângă bani, foarte importantă e susținerea mediatică, iar asta depinde de decizia Kremlinului. Cu aceste două instrumente, banii și imperiul mediatic, Moscova controlează stânga pro-rusă din Moldova.
Câte partide politice sunt în Moldova? Câte pro-ruse și câte pro-europene?
La tribunal sunt înregistrate 60 de partide. Problema este că nu găsesc statutele și programele, iar puține partide au site-uri. Acum sunt la Chișinău pentru mai multe zile, în vizită de documentare. Zilele trecute m-am întâlnit cu prietenul meu, Igor Boțan. El a obținut de la instanțe programele și statutele partidelor. Așa că, din cele 60 de partide, nu mai puțin de 30 au scris în statut și program obiectivul integrării europene. Alte 20 de partide au în statut prevederea ca Moldova să aibă o politică „echilibrată” între Est și Vest. Printre aceste partide sunt și cele conduse de Dodon și Voronin. Alte cinci partide nu au nicio mențiune clară pe tema orientării Est sau Vest. Și doar cinci partide minuscule au ca obiectiv în statut și program integrarea euro-asiatică.
Sondajele de opinie indică un procent mare, aproximativ 60% dintre locuitorii Moldovei sunt pentru integrarea europeană. La acest procent ar trebui adăugat și numărul semnificativ al celor din diaspora.
Doar jumătate din cei 60% formează nucleul dur pro-european. Pentru cealaltă jumătate, integrarea europeană este un obiectiv important, dar nu singurul. Ei vor creșterea nivelului de trai, vor să trăiască în orașe îngrijite mai bine, cu școli și spitale mai bune. Este un electorat mai puțin ideologizat, centrist, conservator, atent la calitățile profesionale ale celor pe care-i votează. Acest electorat s-a îndepărtat de PAS, foarte probabil nu-l va mai vota peste doi ani, dar va vota cu Maia Sandu anul viitor, la prezidențiale. Problema PAS-ului este că a pierdut centrul, pentru care cel mai important competitor este acum MAN. Alături de fostul Partid Democrat, fondat de Dumitru Diacov și distrus de Vlad Plahotniuc. Care astăzi s-a transformat în Partidul Social-Democrat European, partidul cu care PSD de la București colaborează în Moldova. Și care la alegerile locale a obținut un scor bun, peste 8%. Această zonă de centru, cu fosta oaste a oligarhului fugar Plahotniuc și a actualului primar Ceban, cu personaje dubioase, legate de lumea criminală, dar și cu tehnocrați care performează în administrație, este legată la România prin PSD. Aceste partide ar putea să colaboreze cu PAS într-o viitoare coaliție, în 2025. Potențialul politic pe țară al MAN-PSDE este de 15-20% la alegerile parlamentare. La Chișinău, la locale, MAN a luat voturile PAS-ului de la parlamentare doar în măsura în care PAS s-a deplasat spre dreapta și a lăsat centrul liber. Altfel, MAN-PSDE sunt partide centriste, care-i erodează pe comuniști și socialiști și le mai reduc electoratul.
Al treilea bloc de partide pro-europene este format din mici formațiuni care sprijină integrarea europeană cu pasiune, dar care nu pot sau nu vor, deocamdată, să colaboreze cu PAS. Aici găsiți de toate, de la excentrici păpușați nu se știe de cine, gen Renato Usatîi, care și-a anunțat deja candidatura la prezidențiale, la PLDM-ul fostului premier Vlad Filat, frustrat că a ajuns în închisoare, la Platforma Demnitate și Adevărat, Partidul Dezvoltării și Consolidării sau Partidul Liberal. Toți împreună au spre 15%. Așadar, există și aici un potențial, dar e dificil de adus toate aceste formațiuni pe o platformă comună care ar putea obține un scor de 10%. Aceste partide iau voturi de la PAS, așa că actualul partid de guvernământ n-are niciun interes ca să apară acest bloc. //
Interviu realizat de Marilena Stancu
