Pe aceeași temă
Alegerile parlamentare din Moldova s-au încheiat cu o victorie a forțelor proeuropene și cu o înfrângere severă a Rusiei. PAS, partidul președintei Maia Sandu, a obținut majoritatea simplă și va guverna încă patru ani
singur. Este o performanță politică? Și cum se explică ea?
Categoric că este o mare performanță. După patru ani de guvernare, cu o țară supusă unor crize fără precedent – COVID, criza energetică, războiul, refugiații – Maia Sandu și PAS au câștigat noi mandate, de o manieră impresionantă. Chiar dacă performanțele guvernării au fost modeste, inflație ridicată, prețuri-record la energie, printre cele mai mici pensii și salarii din Europa, lentoarea reformelor, PAS a identificat cele mai bune strategii electorale pentru a rămâne la putere. N-a contat nimic din problemele sociale, economice, sărăcia, depopularea etc., pentru că în campanie a existat o singură temă electorală, cea geopolitică. Întreaga campanie parlamentară a fost o continuare a celor din toamna anului trecut, cea pentru referendumul de modificare a Constituției și cea prezidențială, numai că turația de data asta a fost cu mult mai mare. Dacă anul trecut se puteau auzi și alte voci, iar dezbaterea părea mai nuanțată, acum PAS a avansat cu grația unui tanc pe un câmp cu lalele. Vladimir Putin a fost principalul agent electoral al Maiei Sandu, pentru că n-a existat practic alt subiect în această campanie. Fiecare bombardament asupra Ucrainei, fiecare declarație belicoasă făcută la Moscova în care era amenințată puterea de la Chișinău n-au făcut decât să crească șansele PAS-ului. De altfel, singura temă din campanie a fost frica de Rusia, teama, groaza chiar, că forțe politice proruse ajung la putere la Chișinău.
Opoziția n-a reușit să impună nici măcar o temă de dezbatere în timpul campaniei electorale. A fost cea mai ciudată campanie electorală la care am asistat în ultimii 30 de ani. Asta se explică prin faptul că aproape toată presa s-a concentrat pe amenințarea rusească, iar ziariștii care încercau să abordeze alte teme, care ar fi putut fi critice față de putere, riscau să fie etichetați ca eurosceptici sau chiar proruși.
Această atmosferă de asediu a fost întreținută cel mai bine de dezvăluirile despre schemele de corupție electorală finanțate de Ilan Șor. În ultimele săptămâni am citit două anchete excepționale, prima, realizată de Ziarul de Gardă, „Armata digitală a Kremlinului”. Surprinde structura rețelei lui Șor, documentează susținerea pentru Victoria Furtună și Partidul Moldova Mare, dezvăluie salariile activiștilor din rețea, de la 30 la 150 de euro pe lună. Cealaltă este o investigație BBC care descrie legătura rețelei de corupție electorală cu fundația Eurasia de la Moscova și confirmă multe dintre informațiile pe care le știam din Ziarul de Gardă. Dacă mai avea îndoieli cineva privind tentativele de corupție electorală organizate de Ilan Șor, aflat la Moscova, ele au fost integral spulberate de aceste investigații. Problema implicării instituțiilor statului rus, a structurilor oficiale, rămâne însă să fie documentată. De rețelele Șor știam încă de acum un deceniu, ele au fost inventate într-o Moldovă captivă, controlată de oligarhul Vladimir Plahotniuc. După începerea agresiunii împotriva Ucrainei și apropierea alegerilor din Moldova, expertiza electorală a lui Șor a găsit un nou client, în persoana lui Putin. Rețeaua Șor a fost un pariu pierzător al Kremlinului. Ca mai toate pariurile lor din Moldova, în ultimii 33 de ani.
Rezultatul PAS-ului se explică prin performanța structurilor de forță ale Chișinăului, care au reușit să limiteze și chiar să blocheze activitatea rețelei Șor în Moldova, împiedicând astfel tentativele de cumpărare a voturilor. Abia recent, la ultimele scrutinuri electorale, la prezidențialele din 2024 și parlamentarele de acum, poliția a intervenit și a limitat cumpărarea de voturi, care a fost o practică destul de răspândită în Moldova în ultimul deceniu, fiind detaliat documentată de ziariști încă de mulți ani, fără ca autoritățile să intervină vreodată. Din contră, când cumpărarea de voturi se producea în favoarea lor, autoritățile nu doar că închideau ochii, ba chiar încurajau această practică.
Dar acum, anchetele poliției au condus la scoaterea din cursa electorală a unor partide proruse.
Comisia Electorală Centrală a anulat înregistrarea Partidului Moldova Mare și a listei sale de candidați în ședința de vineri-seară, cu câteva ore înainte de începerea votării. Motivul invocat a fost finanțarea ilegală din exterior, promovarea intereselor unui stat străin. Și s-a constatat că lidera formațiunii, Victoria Furtună, se află pe o listă a persoanelor sancționate de UE pentru destabilizarea Moldovei. Să scoți în ultimul moment din competiția electorală un partid pentru motive pe care le puteai constata cu săptămâni mai devreme nu e tocmai un exercițiu de bune practici electorale, dar cine se mai încurcă în detalii, când mica Moldovă se ia la trântă cu marea Rusie.
Alte exemple de proaste practici, de care poate Moldova trebuie să scape până aderă la UE. Tot în ultima zi, a mai fost scos din cursă partidul Irinei Vlah, fosta bașcană a Găgăuziei. De ce în ultimele ore? Ca să tensionezi atmosfera în țară? Păi exact asta vrea Rusia. Adică autoritățile de la Chișinău fac jocul lui Putin? Așa se pare. A pierdut sau a câștigat Blocul Patriotic, unde se afla și partidul doamnei Vlah, voturi de pe urma excluderii din competiție?! Puțin probabil.
Alt abuz și mai evident. Le-au blocat accesul la vot transnistrenilor. Erau câteva zeci de mii de voturi. Pentru că Chișinăul știa că doar 35-40% votează cu PAS, au restricționat posibilitatea de a vota. Au redus numărul secțiilor de la 42 la 12. Apoi, din cele 12 secții, 5 au fost mutate departe de Nistru, ca să nu poată ajunge lumea la ele. Și ca lucrurile să fie clare, Chișinăul a băgat podurile peste Nistru în reparații, deci dacă vreți să mergeți să votați, vă luați elicopter. De ce trebuiau umiliți cetățenii din stânga Nistrului? Pentru că ei nu votează corect geopolitic. Dar cine stabilește ce este și ce nu este corect? Guvernul de la Chișinău, care azi este și mâine nu mai este. Dar locuitorii din Transnistria nu fac parte din corpul cetățenilor Moldovei? De ce trebuie excluși? Atunci să-i scoatem și pe găgăuzi, că nici ei nu votează „corect”, să-i scoatem și pe ucrainenii rusofoni din nordul republicii. Nu doar faptul că puterea de la Chișinău recurge la astfel de practici abuzive este grav, ci și lipsa de reacție din partea societății civile și a liderilor de opinie. Ceea ce confirmă faptul că aceștia nu au asimilat cu adevărat valorile unei societăți deschise, democratice, valorile UE, în care Moldova speră să intre cât mai curând.
Dar asta spune și Moscova. Propagandiștii ruși afirmă că alegerile nu au fost corecte și acuză Chișinăul pentru că le-ar fi falsificat.
Nu e un argument că asta a spus și Moscova. Tocmai aici e forța propagandei, a oricărei propagande. Există o literatură științifică bogată pe subiect. De exemplu, Jason Stanley, în How Propaganda Works, afirmă că cu cât propaganda este mai aproape de adevăr, cu atât este mai eficientă, o parte componentă importantă fiind emoția. Propaganda eficientă se alimentează din emoțiile oamenilor, din judecățile lor normative despre lume. Iar aceste judecăți nu se bazează pe adevăr. O repet ori de câte ori am ocazia, Rusia lucrează cu materialul clientului, iar în aceste luni de campanie oferta Chișinăului a fost foarte generoasă.
Și care este surpriza acestor alegeri?
Intrarea în parlament a partidului Democrația Acasă, sprijinit de AUR, cu un lider carismatic, Costiuc, de care o să mai auziți. În multe raioane din zone românofone s-a situat pe locul 3, cu 10-12 procente. Pentru un partid de rețele sociale este un scor foarte bun. Iar potențialul este uriaș. Luptă să devină alternativă la PAS, copiind situația de la noi, unde AUR este principalul opozant al USL-UDMR-USR.
Dar nu se știe dacă rezultatul acestui partid va fi validat de Curtea Constituțională.
Multe dintre tacticile puterii de la Chișinău seamănă cu ce s-a petrecut în România la finalul anului trecut. Poate că sunt aceiași consilieri. Sau pregătesc în secret unirea cu Moldova, pretextul fiind amenințarea Rusiei. Curtea Constituțională n-are nicio atribuție privind supravegherea corectitudinii procesului electoral. CC validează alegerile pe baza raportului CEC, iar litigiile sunt soluționate în instanțele de judecată. Lucrurile sunt – cel puțin erau – foarte clare.
Să mă întorc la lista cu surprize. Printre ele aș numi intrarea în parlament a Blocului Alternativa, care a fost cel mai atacat în campanie. Au fost linșaje mediatice împotriva lui Ceban, cel interzis de România, și a lui Mark Tkaciuc. Pe Stoianoglu l-au executat toamna trecută, la prezidențiale. Ceban plătește pentru că a jucat cartea PSD-SIE, ce părea câștigătoare, dar a pierdut. La fel făcuse și Plahotniuc, cu 6 ani mai înainte. Odată cu schimbarea premierului la București, s-au modificat și planurile pentru parlamentarele moldovenești din 2025. Iar Tkaciuc e prea arogant și prea școlit – într-o paradigmă rusească – ca să se poată integra într-o elită culturală de la margine de imperiu, care-l urăște pentru asta cu pasiune. O altă surpriză a fost scorul lui Andrei Năstase, omul care a jucat un rol determinant în înfrângerea și alungarea lui Plahotniuc. E o revenire în politica mare, după ce a pierdut primăria Chișinăului în toamna 2019. Iar Renato Usatîi a intrat în parlament pentru prima dată. Însă PAS are majoritatea, nu mai are nevoie de voturile Partidului Nostru, dar în haosul de acolo, totul este posibil.
La final, o concluzie: viața politică din Moldova seamănă tot mai mult cu cea din România. Asta nu e neapărat bine, acum un deceniu se întâmpla același lucru. Iar astăzi, solistul acelor întâmplări se odihnește în penitenciarul din Chișinău. //
