Valeriu Stoica: Alianța PNL-USR este obligatorie. E singura șansă

Până atunci, PNL trebuie să stea cuminte în opoziție, să fie activ, dar să nu facă prostii. Adică să nu depună o moțiune de cenzură.

Valeriu Stoica analizează cauzele care au generat ascensiunea AUR, care în opinia sa țin de distrugerea structurii bipolare în sistemul politic de către Iohannis. „A încurajat alianța dintre PSD și PNL. Și asta a dus la pierderea identității ambelor partide”.

În ce-l privește pe președintele Nicușor Dan, cea mai mare frică a sa este o alianță AUR și PSD, care l-ar putea suspenda din funcție. De aceea, tot ce a făcut de la moțiunea de cenzură încoace a fost să evite cu price preț o asemenea alianță. Marele „secret” al lui Nicușor Dan este că e un hopa-mitică.

Ilie Bolojan, susține Valeriu Stoica, are toate șansele să devină liderul opoziției, dar nu acesta este momentul pentru a stabili asta . Ar fi „nepotrivit” să facem o alianță și să spunem că liderul e Bolojan.

Era previzibilă această înfrângere de o asemenea amploare a republicanilor, în fond a lui Donald Trump?

Poate că mulți credeau că Trump are totuși resurse ascunse ca să recupereze din pierderea de capital electoral. Iată că n-a fost posibil. Ceea ce înseamnă că, până la urmă, dincolo de neîncrederea noastră în modul în care funcționează astăzi democrația constituțională, ea totuși are încă resurse să corecteze erorile, abuzurile, derapajele.

Mi-am dat seama încă o dată că democrația are aceste resurse văzând ce s-a întâmplat în Ungaria, unde după nu știu câți ani, când se părea că Victor Orbán e de neînlăturat, a fost măturat de un val, care este valul democrației, este valul votanților. Așa a fost măturat și Vučić în Serbia. Deci dacă mecanismele democrației sunt lăsate să funcționeze, atunci ele, într-un fel sau altul, cu erori, cu derapaje, cu poticneli, totuși își păstrează funcția de reglare.

Democrații au obținut o victorie clară, poate fi însă una cu două tăișuri, pentru că votul a fost masiv negativ.

Eu cred că au câștigat, în primul rând, cetățenii americani. Așa cum se întâmplă de multe ori în procese electorale, voturile au fost împotrivă, voturi negative. De fapt, trebuie să fii un lider politic foarte puternic pentru a inspira încredere și pentru a obține un vot pozitiv. De obicei, în procesele electorale, votul este negativ. Și aici ar fi o eroare ca democrații să spună că este marea lor victorie. Nu. Este sprijinul pe care Trump l-a dat democraților ca el să piardă. Dacă democrații nu vor înțelege că vor avea nevoie în 2028 de un candidat care să federeze tendințele moderate ale democraților, dacă vor merge în continuare pe mesaje extremiste, riscul e foarte mare pentru ei. Să vedem dacă se maturizează până atunci. Important pentru democrați ar fi să nu repete greșelile. Să meargă prea mult pe mesaje de stânga mai extremă, pe woke, așa cum au mai făcut. Și n-am remarcat în strategia electorală din această campanie că ar fi renunțat cu totul la aceste mesaje sau că au înțeles care este pericolul de a îndepărta exact electoratul de centru prin asemenea mesaje.

Pe de altă parte, dacă în 2028 republicanii vor veni cu un candidat cum e Rubio, vor avea o poziție foarte puternică.

 Pentru România, domnule Stoica, care va fi impactul acestei schimbări de paradigmă? Cum ar trebui să se repoziționeze autoritățile?

Eu cred că cel mai important efect este în modul de a înțelege relația pe care România trebuie să o aibă cu Statele Unite. Adică, din momentul în care s-a încheiat parteneriatul strategic cu Statele Unite și până astăzi a existat o linie de continuitate în politica României, indiferent dacă în America a fost o administrație republicană sau democrată, indiferent de majoritățile din Congres, a existat abilitatea să se păstreze legăturile în toate zonele politice. Pentru ca acest parteneriat să poată obține maximum de beneficii. Și mă refer la două aspecte: economic și de securitate.

În ultimul mandat al lui Trump au fost în România oameni politici din toate partidele care au crezut că, din moment ce s-a schimbat modul de a face politică, și procedeele tranzacționale sunt cele care asigură accesul la administrația americană. Atunci au considerat că trebuie ca România să intre în acest joc și să ofere beneficii tranzacționale administrației Trump sau oamenilor din această administrație. A fost o eroare. Din fericire, aceste poziții au rămas izolate, n-au devenit nicio direcție care reorientează politica externă a României, nicio direcție care reorientează modul în care își formulează programele partidele.

Totuși, ne putem gândi la Doicești, la ambasadoarea din Grecia. Spre astfel de procedee duceau.

Nu știu dacă a fost hotărâtor refuzul pe care l-a dat Ilie Bolojan unor tranzacții de acest gen în ceea ce privește moțiunea de cenzură în urma căreia a căzut guvernul. Poate că a avut un rol și acest scandal sau, mai bine zis, dedesubturile acestui scandal. Ilie Bolojan și-a păstrat luciditatea și nu s-a lăsat tentat de posibilele avantaje pe care această procedură tranzacțională le‑ar fi putut oferi României. Erau niște mere otrăvite.

Cred că și Nicușor Dan a fost la un moment dat împins de la spate de acești oameni politici, care au crezut că singura modalitate pentru a păstra avantajele României în relație cu Statele Unite este să adopte această nouă procedură tranzacțională. Nicușor Dan n-a mers atât de departe, încât să se lase convertit, dar o oarecare influență cred că a fost în gesturile făcute în relație cu administrația americană actuală.

Ar putea fi și o afinitate ideologică, Nicușor Dan fiind un conservator...

E o evoluție foarte surprinzătoare a lui Nicușor Dan. De ce? Păi dacă ne gândim că la începuturile carierei publice, nu spun politice, a avut mai degrabă atitudini progresiste decât conservatoare, e surprinzător ca în momentul de față, după 20 de ani, să adopte o poziție, într-adevăr, ferm conservatoare.

Dar conservator a fost și în 2018, la referendumul pentru familia tradițională.

Acela a fost primul semn al schimbării de atitudine a lui Nicușor Dan. Din acel moment s-a produs o clarificare ideologică, doctrinară a poziției lui Nicușor Dan. Nu știu dacă a existat un plan al lui de a se redefini ca om politic sau nu.

Înclin să cred că da, pentru că eu bănuiesc că au fost consilieri care l-au sfătuit să meargă în direcția asta. Și acum sunt consilieri care l-au sfătuit să meargă în direcția asta. Ceea ce nu este rău, adică nu mi se pare că e rău să ai un președinte care are o poziție conservatoare, moderată, nu de tip MAGA. Și din punctul acesta de vedere n-am reacționat negativ nici la celebra lui sintagmă „naționalism sănătos”. Mi se pare că a despărți sensurile pe care termenul naționalist l-a avut în secolul al XX-lea, în secolul al XXI-lea, e un lucru normal, firesc, pentru că nu toate formele de naționalism au fost nocive.

Este pofta ce-au poftit PSD și Nicușor Dan cu guvernul Niculescu? Aceasta a fost miza?

Nu este o poftă, ci o frică, manifestată în mod diferit la PSD și la Nicușor Dan. La PSD a existat și există frica de a pierde o bună parte din bazinul electoral în favoarea AUR. Deja acest fenomen s-a produs. Eu cred că electoratul celor două partide este unul cu atitudini,  sentimente, și reacții comune. E vorba de un electorat care există din anii ’90, PSD a pierdut o parte din electoratul ăsta, l-a recâștigat și l-a pierdut din nou. N-a avut însă niciodată un partid care să-i fure electoratul cu atâta metodă și cu atât calcul de comunicare cum are AUR. Marea frică a PSD este că AUR, încet, încet, preia conducerea în această zonă electorală. Ca să prevină un asemenea rezultat, deci tot din frică, PSD oscilează între a face anumite înțelegeri cu AUR, cum s-a întâmplat la moțiunea de cenzură, și a se depărta de AUR, pentru că îi e teamă că o prea mare apropiere ar accentua confuzia între cele două electorate.

Frica lui Nicușor Dan este față de o posibilă alianță între AUR și PSD. Și de asta tot ce a făcut de la moțiunea de cenzură până la instalarea guvernului Niculescu a fost să evite în orice fel alianța de guvernare între PSD și AUR. E un lucru bun și nu prea bun.

Este bun în sensul că, într-adevăr, dacă urmărim linia strategică conturată pentru partidele democratice, Nicușor Dan a blocat accesul la guvernare pentru AUR. Dar nu e un lucru foarte bun pentru că asta s-a făcut cu prețul unei incoerențe politice, care o să aibă consecințe. Incoerența a început din momentul în care Nicușor Dan în loc să se opună ferm unei moțiuni de cenzură împotriva guvernului Bolojan, a rămas în pasivitate. Eu nu știu dacă el a fost complice, dar a avut o pasivitate complice. De fapt, marea frică a lui Nicușor este că o alianță între AUR și PSD l-ar putea suspenda oricând. Dar care este costul acestei strategii personale? Costul este eșecul politicii de îndiguire a AUR, care a fost spartă de moțiunea de cenzură.

Pe de altă parte, nu credeți că e și o parte bună în această criză politică, aceea că s-au despărțit apele? Mă refer la această nefericită alianță PSD-PNL.

Partea bună e că există șansa ca PNL și USR în opoziție să formeze o alianță, un bloc care în 2028 să aibă succes. Deci, nu exclud deloc ca, printr-o bună poziție în acești doi ani, PNL și USR să câștige așa cum a câștigat Convenția Democratică, așa cum a câștigat Alianța DA în anul 2004.

Alianța DA a avut însă un lider, pe Traian Băsescu. Credeți că Ilie Bolojan poate fi liderul acestei opoziții, că are profilul necesar?

Bun, aici nu e nevoie să formalizăm poziția de lider. Spun asta pentru că mă tem de orgolii. Ar fi și foarte nepotrivită o astfel de abordare în acest moment. Nu putem să spunem că facem o alianță și liderul e Bolojan. Cred că trebuie plecat de la cu totul alte premise: mai întâi să se stabilească programul acestei posibile alianțe, să se negocieze, să se caute compromisuri rezonabile, pentru că între cele două partide există diferențe totuși serioase de doctrină, de comportament și chiar de personalități. O alianță nu se poate închega decât printr-o negociere foarte serioasă a programului și a pozițiilor publice și din Parlament. Și, evident, prin a străbate în lung și-n lat teritoriul pentru recâștigarea electoratului. Liderul va fi cel care va fi recunoscut de opinia publică, de votanți.

 Sunt aceste șanse de partea lui Bolojan?

Eu îi dau cele mai multe șanse lui Ilie Bolojan să fie recunoscut ca lider al acestei posibile alianțe. Dar nu aș spune că de mâine Ilie Bolojan trebuie să fie declarat liderul opoziției. Oricare lider al alianței, oricare om politic din alianță poate să devină lider în funcție de suportul electorat pe care îl va avea în anul 2028. Și trebuie să accepte fiecare dintre cele două partide că singura măsură rezonabilă este măsura credibilității electorale.

Până la formalizarea acestei alianțe, Ilie Bolojan are probleme în PNL. Adică partidul se poate diviza, vedem că gruparea așa-zis conservatoare nu stă cu brațele încrucișate, vrea să organizeze un congres pe 5 decembrie. Cum vedeți evoluția PNL și chiar poziția lui Bolojan?

O clarificare în interior e necesară. Tertipurile disidenților de a câștiga o poziție puternică în partid printr-un prim-ministru liberal, mă refer la Veștea, au eșuat. Din păcate, Nicușor Dan a achiesat la această mișcare vădită împotriva PNL, care însă n-a reușit. Mai mult, în guvernul Luca Niculescu nu e niciun liberal, disident sau nu, ceea ce reduce mult din jocul pe care puteau să-l facă dacă aveau miniștri și puteau să ofere diverse avantaje, situație în care ar fi avut mai multe șanse în această bătălie din PNL.

Eu mizez pe faptul că totuși liberalii s-au deșteptat, iar un semn în acest sens a fost dat la congresul din iunie. A se deștepta înseamnă două lucruri. Primul: un partid e puternic dacă nu devine anexa președintelui, așa cum s-a întâmplat în epoca Băsescu, iar apoi, în epoca Iohannis. Mai e ceva, acești președinți nu au lăsat să crească nicio altă personalitate care să umbrească puțin din imaginea de atoatefăcător pe care și-au construit-o. PNL a suferit foarte mult din cauza asta, mai ales în perioada Iohannis. Practic, PNL nu a mai avut lider în acea perioadă. Cred că PNL înțelege acum că eliberarea de sub umbrela președintelui e foarte importantă. PNL nu este sub umbrela lui Nicușor Dan, mai degrabă este PSD. Desigur, ne putem întreba cine ține umbrela.

A doua chestiune foarte importantă este eliberarea de PSD. Președintele Iohannis a împins PNL în această alianță cu PSD, pierderea a fost uriașă, și dacă PNL nu făcea această desprindere, nu știu dacă mai putea să supraviețuiască. Și atunci, dacă liberalii din țară nu înțeleg că miza este să reconstruiești un partid puternic, să refaci o opoziție puternică înseamnă că n-au înțeles nimic. Dar eu sper că au înțeles și că vor acționa în consecință. Bolojan a câștigat la congres nu neapărat pentru că atunci era premier, ci pentru că apăra niște poziții care duceau la autonomizarea PNL și în raport cu președintele, și în raport cu PSD.

E de preferat ca despărțirea apelor în PNL să fie una radicală, adică această grupare să fie exclusă sau să plece de bunăvoie și, eventual, să-și facă un alt partid, după modelul ALDE, sau să fie ținută în interior de frica sciziunii?

Experiența mea politică îndelungată nu-mi dă un răspuns la această întrebare. Ar putea fi și bine, și rău să fie excluși. Eu cred că e preferabilă o bătălie politică internă, într-un congres care să tranșeze lucrurile. O bătălie democratică e mai importantă decât o măsură disciplinară. Ceea ce nu înseamnă că nu merită o asemenea măsură disciplinară. În niciun partid un membru care contrazice deciziile luate de majoritate și de conducerea partidului nu e tolerat în continuare.

Iată însă că justiția a spus altceva.

Justiția a făcut o nedreptate. E chiar mai mult de atât, pentru că este vorba de un fenomen extrem de periculos și pentru viața politică din România, și pentru justiție. Un fenomen care înseamnă juridicizarea vieții partidelor și politizarea activității judiciare. Ce înseamnă asta? Că în interiorul partidelor sunt relații politice, nu juridice, între partide sunt relații politice, nu juridice, ca urmare, aceste relații politice care n-au în conținutul lor drepturi și obligații care să fie deduse în fața justiției. N-ar trebui să fie lăsate să ajungă în justiție sau, dacă ajung, magistrații ar trebui să-și decline competența. Nu este posibil ca o decizie internă de partid care privește adoptarea unei poziții politice să fie cenzurată de justiție. Merg mai departe, nu e posibil ca anumite decizii de organizare a partidului să fie cenzurate de justiție. Curtea Constituțională a spus că într-un singur caz este legitimă intervenția justiției: atunci când e vorba de excluderea unui membru de partid, excludere care are și consecințe juridice. Exemplul dat de Curte este cel al consilierilor locali, care, dacă sunt excluși din partid, își pierd funcția de consilieri locali. Atunci se poate merge la instanță, dar Curtea a mai spus că înainte trebuie să meargă la structura de arbitraj a partidului. La noi, în cazul PNL, ambele idei au fost neglijate. Nu poate să spună instanța cum se organizează un partid, iar dacă e așa înseamnă că în curând toate partidele vor deveni anexe ale justiției, ceea ce ar fi extrem de grav. Acum nu se mai pune problema ca justiția să fie influențată politic, ci ca justiția să influențeze viața politică din România.

Din punctul dvs. de vedere, singura posibilitate ca la viitoarele alegeri să fie împiedicată o alianță PSD-AUR ar fi formula PNL-USR?

Este limpede că niciunul dintre partide nu are cum să câștige de unul singur suficiente mandate în Parlament ca să facă Guvernul. În 2004, numai pentru că a fost alianța DA s-a câștigat. Deci, alianța dintre PNL și USR este obligatorie, este singura șansă.

Am să fac o paranteză despre ciudata evoluție a sistemului nostru politic. Dacă din anii ’90 și până în 2000 obiectivul partidelor democratice a fost să se desprindă de comuniști, lupta anticomunistă, după anul 2000 această desprindere de comunism a fost indiscutabilă, nu mă refer la mentalități, obiceiuri, ci la faptul că am devenit membri NATO, UE. Din acel moment, sistemul s-a structurat în două blocuri și s-a realizat procesul normal de alternanță la guvernare în mod previzibil pentru alegători. Acest proces de structurare a sistemului politic a avut două momente de succes: în 2004, Alianța DA, și în 2008, când s-a făcut fuziunea PNL-PDL și s-au câștigat alegerile cu un mandat. Această idee de structurare bipolară în sistemul politic a fost distrusă de către Iohannis. Pentru că, deși în primul mandat a avut un discurs ferm împotriva PSD, în al doilea a încurajat alianța dintre PSD și PNL. Și asta a dus la pierderea identității ambelor partide.

Pe acest fond a avut loc ascensiunea AUR, a suveranismului și a extremismului...

Aceasta este prima cauză. Dar mai este ceva. AUR nu este nici PRM, nu este nici partidul lui Dan Diaconescu. N-are lideri. Are însă ceva foarte important, ceva ce nu au avut celelalte partide: un sistem de comunicare foarte bun. Sunt specialiști foarte buni. Una este discursul pe care îl auzim în fiecare zi din partea lui Simion și alta este ce fac acești specialiști în comunicare, care câștigă pas cu pas în bătălia de comunicare.

Ce trebuie să facă PNL în aceste condiții?

Să facă alianța cu USR și să stea cuminte în opoziție până în anul 2028. Cuminte în sensul de a nu face moțiuni de cenzură. Să fie foarte activ, dar să nu facă prostii. Nicușor Dan nu are interes să-l împingă la demisie pe Luca Niculescu. Și cred că nici PSD nu are interes să-l împingă la demisie pe Luca Niculescu.

Are Nicușor Dan posibilitatea să-și recupereze electoratul pierdut, să-și refacă imaginea?

Îmi mențin opinia că Nicușor Dan este hopa-mitică. Nu credeam că o să ajungă primarul Bucureștiului, a ajuns de două ori. Nu mă gândeam deloc acum 20 de ani că va fi posibil ca Nicușor Dan să ajungă președinte. A ajuns. Ca urmare, de fiecare dată Nicușor Dan a căzut în picioare. Care-i secretul? Nu mă pricep la secrete de genul acesta. Este secretul lui Nicușor Dan.