Arhivă PDF începând din 1990 I Abonamente Revista 22 I Access Abonați PDF


Din dragoste de viaţă
Serenela Ghiteanu - - - -
2018-02-20
Cultura
0

După ce citeşti un roman de Isabel Allende, fie că se numeşte Dincolo de iarnă sau altfel, nu poţi decât să te trezeşti cu un puseu de pozitivitate, de speranţă, de stare de bine.

 

Cel mai recent roman publicat de Editura Humanitas din opera lui Isabel Allende se numeşte Dincolo de iarnă şi e tradus de Cor­nelia Rădulescu. Isabel Allende este bi­necunoscută, dar să amin­tim totuşi că de la debut, din 1982, şi până în prezent scriitoarea a publicat peste 20 de cărţi, traduse în pes­te 35 de limbi, e multi-pre­miată în 15 ţări şi două din­tre romanele ei au fost ecra­nizate cu succes.

 

Dincolo de iarnă e un ro­man în care genurile se ames­tecă ameţitor: basm, policier, romance, dramă politico-socială şi aventură. În iarna lui 2016, zăpadă şi ger năpraznic se lasă peste cartierul Broo­klyn din New York şi în acest decor ostil destinele a trei personaje aparent foarte di­ferite se întâlnesc într-o poveste com­ple­xă. Lucia, din Chile, e visiting professor la universitatea unde predă Richard Bow­master şi locuieşte chiar la subsolul casei lui. Amândoi au în jur de 60 de ani şi sunt singuri. El are în preajmă patru pisici, ea, un căţel. Fiecare ascunde un trecut în­căr­cat de doliu şi suferinţă, doar că el fuge de o posibilă dragoste, în vreme ce ea o cau­tă.

 

Ciocnirea uşoară între maşina lui Richard şi cea condusă de Eve­lyn Ortega, baby-sitter pentru copilul cu handicap al lui Frank Leroy, duce la o situaţie demnă de un film al fraţilor Ethan şi Joel Coen. Evelyn stă fără acte în SUA, e din Mexic şi are în spate o viaţă de traume, una mai teribilă decât alta. Ia - fără a cere per­misiunea - maşina lui Frank Leroy pentru a cumpăra de la farmacie ceva, dar des­coperă în portbagaj cadavrul fizio­te­ra­peu­tei copilului, Kathryn. Când trebuie să re­gleze problema ciocnirii maşinii cu cea a profesorului Bowmaster, e atât de confuză şi vorbeşte atât de prost englezeşte, în plus bâlbâit, încât Richard o cheamă în ajutor pe Lucia. În plin ger de ianuarie, în oraşul blocat, cei trei au de decis ce e de făcut cu cadavrul din portbagaj, cu ma­şina dispărută de la domiciliul soţilor Leroy şi, în cele din urmă, cu însăşi Evelyn.

https://revista22.ro/files/news/manset/default/carte-serenela-1456.jpg

// ISABEL ALLENDE
// Dincolo de iarnă
// Traducere de Cornelia Rădulescu
// Editura Humanitas, 2018, 304 pp.

 

Pentru a o proteja pe Evelyn, care ar fi de­portată imediat în Mexic, cei doi profesori aleg să se ascundă de poliţie. Lucia şi Ri­chard pun la cale o călătorie foarte lungă, având ca scop eliminarea pro­belor morţii lui Ka­thryn, care, în opinia lui Eve­lyn, a fost ucisă de Frank, cu care de altfel avea o relaţie. Cu două maşini şi cu că­ţe­lul Luciei la bord, care nu poate fi lăsat acasă, cei trei parcurg un drum presărat de pericole. Aventura lor e în­treruptă sistematic de epi­soade care plonjează în trecutul fiecăruia, conturând portrete me­morabile. Tinereţea lui Richard Bow­mas­ter, fiu de emigranţi, apoi căsătorit în Bra­zilia, tată a doi copii care vor muri, cu o so­ţie care, din depresie, se sinucide, ex­plică mai bine singurătatea şi mizantropia profesorului. Lucia are şi ea o poveste în care istoria recentă a statului Chile e re­da­tă cu detalii care ne amintesc că scrii­toarea e nepoata fostului preşedinte chi­li­an Salvador Allende. În fine, copilăria şi ado­lescenţa lui Evelyn dau ocazia unei des­crieri necruţătoare despre tragedia me­xi­ca­nilor care aleg să fugă din ţară către pa­radisul care este America pentru ei.

 

Pericole nenumărate, suferinţe de tot felul, fizice şi psihice, tra­fi­cul de persoane - ocu­paţie cu ca­­re se îndeletniceşte însuşi Frank Leroy - sunt radiografiate şi ex­pu­se lăsân­du-i cititorului impresia că are în faţă un ecran pe care urmăreşte un film.

 

Ajunşi în fine la casa de vacanţă a unui prieten al lui Richard, situată lângă un lac unde cei trei vor să scufunde maşina în care se află cadavrul, sunt cu­prinşi de remuşcări pentru soarta prea cru­dă pe care ar avea-o trupul lui Kathryn şi se răzgândesc. Aruncă maşina în lac, dar o păstrează pe Kathryn. Altă călătorie în­cepe, către un loc unde corpul ei să poa­tă fi descoperit şi îngropat cum se cuvine mai apoi de către familia ei.

 

Odiseea aceasta e completată cu apariţia unor personaje secundare din vieţile celor trei, care vin fiecare cu o poveste: Lena, so­ţia lui Frank Leroy, Daniela, fiica Luciei, Anita, soţia lui Richard, fraţii lui Evelyn, dintre care unul moare spânzurat, după ce intrase într-o bandă de criminali, iar celălalt dispare pentru totdeauna, bunica lui Evelyn, din Mexic, Miriam, mama lui Evelyn, care ajunge în SUA, unde se mă­ri­tă şi are doi copii, iar Evelyn duce o viaţă amară şi de unde fuge, figura enigmatică a unui Ivan Danescu, complice în afaceri necurate al lui Frank Leroy şi care se do­ve­deşte a fi fost agent FBI under cover.

 

Finalul dezvăluie cine a omorât-o pe Ka­thryn, care purta în pântece copilul lui Frank Leroy, dar mai ales încununează cu suc­ces o evoluţie favorabilă a relaţiei din­tre Lucia şi Richard. Ca în orice basm, cei răi sunt pedepsiţi, mor, iar cei buni tri­um­fă. Scriitoarea presară mult umor în si­tua­ţii care în mod normal ar produce spaimă. Lucia e personajul favorizat, e cea care are nu doar idei năstruşnice, dar şi curaj, e pli­nă de viaţă şi îi antrenează şi pe me­lan­colicul Richard, apoi pe traumatizata Eve­lyn în înfruntarea dramelor care îi sur­prind. Deşi nu cunoscuse, după cum spu­ne ea, decât „o dragoste pe jumătate“, în urma divorţului, Lucia învinge cancerul şi nu crede că viaţa unei femei e terminată la vârsta de 60 de ani.

 

Trebuie spus că romanele lui Is­a­bel Allende sunt scrise mai ales pentru un public feminin. Dra­mele povestite sunt caracterizate de o sensibilitate marcată, eroi­nele ei se remarcă prin forţa interioară cu care traversează şi câştigă lupte cumplite ale vieţii, scriitoarea are o vizibilă dorinţă de a insufla cititorilor săi speranţă în dra­goste, în victoria Binelui asupra Răului, iar argumentele ei sunt reprezentate de o îm­pletire de poveşti bogate în detalii în­du­ioşătoare şi amuzante, derulate într-un ritm în care personajele sunt urmărite ca la cinema: există afinităţi între arta ci­ne­ma­tografică şi cea narativă a lui Isabel Allende, cu precizarea că, în cele din ur­mă, avem mereu parte de happy end. Este o literatură care, voit sau nu, din partea autoarei, se constituie într-o terapie pen­tru suflet. După ce citeşti un roman de Isa­bel Allende, fie că se numeşte Dincolo de iarnă sau altfel, nu poţi decât să te tre­zeşti cu un puseu de pozitivitate, de spe­ranţă, de stare de bine. Există un real ca­tharsis pe care romanele lui Isabel Allende îl produc, iar farmecul ei aparte, cu care în­tr-un elan parcă adolescentin pledează mereu pentru iubire, la orice vârstă, lasă deoparte o posibilă discuţie despre ca­rac­terul comercial al cărţilor ei. În locul unei băuturi energizante sau al pastilelor verzi pe care le ia Richard Bowmaster, ca să îşi ridice moralul, un roman de Isabel Allen­de e oricând o soluţie superioară.

TAGS : ISABEL ALLENDE Dincolo de iarnă Traducere de Cornelia Rădulescu Editura Humanitas 2018 304 pp.
Comentarii
Total 0 comments.
Mai multe din Cultura
2240
 Bref
 Media Culpa
 Numarul Curent
DESENAND (CA) LUMEA
 Vis a vis
 Scrisori de la cititori
 Prieteni 22