Andrei Plesu

 Mi s-a întîmplat, în cîteva rînduri, să pun pe hîrtie comentarii inconfortabile despre unii bloggeri şi forumişti. Cu riscul de a fi suspectat de ipocrizie, voi spune, totuşi, că, de cîte ori îmi arunc ochii pe iarmarocul din subsolul articolelor mele, mă simt cîştigat.

Uniunea Europeană are mari probleme - spun euroscepticii, tot mai bucuroşi să aibă dreptate. Nu e uşor să-i contrazici. Mie însă mi se pare mult mai spectaculos faptul că Uniunea Europeană are şi foarte multe mici probleme.

S-a observat de mult: europenii au inventat şi europocentrismul şi condamnarea lui. Şi colonialismul şi anti-colonialismul. Un soi de demon al demolării de sine însoţeşte mereu aventura europeană, încît s-a putut spune că disponibilitatea auto-critică ţine, alături de un persistent virus al segregaţiei, de portretul intim al europenităţii.

Săptămînalul german „Der Spiegel” editează periodic dosare tematice (Istorie, Ştiinţă, Educaţie, Cultură) care adună laolaltă informaţii şi comentarii de actualitate pentru fiecare domeniu în parte.

În ultima vreme, mă confrunt cu o insolubilă problemă de logică. O sumedenie de politicieni, gazetari, analişti, intelectuali anti-băsişti, ca să nu mai vorbesc despre armate întregi de forumişti nemiloşi, s-au ocupat – şi nu de azi, de ieri – cu diabolizarea, sau măcar discreditarea (morală, juridică, profesională) a cîtorva intelectuali autohtoni, printre care am onoarea să mă prenumăr. Sunt aşa-numiţii „intelectuali ai lui Băsescu”.

1. S-a născut o nouă alianţă politică: Forţa Civică+PNŢCD. Nu ştiu de ce mai toată lumea s-a grăbit să bombăne. Ca şi cum ne-am plictisit de noutăţi, ca şi cum pe piaţa noastră politică avem tot ce ne trebuie şi e inutil să ne mai gîndim la combinaţii şi experimente noi.

Am auzit, în vremea din urmă, cîteva voci decise să apere declaraţiile guvernului român cu privire la Schengen invocînd, între altele, o replică a subsemnatului, la sfîrşitul unei conversaţii cu Madeleine Albright.

Guvernele de pînă mai ieri ne-au constrîns la o nemeritată austeritate, practicînd, în acelaşi timp, o blamabilă risipă. Aşa cel puţin ne spun guvernanţii de azi, care promit un început - cît de mic - de bunăstare şi o radicală corijare a risipei.

Într-un interviu apărut zilele trecute pe acest site, am spus ceva antipatic despre Crin Antonescu. Am spus multe alte lucruri, dar e, se pare, dreptul gazetarilor să scoată în evidenţă, cu litere de-o şchioapă, ceea ce li se pare lor ”breaking”.

Din cînd în cînd, fantomele de secol 19 ale naţionalismului maghiar au mici spasme vitejeşti. Atît aşteaptă fantomele - la fel de bătăioase – ale naţionalismului valah. Iresponsabili de ambele părţi se grăbesc să toace subiectul, să declanşeze alarma, să frămînte cu lacrimi aluatul urii.