Pe aceeași temă
Frank Moses (Bruce Willis) nu este genul de pensionar căruia să-i cedezi locul în autobuz. E un fost agent special al CIA, care flirtează prin telefon cu Sarah (Mary-Louise Parker), o angajată a casei de pensii. Cei doi nu se cunosc personal, sunt la mii de kilometri distanţă, iar relaţia lor telefonică se bazează pe atracţia faţă de vocea celuilalt.
Când Frank primeşte vizita nocturnă a unui întreg pluton de execuţie (pe care îl anihilează în câteva minute, îmbrăcat în pijamale), îşi dă seama că cineva îl vrea mort, aşa că se duce la singura persoană cu care avea o legătură – Sarah. Aceasta e luată prin surprindere de apariţia „vocii“ de care se îndrăgostise şi are un şoc atunci când află că bărbatul din faţa ei este un fost agent secret, aşa că Frank e nevoit să o răpească. Legătura dintre cei doi se întăreşte după ce şi Sarah devine o ţintă a celor care sunt pe urmele agentului pensionat. În fruntea acestora din urmă este William Cooper (Karl Urban), un „operativ“ CIA ambiţios, care nu se dă în lături de la nimic pentru a îndeplini ordinele superiorilor.
Pentru a ieşi din încurcătură, Frank apelează la foştii săi colegi şi prieteni, la fel de pensionaţi ca şi el: Joe (Morgan Freeman), care e internat într-un azil de bătrâni şi face ochi dulci asistentelor, Marvin (John Malkovich), care şi-a înscenat propria moarte şi trăieşte izolat într-un buncăr ascuns sub o maşină rablagită, Ivan (Brian Cox), fost agent KGB care lucrează la Ambasada Rusiei şi e nostalgic după Războiul Rece, şi Victoria (Helen Mirren), unul dintre cei mai buni oameni ai MI6, care nu e împăcată cu statutul de pensionară, aşa că mai acceptă din când în când câte o slujbă de spion. Cei cinci foşti agenţi (şi telefonista Sarah, implicată fără voia ei într-un matrapazlâc care, de la un punct încolo, începe să-i placă) descoperă o afacere murdară care are legături politice înalte, aşa că îşi reiau vechile obiceiuri, multe dintre ele implicând degetul pe trăgaci.
Filmul este realizat după un roman grafic al lui Warren Ellis şi Cully Hamner, care au scris şi adaptarea pentru marele ecran într-o tentă comică şi cu un ton mult mai relaxat decât al miniseriei de benzi desenate. Regizorul german Robert Schwentke („naturalizat“ la Hollywood şi remarcat cu ocazia peliculei Flightplan, cu Jodie Foster în rolul principal) se ţine departe de elementele caracteristice ecranizărilor de benzi desenate şi nu abuzează de artificiile grafice atât de la modă în ultima vreme. În schimb, se foloseşte din plin de distribuţia de zile mari pe care o are la dispoziţie. Dacă Bruce Willis joacă acelaşi rol pe care îl ştim de la Die Hard încoace (cu deosebirea că atunci era „greu de ucis“ şi acum e, în plus, „greu de pensionat“), iar Morgan Freeman nu are un rol consistent, celelalte staruri fac spectacol. John Malkovich interpretează o partitură apropiată de cea din Burn after Reading al fraţilor Coen (în fond, este tot un CIA-ist pensionat), dar mult îngroşată. Personajul lui, savuros ca de obicei în comediile în care Malkovich e distribuit, a fost tratat cu LSD timp de 11 ani, este obsedat că statul îl urmăreşte şi vrea să îl anihileze (ceea ce nu e departe de adevăr), urăşte sateliţii şi telefoanele mobile, umblă pe stradă ţinând în braţe un porc de pluş roz şi mângâie o armă automată cu tandreţea cu care s-ar purta cu un bebeluş. Doamna Helen Mirren este elegantă ca de obicei, dar mânuieşte cu precizie o puşcă cu lunetă şi ţine la respect forţele speciale cu ajutorul unei mitraliere devastatoare – nu cred că se aştepta cineva să o vadă pe cea care a întruchipat pe ecran reginele Angliei (a luat şi un Oscar pe tema asta) în spatele unei arme de calibru greu, ca un Rambo în rochie de seară albă! În fine, încă două apariţii deosebite – Richard Dreyfuss în rolul unui „bad guy“ care face afaceri cu arme şi parcă îl parodiază pe Dick Cheney, dar mai ales venerabilul Ernest Borgnine care, la 93 de ani, a jucat anul acesta în patru filme, iar în 2011 va mai avea încă două premiere.
Să recapitulăm: spioni sexagenari, Bruce Willis în grafic, John Malkovich pe LSD, Helen Mirren la mitralieră, câteva explozii, mii de gloanţe şi umor cât cuprinde. Nu sună rău.
RED / Greu de pensionat e distribuit în România de MediaPro şi poate fi văzut pe marile ecrane din 22 octombrie.
