Pe aceeași temă
Bursa pariurilor la Premiile Oscar de anul acesta a fost una extrem de agitată. Dacă pentru unele categorii câştigătorii erau daţi ca siguri şi au fost şi confirmaţi în ceremonia din 24 februarie (cel mai bun actor în rol principal – Daniel Day-Lewis pentru Lincoln; cel mai bun film străin – Amour; cel mai bun lungmetraj de animaţie – Brave), la premiul cel mare, pentru cel mai bun film, cotaţiile au fluctuat în luna şi jumătate dintre nominalizări şi decernare. |ncă dinainte de anunţarea finaliştilor, musicalul Les Misérables conducea în previziuni, dar a fost detronat de Lincoln, după ce acesta din urmă a primit nu mai puţin de 12 nominalizări şi a bifat toate categoriile importante – cel mai bun film, regizor, actor în rol principal, actori în roluri secundare şi scenariu adaptat. Nici Life of Pi nu stătea rău, cu 11 nominalizări. |nsă, în seara decernării, laurii au fost culeşi de Argo, care făcuse un tur de forţă pe ultima sută de metri, câştigând la Globurile de Aur, la Premiile BAFTA şi la Premiile César.
Argo – marele câştigător
Argo este povestea uneia dintre cele mai spectaculoase operaţiuni din istoria spionajului american, „şmecheria canadiană“, declasificată în timpul Administraţiei Clinton. |n 1979, în timpul Revoluţiei din Iran, mai mult de 50 de persoane din Ambasada SUA la Teheran au fost luate ostatici, dar un grup de 6 angajaţi au reuşit să fugă şi să se ascundă în reşedinţa ambasadorului canadian. La Washington, agentul CIA Tony Mendez (Ben Affleck, care e şi regizor şi coproducător al filmului) pune la cale un plan nebunesc de recuperare a celor 6: falsa realizare a unei superproducţii hollywoodiene în genul Star Wars, care să fie filmată în Iran. Cu ajutorul Departamentului de Stat, dar mai ales al unor oameni din industria filmului (două personaje pitoreşti interpretate de John Goodman şi Alan Arkin), Mendez construieşte cu grijă povestea din spatele acestei farse: are un scenariu pentru film, un poster oficial, face o conferinţă de presă care dă credibilitate poveştii după ce e preluată de presă, are chiar şi câteva scene desenate pe hârtie. Sub acoperirea de producător care caută locuri de filmare, Mendez pleacă în Iran, unde ia legătura cu cei 6 refugiaţi americani, cărora le pregăteşte identităţi de profesionişti în industria filmului. |nsă Washingtonul contramandează operaţiunea în ultima clipă, iar Mendez decide să acţioneze pe cont propriu şi să-i scoată din Iran pe refugiaţi. Cursa contra cronometru spre avion şi controalele autorităţilor iraniene pe aeroport fac din ultimul sfert al filmului o mostră de cum se construieşte suspansul.
|n seara ceremoniei, după două statuete pentru montaj şi scenariu adaptat, Argo a primit şi Oscarul pentru cel mai bun film, anunţat de însăşi Michele Obama, în direct de la Casa Albă. Prezenţa Primei Doamne la Oscaruri (chiar dacă prin intermediul unui ecran gigantic) a fost bine primită de critici, iar la conferinţa de presă Ben Affleck a declarat că nu şi-a dat seama în primă instanţă dacă faza chiar a fost pe bune, spunând că, în timp ce cobora de pe scenă cu statueta în mână, l-a întrebat pe George Clooney (coproducător al filmului): „Aia era Michele Obama?!“. S-au găsit şi cârcotaşi care au legat prezenţa Primei Doamne la ceremonie şi triumful filmului de jocuri de culise în care au fost implicate serviciile secrete. S-a spus despre Argo că face apologia CIA, că nu respectă adevărul istoric, că a făcut dintr-o operaţiune dubioasă un circ hollywoodian. Dincolo de critici mai mult sau mai puţin îndreptăţite, nimeni însă n-a pus la îndoială faptul că filmul este foarte bine făcut şi că Ben Affleck l-a ţinut excelent în mână din postura de regizor, pentru care ar fi meritat măcar o nominalizare la această categorie. Affleck a spus în glumă că toată lumea se întreabă de ce nu a fost nominalizat ca regizor, dar nimeni nu aduce în discuţie absenţa sa de pe lista nominalizărilor pentru cel mai bun actor. Prestaţia sa din Argo, deşi consistentă, e marcată de discreţie, ceea ce, în fond, e bine pentru un rol de agent secret.
Una peste alta, Argo e un film solid, în care suspansul şi umorul sunt dozate cu măiestrie. Iar Ben Affleck, cu două Oscaruri la activ (primul obţinut în urmă cu 15 ani, pentru scenariul la Good Will Hunting), se anunţă a fi unul dintre cele mai interesante personaje de la Hollywood, călcând pe urmele altor actori care au devenit mari regizori: bunul său prieten George Clooney, Sydney Pollack şi, mai ales, Clint Eastwood.
Premianţi şi nedreptăţiţi
Statistic, filmul cu cele mai multe Oscaruri în 2013 a fost Life of Pi, al lui Ang Lee, cu 4 statuete: pentru regie, imagine, coloană sonoră şi efecte vizuale. Ecranizare a romanului cu acelaşi nume al lui Yann Martel, Life of Pi spune povestea unui adolescent indian care supravieţuieşte unui naufragiu şi se vede nevoit să împartă o barcă de salvare cu o zebră, o hienă, un urangutan şi un tigru. Dată fiind limitarea cadrului de desfăşurare a acţiunii la câţiva metri pătraţi, Ang Lee a mizat pe efectele speciale şi a reuşit să dea viaţă unui roman considerat neecranizabil.
Les Misérables a primit şi el 3 Oscaruri: pentru cea mai bună actriţă în rol secundar (Anne Hathaway), cel mai bun mixaj de sunet şi cel mai bun machiaj. Adaptare pentru ecran a unui musical bazat pe cunoscutul roman al lui Victor Hugo, filmul a beneficiat de regia lui Tom Hooper (oscarizat în 2011 pentru The King’s Speech) şi de o distribuţie de zile mari: în afară de premiata Anne Hathaway, în Les Misérables joacă (dar mai ales cântă), printre alţii, Hugh Jackman, Russel Crowe şi Helena Bonham Carter. Pelicula e spectaculoasă în reconstituirea atmosferei Franţei de la începutul secolului al XIX-lea, Hugh Jackman joacă foarte bine, dar problema acestui film stă în faptul că se cântă tot timpul, iar muzica nu e dintre cele mai fredonabile. |n plus, Russel Crowe în rolul unui crunt Javert care se exprimă prin arii muzicale frizează ridicolul.
Lincoln e marele perdant al acestei ediţii, cu doar două premii – pentru actor în rol principal şi decoruri. Regizorul Steven Spielberg a căutat să prezinte un Lincoln diferit de percepţia istorică: politicianul care duce compromisul la extrem pentru atingerea unui scop, chiar dacă acest scop este unul dintre cele mai nobile. Daniel Day-Lewis e deja abonat la Oscaruri (are 3 până cum), fiind cunoscut pentru versatilitatea sa extraordinară – la ceremonie a glumit spunând că i-a fost oferit şi rolul lui Margaret Thatcher! Filmul nu e uşor de urmărit dacă nu eşti familiarizat cu personajele istorice ale vremii. Pe alocuri, mi s-a părut chiar că trenează, iar cele 12 nominalizări s-au dovedit a fi o umbrelă mult prea mare pentru o peliculă fascinantă ca dialoguri şi actori, dar săracă în celelalte mijloace care ar fi putut face din el un film mare.
Django Unchained al lui Quentin Tarantino a fost recompensat cu două premii importante – cel mai bun actor în rol secundar (Christoph Waltz) şi cel mai bun scenariu original (Tarantino însuşi). Filmul aduce pe ecran aventura unui sclav din Sudul american, care porneşte în căutarea soţiei sale, alături de un vânător de recompense neamţ. Practic, Christoph Waltz a primit al doilea Oscar din carieră pentru acelaşi rol: în 2009, era recompensat pentru prestaţia din Inglorious Basterds al aceluiaşi Quentin Tarantino, unde juca tot un neamţ, la fel de pitoresc în al doilea război mondial ca şi vânătorul de recompense din secolul al XIX-lea.
Un film-surpriză la ediţia din acest an a Oscarurilor a fost Silver Linings Playbook, în regia lui David O. Russel – povestea de dragoste cu năbădăi a unui tânăr cuplu cu probleme psihice. Prestaţia actorilor face din Silver Linings Playbook un film extrem de agreabil. De altfel, pelicula a primit nominalizări la toate cele 4 categorii de actori: Bradley Cooper şi Jennifer Lawrence pentru roluri principale şi Robert De Niro şi Jackie Weaver pentru roluri secundare. Dintre ei, singura care a plecat acasă cu o statuetă a fost Jennifer Lawrence, care mai fusese nominalizată în 2011 pentru Winter’s Bone (şi care ar fi meritat Oscarul mai degrabă pentru acel film).
Pelicula care mi s-a părut cea mai nedreptăţită a fost Zero Dark Thirty, povestea agentei CIA care a contribuit decisiv la găsirea şi uciderea lui Osama Bin Laden. Filmul a primit doar un Oscar pentru montaj sonor, deşi ar fi meritat să câştige măcar la categoria actriţelor în rol principal, unde fusese nominalizată Jessica Chastain. |n plus, regizoarea Kathryn Bigelow nici măcar cu a fost nominalizată (Ben Affleck, şi el trecut cu vederea la regie, spunea că anul acesta se simte mai bine în compania regizorilor care nu au fost nominalizaţi: Kathryn Bigelow, Tom Hooper, Paul Thomas Andreson şi Quentin Tarantino).
Predicţii pentru ediţia viitoare
Nici nu s-a aşezat praful pe statuetele câştigătorilor de anul acesta, că deja au început predicţiile pentru Oscar 2014. |n fruntea lor e The Great Gatsby (în regia lui Baz Luhrmann, cu Leonardo DiCaprio şi Carey Mulligan), Malavita (în regia lui Luc Besson, cu Robert De Niro, Michelle Pfeiffer şi Tommy Lee Jones), The Wolf of Wall Street (în regia lui Martin Scorsese, cu acelaşi Leonardo DiCaprio, alături de Matthew McConaughey şi Jean Duradin) şi The Monuments Men (în regia lui George Clooney, cu el însuşi în rolul principal, secondat de Matt Damon, John Goodman şi Cate Blanchet). E devreme, sigur vor apărea şi alte titluri, cert e că 2013 se anunţă un an bogat pentru cinefili.
