Bucurestiul Cultural, nr. 125 - Pintilie cineast

Micahel Philips, Chicago Tribune | 23.07.2013

Pe aceeași temă

Născut în România, Lucian Pintilie şi-a părăsit ţara, la fel ca autorul, eseistul şi cri­ticul Milan Kundera, cronicarul iu­bi­tei Cehoslovacia pe care a lăsat-o în urmă. Spre deosebire de Kundera, el s-a întors până la urmă, după căderea co­mu­nis­mului şi a câtorva dintre susţinătorii săi cei mai odioşi.

Întinsă pe cinci decenii, opera ci­nema­to­grafică a lui Pintilie e un strigăt de re­vol­tă îmbibat de umor macabru. Prea pu­ţine ar fi fost posibile în noul val ro­mâ­nesc, începând cu câştigătorul Palme D’Or-ului la Cannes în 2007, 4 luni, 3 săp­tă­mâni şi 2 zile al lui Cristian Mungiu, dacă Pintilie şi filmele sale n-ar fi existat.

Asemenea altor mari artişti ale căror ca­riere au oscilat între cinema şi teatru, există o dispută legată de marile rea­li­zări ale lui Pintilie: au fost ele pe ecran sau pe scenă? Cele mai strălucite mo­men­­te ale regizorului Elia Kazan au fost oare pe Broadway, graţie originalei mon­tări a piesei Moartea unui comis voiajor, sau în film, cu Un tramvai numit dorinţă? Cei mai norocoşi care au văzut co­ple­şi­toa­rele puneri în scenă ale lui Pintilie cu Pescăruşul şi Tartuffe la Guthrie Theater în Minneapolis, în epoca în care colegul său imigrant Liviu Ciulei se afla la con­du­cerea instituţiei, au fost pe vecie trans­formaţi de acea experienţă.

Cu toate acestea, cele mai bune filme ale lui Lucian Pintilie concurează cu im­per­tinenţă activitatea sa dramatică. În Re­constituirea (1969), dispozitivul narativ fo­­losit de Pintilie este inspirat: doi tineri ano­nimi sunt săltaţi de poliţie pentru că, în stare de ebrietate fiind, au per­tur­bat liniştea publică şi sunt puşi să joace o reconstituire a bătăii lor ca parte din­tr-un film educaţional. Viaţa sub papu­cul statului cere o abordare care implică un fel de dublă expunere, a unei vieţi trăi­te oficial şi cu prudenţă, şi a alteia se­crete, ce poate părea străină chiar şi celor care o trăiesc.

Filmele lui Pintilie sunt intense şi in­co­mode, prelucrând uneori poveşti de epo­că sau adaptări literare (care treceau mai uşor de filtrul cenzurii), alteori bru­ta­le şi vii, desprinse direct din peisajul con­temporan. România lui Pintilie e un ţinut dincolo de cinism, plin de slogane şi de nedreptăţi şi cu firave speranţe de căinţă sinceră pentru orice lucru. Cu toa­te acestea, lumea şi motoarele vieţii din fil­mele lui se învârt înainte, ca să îl pa­ra­frazăm pe scriitorul şi dramaturgul Tony Kushner. Poate că viaţa e o învăl­mă­şeală indescifrabilă, dar, potrivit lui Pin­tilie, impulsul de a o cuprinde reu­şeş­te să îi dribleze pe opresori.

 

Michael Phillips, Chicago Tribune

Colecţia de DVD-uri Pintilie cineast con­ţi­ne filmele: Duminică la ora 6, Re­con­sti­tui­rea, Salonul nr.6, De ce trag clopotele Mi­ti­că?, Balanţa, O vară de neuitat, Prea târ­ziu, Terminus paradis, După-amiaza unui torţio­nar, Niki Ardelean, colonel în rezervă, Ter­tium non datur şi un DVD bonus alcătuit dintr-o serie de lecţii de cinema, con­fe­rin­ţe de presă, colocvii, emisiuni TV, cul­mi­nând cu omagiile care i s-au adus la Festivalul Internaţional de Film Transil­va­nia de la Cluj-Napoca şi la Muzeul de Artă Modernă din New York, unde opera lui Pintilie a beneficiat de o retrospectivă in­tegrală în prezenţa autorului. Ex­tra­se­le video au fost prelucrate şi remontate de Dana Bunescu, iar selecţia lor a fost rea­lizată de Lucian Pintilie cu ajutorul lui Mihai Chirilov.

TAGS:

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: [email protected]

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2024 Revista 22