Pe aceeași temă
Gravity · Regia: Alfonso Cuarón · Scenariul: Alfonso & Jonás Cuarón · Cu: Sandra Bullock, George Clooney · Produs de Warner Bros. Pictures · Distribuit în România de MediaPro Distribution.
În 2007, scriam în Bucureștiul Cultural despre „Tripleta mexicană“, formată din regizorii Alfonso Cuarón, Alejandro González Ińárritu și Guillermo del Toro, aflați la momentul respectiv într-o fulminantă ascensiune – în urmă cu un an, Cuarón făcuse Children of Men, Ińárritu se bucura de succesul peliculei Babel, iar Guillermo del Toro era pe cai mari cu El laberinto del fauno. În 2013, Ińárritu nu a lansat niciun film (dar lucrează la o comedie), iar Guillermo del Toro a dezamăgit oarecum cu SF-ul Pacific Rim (dar a avut succes de box office). Cuarón, în schimb, a dat lovitura cu Gravity, filmul-eveniment al anului.
Gravity este primul film al lui Alfonso Cuarón de la Children of Men încoace și spune povestea unei echipe de astronauți americani care, în urma unui incident pe orbita terestră, se găsesc izolați în spațiu și caută cu disperare un mijloc de a se întoarce pe Pământ. Ryan Stone (Sandra Bullock) și Matt Kowalski (George Clooney) sunt singurii supraviețuitori ai echipajului unei navete spațiale trimise să repare Telescopul Hubble. În timpul misiunii de rutină, rămășițele unui satelit rusesc avariază naveta, distruge telescopul și îi lasă pe Stone și Kowalski plutind în spațiu în costumele de astronaut, cu rezerve de oxigen limitate. Singura lor șansă e să ajungă la Stația Spațială Internațională, aflată la 100 de km depărtare, unde se găsesc două module Soyuz, care îi pot aduce la sol. Numai că, odată ajunși la Stație, descoperă că unul dintre module lipsește, iar celălalt, deși pare intact, are parașuta deschisă, ceea ce îl face inutilizabil pentru întoarcerea pe Pământ. De aici încolo începe un vârtej de situații-limită și improvizații, în care ghinionul și norocul, concepte care ar trebui să fie desuete în spațiul cosmic guvernat de știință implacabilă, jonglează cu instinctul de supraviețuire uman.
Alfonso Cuarón vroia să facă Gravity în urmă cu mulți ani, dar a trebuit să aștepte ca tehnologia cinematografică să evolueze astfel încât viziunea sa să fie transpusă pe ecran într-un mod cât mai realist. Semnalul pe care îl aștepta a venit odată cu lansarea, acum 4 ani, a filmului Avatar, realizat de cel mai bun prieten al său, James Cameron. De atunci, Cuarón a dus o muncă minuțioasă, iar rezultatul a întrecut toate așteptările: imaginile incredibile cu Pământul văzut din spațiu de la aproape 600 de km depărtare, efectele speciale 3D, senzația de claustrofobie provocată de interioarele strâmte ale incintelor spațiale, în contrast cu infinitul spațiului cosmic – toate contribuie la o experiență copleșitoare din punct de vedere vizual (mai ales pe imensul ecran IMAX de aproape 1.000 de metri pătrați!).
Dincolo de atuurile tehnice, Gravity punctează și prin intermediul laturii umane. Sandra Bullock, un star hollywoodian care abia în ultimii ani a demonstrat că, dincolo de faimă și bani, chiar poate să joace, face aici probabil cel mai bun rol al carierei sale. În contrast cu siguranța afișată de personajul lui George Clooney, Bullock e pusă în situația de a interpreta disperarea aproape în permanență. Cum actorii sunt ascunși în interiorul costumelor de cosmonaut în majoritatea timpului, Cuarón mizează pe vocile lor și pe prim-planuri cu expresiile faciale văzute prin ecranele de protecție ale căștilor. Bullock e singura care are parte și de ceva joc corporal, dincolo de mișcările greoaie în imponderabilitatea din spațiu.
Dintre cei puțini care au avut ceva de cârcotit la adresa filmului, unii s-au legat de amănunte tehnice, care țin de fizica spațială, dar Alfonso Cuarón declarase înainte de lansare că, pentru a susține mai bine povestea, și-a luat libertatea de a ignora anumite aspecte care țin de acuratețe științifică. Alți critici s-au plâns că scenariul e tras de păr, prin mulțimea de situații-limită prin care trec personajele, dar, până la urmă, este un film despre încăpățânarea ființei umane de a supraviețui în cele mai grele condiții.
Chris Jones a scris în Esquire, în 2004, Home, povestea a trei astronauți blocați mai multe luni la bordul Stației Spațiale Internaționale, după ce naveta Columbia, care ar fi trebuit să-i aducă acasă, a explodat. Pentru acest articol (care a fost recompensat cu National Magazine Award), Jones s-a documentat intens și a vorbit cu doi dintre cei trei astronauți, așa că are o părere avizată despre cum e să fii blocat în spațiu. Scriind recent despre Gravity, Chris Jones arată că „a face un film cu adevărat realist despre spațiu e greu, pentru că atât de multe aspecte legate de viața în spațiu sunt contraintuitive față de tot ce știm. Comportamentul nostru fizic este o colecție subconștientă de prezumții pe care le construim din ziua în care ne naștem, iar spațiul le sfidează pe aproape oricare dintre ele“. Jones dezvăluie unele dintre erorile științifice ale peliculei, dar salută performanța cinematografică: „Nu putem avea decât unul din două lucruri: ori acest film copleșitor, ori un manual, iar eu aș vedea mai degrabă Gravity“.
Stației Spațiale Internaționale îi ia 90 de minute să facă ocolul Pământului. Atât durează și Gravity: 90 de minute de suspans și încântare.
