Pe aceeași temă
Guillermo Altares, născut la Madrid, în 1968, este jurnalist, redactor-şef la Babelia, suplimentul cultural al ziarului El Pais. A lucrat mai mulţi ani ca reporter la departamentul Internaţional, pentru care a relatat evenimente din războiul din Afganistan şi perioada care a urmat războiului din Irak. Este autorul cărţii Esto es un infierno (Acesta este Iadul), despre cinematografia de război.
Din ianuarie 2010, Spania deţine preşedinţia europeană. Care sunt priorităţile acestui mandat spaniol?
Este un mandat al preşedinţiei care se concentrează mai ales pe impulsionarea măsurilor necesare pentru ieşirea din criză, dar şi pe întărirea instituţiilor europene; de asemenea, pe problematica de mediu, în special după Summit-ul de la Copenhaga.
Spania se confruntă acum cu o criză economică puternică şi un mare procent de şomaj. Cum se resimte criza în domeniul cultural? Este la fel de puternică, afectează ea datele consumului cultural?
Până acum criza a fost resimţită mai ales sub forma preocupării pentru consecinţele concrete pe care le-ar putea avea în 2010. În lumea editorială, cea pe care o cunosc mai bine, se observă o scădere a numărului de titluri care se editează, a pariurilor pe unele sau altele dintre titluri, există programări foarte stricte. Pentru scriitorii tineri a devenit mult mai greu să găsească o editură care să le publice un volum de debut. Nici librăriile nu stau mai bine, deşi fenomenul Larrson (trei milioane de exemplare vândute din fiecare dintre cele trei tomuri ale Millenium-ului) a funcţionat ca o gură de oxigen pentru cele mai multe dintre ele.
Teatrul se descurcă cel mai bine în timpul crizei
Care sunt cele mai afectate domenii ale industriei culturale – vânzarea cărţilor, spectacolele de teatru, filmul, muzica? Există domenii culturale care nu au fost afectate de criză? Care sunt consecinţele crizei în producţia culturală?
Sectorul de producţie muzicală este, cred, cel mai afectat şi asta de ceva vreme, din cauza pirateriei. Cinematografia spaniolă se află şi ea în criză, deşi anul acesta există câteva titluri care au avut încasări notabile (mă refer mai ales la Celula 211). Situaţia teatrului este una destul de bună: oamenii continuă să meargă la spectacole. Sectorul editorial, însă, se uită spre 2010 cu destulă teamă. Mulţi oameni din lumea culturală privesc spre 2010 temători.
Care sunt soluţiile găsite de responsabilii industriei culturale pentru a rezista crizei? A micşorat ori a oprit Ministerul Culturii subvenţiile? Ce domenii susţine de fapt Ministerul Culturii din Spania?
Ministerul Culturii sprijină multe sectoare, la fel şi guvernele provinciilor autonome, mai ales că multe dintre competenţele în materie culturală au fost transferate guvernelor autonome.
A afectat criza mai profund producţia artistică, a schimbat chiar produsul artistic? Ne putem aştepta să apară schimbări ale produsului literar, dictate de cauze economice?
E greu de spus: mare parte din literatura din Statele Unite a înflorit la căldura marii crize. Ceea ce este clar este faptul că publicarea de noi autori este destul de afectată, pentru că este dependentă de dorinţa editorilor de a-şi asuma riscul. Cu toate acestea, sunt convins că literatura va şti să-şi croiască un drum.
Cum a afectat criza presa culturală spaniolă? Au fost desfiinţate suplimente culturale, reviste?
În Spania încă nu, deşi publicitatea a înregistrat scăderi. Dar în Statele Unite scăderea a fost devastatoare: nu au mai rămas decât suplimentele de la The New York Times şi de la San Francisco Chronical. La noi, deocamdată, singurul care a dispărut a fost suplimentul ziarului El Periodico de Catalunya. Însă, dacă dorim să fie şi ultimul, atât editorii de ziare, cât şi cei de carte ar trebui să depunem eforturi serioase în acest sens.
Sistemul editorial ar trebui să se pregătească, pentru că viitorul este al cărţii electronice
Cartea electronică, care îi interesează din ce în ce mai mult pe editorii spanioli, este un duşman sau un înlocuitor al cărţii de hârtie? Această carte electronică riscă să afecteze, şi ea, vânzarea de carte? Este ceva ce va afecta conţinutul literar, mijloacele artistice?
Mai întâi aş dori să mărturisesc, dacă acesta ar fi cuvântul potrivit, că sunt un utilizator obişnuit al cărţii electronice: folosesc un reader Sony, pe care l-am primit de la New York şi pe care se poate citi foarte comod. Deocamdată folosesc suportul acesta doar pentru a citi mostre ale cărţilor care urmează să apară şi pe care mi le trimit editurile. Este încă destul de greu pentru cititorii de carte electronică, care deja există într-un număr important, să cumpere cărţi în acest format. Dar atât autorii, cât şi editorii şi librăriile se gândesc la asta, deşi în marea lor majoritate cred că va mai dura până să vină ceasul cărţii electronice. Oricum, se află destul de în urmă din punct de vedere al drepturilor digitale sau al formulelor adecvate pentru a putea comercializa acest tip de carte în librării.
Personal, cred că viitorul este al lor, al cărţilor electronice, care se vor impune mult mai rapid decât crede sectorul editorial, care, la rândul lui, dacă nu va fi pregătit, probabil va înregistra o lovitură la fel de dureroasă ca şi lumea muzicală. Nu cred că acest nou format va afecta creaţia: o carte este o carte, iar efortul sau plăcerea de a o citi rămân aceleaşi, indiferent de forma în care se ajunge la acestea.
Există o politică culturală la nivel naţional care are ca principală preocupare răspândirea culturii spaniole în străinătate, în special a literaturii sau fiecare provincie spaniolă în parte îşi face propria politică culturală, în mod diferit, cu responsabili culturali locali?
E o chestiune foarte complexă. Există o maşinărie de stat care se ocupă cu promovarea culturii spaniole, mai întâi prin intermediul Institutelor Cervantes care au peste tot în lume o ofertă de activităţi culturale absolut extraordinară, apoi prin mecanismele proprii ale Ministerului Culturii. Apoi, vin şi regiunile autonome care au guverne proprii şi au şi propriile lor instrumente de a promova culturile pe care le reprezintă.
Aveţi o carte despre războiul din zonele fierbinţi ale globului, Afganistan, Irak. Mai exact, din infern, după cum sună titlul cărţii. Cum a ajuns acolo redactorul-şef al unui supliment de cultură?
Mi-am dorit adesea să merg ca jurnalist pe un teatru de război şi într-o zi redactorul-şef mi-a spus: „Te duci în Afganistan“. Era în noiembrie 2001 şi am rămas acolo până la sfârşitul lui decembrie. Acolo am trăit căderea talibanilor şi una dintre cele mai intense experienţe personale din viaţă. În Irak am trăit începutul dezastrului de după război. Cum a putut să-mi inflluenţeze asta viziunea pentru un supliment de cultură? E greu de spus, dar m-a influenţat în ceea ce cred eu că înseamnă să fii foarte jurnalistic.
Interviu realizat de GABRIELA ADAMESTEANU
Traducere de Alina Cantacuzino
