Pe aceeași temă
Franţa, Germania, Marea Britanie, 2010
Regia: Roman Polanski;
Cu: Ewan McGregor, Pierce Brosnan, Olivia Williams, Tom Wilkinson, Kim Cattrall;
Distribuit în România începând cu 26 iunie de Ro Image 2000.
Roman Polanski a terminat cel mai recent film al său într-o închisoare elveţiană.
Maşinile părăsesc pe rând un feribot ajuns la destinaţie. Cala s-a golit, dar un BMW 4x4 rămâne pe loc. Lucrătorii de pe feribot îl cercetează – nu e nimeni la volan. Într-un final, maşina e ridicată, fără ca noi să ştim ce e cu ea, cine fusese la volan şi de ce.
Aşa începe The Ghost Writer / Marioneta, cel mai recent film al lui Roman Polanski, un thriller politic subtil, adaptare a romanului The Ghost al lui Robert Harris (tradus şi la noi de Editura All sub titlul Marioneta). Termenul „ghost writer“, tradus mot-à-mot prin „scriitor fantomă“, îl desemnează pe cel care redactează memoriile unei personalităţi şi le aduce într-o formulă publicabilă.
Autorul cărţii astfel obţinute este personalitatea în cauză, ea primeşte toţi laurii pentru calitatea scriiturii, în timp ce „scriitorul din umbră“ – o traducere mai inspirată pentru „ghost writer“ – nu are parte de nici o recunoaştere, mulţumindu-se cu banii plătiţi de editură sau chiar de personalitatea însăşi.
Personajul principal al filmului lui Polanski este un astfel de „scriitor din umbră“, tocmit să redacteze memoriile unui ex-premier britanic. Predecesorul său, un om de încredere al fostului prim-ministru, fusese găsit înecat şi se presupunea că a căzut din feribot – aşa se explică prezenţa maşinii goale de la începutul filmului. Scriitorul (Ewan McGregor), al cărui nume nu este dezvăluit pe tot parcursul filmului, se mută în casa de vacanţă a politicianului, situată pe o insulă din Atlantic, în apropierea coastei americane. În casa care e mai degrabă o fortăreaţă, personajul nostru face cunoştinţă cu omul în ale cărui memorii trebuie să facă ordine – un bărbat şarmant, dar cam superficial (Pierce Brosnan), cu soţia acestuia – o femeie puternică şi inteligentă (Olivia Williams) şi cu asistenta premierului – şireată, eficientă şi probabil amantă a acestuia (Kim Cattrall). În afară de aceştia, în casă se mai află câteva secretare, o familie caraghioasă de îngrijitori asiatici şi o armată de bodyguarzi. Eroul nostru începe munca la carte chiar când fostul premier este acuzat de ministrul său de Externe că a livrat către CIA câţiva cetăţeni britanici suspectaţi de terorism, care au fost torturaţi şi apoi ucişi. Scandalul internaţional ia amploare şi Tribunalul de la Haga trebuie să judece cazul. În tot acest timp, activitatea „scriitorului din umbră“ cunoaşte o fervoare neobişnuită: caută detalii biografice interesante pentru memoriile premierului, este sedus de soţia politicianului, dar se avântă pe o pistă lăsată deschisă de predecesorul său. În cele din urmă, face o descoperire şocantă despre legătura clientului său cu serviciile secrete americane, ceea ce îi pune viaţa în pericol şi îl obligă să acţioneze rapid.
The Ghost Writer a pornit de la premisele unui succes de public încă înainte de a fi lansat pe marile ecrane. Romanul care stătea la baza lui era un best seller, iar Polanski primise Ursul de Argint pentru cel mai bun regizor la Berlin, în februarie anul acesta. Fără îndoială însă că unul dintre factorii care au atras atenţia asupra filmului a fost arestarea lui Polanski în Elveţia, anul trecut, pentru o afacere sexuală din anii 70 în SUA. Regizorul a făcut în închisoare ultimele retuşuri ale peliculei; ulterior, a fost trimis în arest la domiciliu, aşa că nu a mers să-şi ridice premiul la Berlin, declarând: „Chiar dacă aş fi putut, nu m-aş fi dus, fiindcă ultima oară când am fost la un festival să ridic un premiu am ajuns la închisoare...“. Este imposibil să nu faci o paralelă între cazul lui Polanski, care s-a ferit să meargă în ţări care l-ar extrăda americanilor, şi cazul fostului premier britanic din film, care menţionează aceeaşi tactică atunci când e vorba să fie judecat de Tribunalul de la Haga.
Departe de a fi un thriller politic oarecare, The Ghost Writer este filmul unui mare regizor. Polanski dozează suspansul cu o mână de maestru şi construieşte tensiunea chiar înainte de amplificarea conflictului din scenariu, prin atmosfera grea de pe insula americană, unde nori negri umbresc în permanenţă cerul şi furtuni aprige biciuiesc plajele mohorâte. Cu toate acestea, umorul absurd îşi face loc şi mai sparge din tensiune în momente cheie. Filmul e plin de imagini frumoase, cum este aceea a politicianului filmat din spate, sprijinindu-se cu ambele mâini de peretele de sticlă al vilei, proiectată pe cerul înnorat. Dintre actori, excelează Tom Wilkinson, prezent într-o scurtă secvenţă în rolul unui profesor universitar care mimează o amabilitate exersată, dar lasă să se întrevadă o personalitate ameninţătoare.
S-au speculat asemănările dintre fostul premier din film şi Tony Blair, pornind de la implicarea în „războiul împotriva terorii“ şi ajungând la relaţia cordială cu SUA. Cu toate acestea, filmul nu trebuie privit ca un „statement“ politic, ci ca un excelent exerciţiu cinematografic. La aproape 77 de ani, Roman Polanski oferă, de la primul cadru până la ultimul (probabil unul dintre cele mai bune din ultimii ani), o lecţie de regie.
