Pe aceeași temă
E 18 septembrie, iar la Sala Izvor a Teatrului Bulandra din Bucureşti stă să înceapă cea de-a treia ediţie a Zilei Chitarelor. Evenimentul, sprijinit de Primăria Municipiului Bucureşti, este organizat de Corrado Sgandurra, un chitarist italian stabilit din 2007 la Bucureşti, unde a iniţiat proiectul Guitar Bass Discipline, care oferă cursuri pentru chitarişti şi basişti. Fără publicitate (cu excepţia forumurilor de instrumentişti), Ziua Chitarelor reuşeşte să umple până la refuz eleganta Sală Izvor. În ciuda faptului că accesul este gratuit, nimeni nu se înghesuie, ceea ce dovedeşte un public select şi perfect ţintit.
Programul este împărţit în 3 secţiuni: masterclass (demonstraţii de tehnică şi virtuozitate şi discuţii cu chitarişti de valoare internaţională), un concurs şi o serie de concerte. Puţin după ora 11, pe scenă urcă primul invitat: Andreas Oberg, un chitarist suedez de jazz, care încântă publicul cu variaţii acustice, dar şi cu o metodă inedită de studiu – cântatul simultan al aceloraşi note pe chitară şi la voce (sună uşor, dar e departe de a fi aşa!). Oberg primeşte câteva întrebări din public, apoi cântă într-o manieră foarte personală The Winner Takes It All din repertoriul ABBA, pentru ca, în final, să iasă pe hol la o sesiune de autografe. Între timp, locul în lumina reflectoarelor îi este luat de canadianul Dave Martone, adeptul unui stil rapid care îmbină energia rockului cu exuberanţa progresivă. Martone se joacă pur şi simplu cu chitara electrică, spre deliciul celor prezenţi, care nu mai contenesc cu aplauzele, dar şi cu întrebările despre tehnica lui pentru mâna dreaptă, care combină panaţia cu ciupitul corzilor cu degetele. Următorul invitat este Michael Lee Firkins, care vine din SUA şi cântă un amestec de blues, country şi jazz.
De data aceasta are un repertoriu special – coveruri după Jimi Hendrix, de la moartea căruia se împlinesc 40 de ani chiar de Ziua Chitarelor. Firkins este impunător pe scenă (un zdrahon cu plete şi barbă roşcată), dar imaginea sa este îndulcită de zecile de abţibilduri pe care fiica s-a i le-a lipit pe chitara albă. După el, pe scenă urcă Jennifer Baten, iar din primul rând se aud strigăte de bucurie. Sunt mai mulţi fani ai lui Michael Jackson, veniţi speciali să o vadă pe chitarista cunoscută publicului larg pentru turneele alături de idolul pop. De altfel, multe dintre întrebările pe care le primeşte din sală se referă la această experienţă. Dar dincolo de colaborarea cu Jackson, Jennifer Baten demonstrează că este un instrumentist valoros şi demitizează ideea că „guitar heroes“ pot fi doar bărbaţii. Seria masterclass este încheiată magistral de Stuart Hamm, unul dintre cei mai buni basişti rock din toate timpurile. Cu un umor solid, dar mai ales cu tehnicile instrumentale inovatoare pe care le foloseşte, Hamm este vedeta incontestabilă a acestei ediţii. E suficient să spun că una dintre piesele pe care le cântă doar pe chitară bas, fără niciun alt acompaniament, combină Sonata lunii a lui Beethoven cu diverse bucăţi din repertoriul Beatles, iar trecerile dintre partituri se fac natural, fără să le simţi. Hamm stăpâneşte cu graţie cele patru corzi ale basului său Fender, iar publicul îi răsplăteşte valoarea cu minute întregi de aplauze în picioare.
A doua parte aduce pe scenă chitarişti de pe 3 continente, dornici să câştige concursul acestei ediţii. În cele din urmă, marele premiu merge la italianul Ignazio Di Salvo, iar câştigătorul de anul trecut, macedoneanul Damjan Pejcinovski, oferă un scurt recital. Marius Pop şi Rareş Totu reprezintă cu virtuozitate România în afara concursului, iar seara se încheie apoteotic cu toţi chitariştii invitaţi, reuniţi într-un jam session de povestit nepoţilor.
Ziua Chitarelor este un eveniment de referinţă pentru iubitorii acestor instrumente, indiferent de genul practicat. După o a treia ediţie de succes, discuţiile se poartă acum pe marginea numelor vehiculate pentru anul viitor. Sunt sigur că se vor ridica cel puţin la nivelul celor din 18 septembrie.
