3+1. Polirom Actual

Actual I

„Cocoșata” – de Saou Ichikawa – e un mic (și foarte dens) roman cu un, deja, palmares de receptare remarcabil; un adevărat fenomen literar în Japonia (țara natală a autoarei), a fost răsplătit, între altele, cu Premiul Akutagawa 2023, iar în 2025 a fost nominalizat la International Booker Prize. Saou Ichikawa (n. 1979) este absolventă a Facultății de Ştiinţe Umaniste din cadrul Universităţii Waseda din Tokyo. Suferă de miopatie congenitală, fiind nevoită să folosească un ventilator ca să respire normal şi un scaun cu rotile electric ca să se deplaseze. S-a hotărât să devină scriitoare în adolescenţă, încercându-şi priceperea cu romane de consum. Apoi, după ce nu a primit un premiu pe care şi-l dorea, a început să scrie literatură serioasă. În mai multe interviuri a declarat că Dostoievski şi Hermann Hesse se numără printre scriitorii pe care-i admiră cel mai mult şi care i-au influenţat substanţial scrisul. Acesta este, foarte pe scurt, profilul unei autoare care scrie foarte atent, concis și nuanțat o proză în care își pune, practic, pe fața cititorilor câteva aspecte reale, delicate, dureroase ale vieții sale.

Shaka Isawa – evident alter-ego al autoarei – e o tânără care suferă de o boală musculară congenitală severă, cu o coloană vertebrală deformată și aproape imobilă. Trăiește într-un centru specializat de îngrijire, fiind dependentă de aparate pentru a respira și de îngrijitori pentru aproape toate activitățile zilnice. Din punct de vedere fizic, existența ei este extrem de restrânsă; viața interioară însă e una luxuriantă. Dorința de a avea un copil – o imposibilitate în condițiile de boală ale tinerei – e cea care accelerează și intriga cărții și dezbaterea (care e centrală) despre corp, identitate, autonomie, dependență, sexualitate (în mod aparte: sexualitatea persoanelor cu dizabilități). Booklist notează, pe bună dreptate: „O capodoperă. Ichikawa ne înseamnă să vedem dizabilitatea cu ochi mult mai empatici”.

 Actual II

Ia Genberg. Acum, de puțin timp, o avem pentru prima dată în limba română. Profil de autoare, sursa polirom.ro: e născută în 1967 la Stockholm. Și-a început cariera ca jurnalistă. A debutat în 2012, cu romanul Vinerea dulce, urmat de Rămas-bun tardiv (2013) şi de volumul de povestiri Un strop de alinare (2018). Detaliile, cel de-al treilea roman al său, a devenit imediat bestseller în Suedia şi a fost vândut în peste 30 de ţări, fiind distins cu Premiul August 2022 şi Premiul Aftonbladet 2022. Traducerea în limba engleză a fost finalistă la The International Booker Prize 2024 şi nominalizată la The International Dublin Literary Award 2025. Într-o stare febrilă, o femeie zace la pat. Brusc, ea simte nevoia presantă de a căuta în bibliotecă un anumit roman. Între paginile cărții se află un mesaj de la o fostă iubită. Sunt momentul și motivul declanșatoare: „pagini” din trecutul ei încep să se deruleze, pline de lucruri pe care nu și le poate scoate din minte și de oameni care nu pot fi uitați. Așa începe cartea – un spectacol discret al inteligenței inimii și a memoriei. O carte a unei ofensive (din nou: discrete, nu agresive) de atenție, înțelegere, tristețe, iubire și tandrețe. O carte – construită din patru portrete distincte care pun în valoare și pe cel care le face – care e, la capătul ei, despre binele din oameni, despre umanitatea noastră adâncă. O autoare-revelație, nu mi se pare deloc exagerat să folosesc aici o asemenea formulă. Ia Genberg: „După ce mi-a trecut febra, am început să scriu din nou și e ca și cum o rană veche, familiară, s-ar fi redeschis și ar fi început să sângereze. Cred că toate aceste imagini ale altora formează un puzzle care va rămâne incomplet, căci mă întreb mereu pe cine portretizează, de fapt? La unul dintre morminte, Sally scoate de obicei un termos și închină o cană de cafea spre pietrele funerare din jur. „În curând, o să fie prea târziu”, spune ea și îmi întinde termosul. „Așa că trebuie să ne străduim din răsputeri acum.”

 Actual III

Jon Fosse şi Karl Ove Knausgård – două dintre cele mai grele nume ale literaturii scandinave (primul, laureat merituos al Nobelului pentru literatură; al doilea, un autor care poate luat oricând Nobel) – sunt (arhi)cunoscuți și pentru romanele pe care le publică în serial. Pentru această linie editorială, Fosse și Knausgård sunt repere majore. Vine, recent, să li se alăture un alt nume – Asta Olivia Nordenhof. Tânără și cu o detentă literară extraordinară. (Din) Profil – via polirom.ro: născută în 1988, este o poetă şi autoare daneză multipremiată, absolventă a Academiei Daneze de Scriere Creativă, unde a şi predat între 2015 şi 2022. Romanul ei de debut, Et ansigt til Emily (2011), a câştigat Premiul Munch-Christensen pentru Debutanţi. În 2013 a primit, printre altele, Montanas Litteraturpris pentru volumul de poezie Det nemme og det ensomme. Romanul Bani de aruncat, publicat în 2020, prima parte a unei proiectate serii în şapte volume, a fost distins cu Premiul Uniunii Europene pentru Literatură şi cu Premiul P.O. Enquist şi a fost finalist la Nordic Council Literature Prize 2021. În 2023, a apărut al doilea volum al septologiei, Djćvlebogen („Cartea Diavolului”). Pe scurt – despre „Bani de aruncat”: Istorie Mare (trauma care stă în fundal are la bază un fapt real – o mare tragedie navală din istoria recentă a Scandinaviei) plus istorie mică (a celor mai degrabă anonimi, a oamenilor care nu țin „prima pagină”, oameni din statistică; totuși, oameni care sunt atinși, fie și de la distanță, de Istoria Mare). O familie – aparent banală, am spune; deși literatura modernă ne învață și ne tot învață că nu există oameni simpli și nici familii banale – cu Maggie și Kurt ca „piloni de bază”. Cu o fiică a cărei plecare din familie – plecare profesională, nu fugă – accelerează proza realității acestui cuplu care funcționează de decenii și, de mai mult timp, în criză. VPRO Gids: „Sărind înainte şi înapoi în timp, autoarea conturează vieţile tragice a două suflete năpăstuite, marcate de sărăcie şi violenţă, captive într-o relaţie în care iubirea şi ura s-au încâlcit până au devenit inseparabile”.

 Actual Harper Lee

 Pentru cei și cele care sunt admiratori & admiratoare de cursă lungă ai scriitoarei Harper Lee, cel mai recent volum tradus în limba română al acesteia va fi, deopotrivă, o bucurie și o revelație. Mai întâi însă, rapid reminder: Harper Lee este născută în Monroeville, Alabama, pe 28 aprilie 1926. A studiat dreptul, apoi s-a stabilit la New York, dedicându-se scrisului. Fire băiețoasă, a fost, în copilărie prietenă cu Truman Capote; în 1959, de altfel, l-a și însoțit, în Holcombe, Kansas, ca asistentă de cercetare pentru „materia” care a stat la baza romanului „Cu sânge rece”. În anul imediat următor – 1960 –, Harper Lee a publicat „Să ucizi o pasăre cântătoare”, carte care devine roman-cult (doar două date în acest sens: vândut în peste 30 de milioane de exemplare și tradus în peste 40 de limbi). E răsplătită, în același an, 1960, cu Premiul Pulitzer pentru literatură. Și apoi, așa cum și J.D. Sallinger o făcuse, dispare pentru mai multe decenii din centrul vieții literare. La peste jumătate de secol de la uriașul succes al romanului de debut, surprinzând întreaga lume, Harper Lee publică un al doilea roman (atât are în această specie literară: două romane!); „Du-te și pune un străjer” e titlul sub care ajunge în românește. E o conti­nuare a aranjamentului narativ din „Să ucizi o pasăre cântătoare”, dar e, de fapt, o carte scrisă – amănunt pentru istoricii literari – înaintea romanului cu care a explodat în literatura americană. Ei bine, acum avem în românește și acest cadou minunat și prețios: „Tărâmul dulcii veșnicii”. O Harper Lee de dinainte de ambele romane care i-au adus faima și nu mai puțin briliantă. The i Paper: „Aceste povestiri şi eseuri publicate în premieră dezvăluie inteligenţa ascuţită, rădăcinile din Sud şi vocea în plină devenire ale lui Harper Lee. Fie că ne înfăţişează viaţa într-un orăşel din Alabama, fie că ne transpune într-o metropolă ca New Yorkul, acest volum postum ne oferă o perspectivă cu totul nouă asupra unuia dintre monştrii sacri ai literaturii americane”.