America ogarului cenușiu

Codrut Constantinescu | 03.09.2019

Experiența celor aproape 140 de zile trăite de Romulus Rusan și Ana Blandiana în SUA a fost concretizată livresc prin apariția cărții America ogarului cenușiu - un succes uriaș în epocă.

Pe aceeași temă

În anii ‘70, profitând de deschiderea și interesele pe care le avea regimul lui Nicolae Ceaușescu în relația cu Statele Unite (să nu uităm că dictatorul român s-a vizitat cu președinții Richard Nixon sau Jimmy Carter), mai mulți scriitori români au beneficiat de un program inițiat de Universitatea din Iowa (International Writing Programme). Între anii 1969-72 bursa fusese oferită și altor scriitori români, precum Ștefan Bănuș, Cezar Baltag, Al. Ivasiuc, Marin Sorescu sau Constanța Buzea. Și Romulus Rusan a avut șansa de a beneficia de o astfel de nesperată bursă, iar cuplul magic al literaturii române, cum îl numea Serenela Ghițeanu, a avut nesperata șansă de a descoperi America, ceea ce în cele aproape cinci decenii de regim totalitar comunist reprezenta o șansă de aur, nesperată. Cuplul a avut ceva de așteptat până când autoritățile comuniste au decis să le aprobe plecarea în Statele Unite, iar aceasta a venit numai pentru că invitația Universității din Iowa fusese trimisă și unui nenumit (de Romulus Rusan) scriitor tânăr, apropiat al familiei conducătoare. Acesta a plecat totuși în septembrie 1973, în timp ce Romulus Rusan și Ana Blandiana au mai avut de îndurat calvarul unei lungi așteptări, stând cu bagajele făcute. Aprobarea a venit în decembrie, titularul pierzând patru luni din bursă, iar noi, cei care le-am prins după 1990, știm bine cât de valoroasă era fiecare lună a acestor burse, de regulă modeste din punct de vedere financiar, cum a fost și cazul celei primite de Romulus Rusan (de numai 450 de dolari). Experiența celor aproape 140 de zile trăite de Romulus Rusan și Ana Blandiana a fost concretizată livresc prin apariția cărții America ogarului cenușiu1, care a cunoscut un succes uriaș în epocă. Câți români au scris liber despre Statele Unite cum a făcut-o Romulus Rusan?! Titlul cărții, previzibil pentru cine cunoaște America, provine de la celebra rețea de autobuze care poartă numele de Greyhound (Ogarul cenușiu) „autobuzul săracilor și al negrilor (...) Într-adevăr, cetățenii mai cu dare de mână călătoresc cu avionul sau cu elegantele vagoane de dormit“. Însă nici călătoria în aceste autocare nu este complet inconfortabilă, căci „când se apropie seara, oamenii își întind oasele pe scaunele lor ca de dentist, unii scot câte o pernuță pneumatică și și-o așază la șale, alții deschid o carte și aprind o veioză“.

Ne putem lesne imagina cum părea America unui român ajuns în 1973. Și în momentul de față șocul este mare și, totuși, de trei decenii am avut ocazia să vedem multe locuri, să comparăm, să ne modelăm percepția. Toate observațiile pertinente ale autorului dezvăluie lumea americană din anii 1970, iar lectura cărții se poate realiza și plecând de la această legitimă curiozitate: cum era America în anii 1970? Autorul, spirit lucid, încearcă în primul rând să înțeleagă America, fiind și un bun cunoscător al istoriei sale, știind să contextualizeze. O lume cu puternice rădăcini europene, dar care nu mai era totuși europeană: „imitația a fost, prin firea lucrurilor, o constantă a destinului american. Pornind de la zero, oamenii și-au unit experiența comună și au ajuns la ceva similar, dar nou: pionierul care a trebuit să-și ridice o casă și-a amintit casele din satul lui de pe Padu sau Mureș, dar și cele văzute aici, clădite de pionierii mai vechi, veniți din munții Pindului sau ai Boemiei“. Interesantă este lectura cărții pentru a observa cât de multe dintre moravurile, obiceiurile, modele americane, care păreau atât de exotice unui român venit dintr-un RSR din ce în mai cenușiu și represiv/absurd, au migrat/au fost preluate după 1990 în România eliberată de jugul comunist. Romulus Rusan nu avea cum să nu fie fascinat de amploarea fenomenului televizual, având în vedere că cei doi moșteniseră un televizor de la un fost bursier român care, evident, nu avea cum să-și care greaua cutie înapoi, în România. Cei doi au fost fascinați de zecile de canale, chiar dacă în 1973 și în RSR erau difuzate două canale oficiale, oricum cu un conținut mai respirabil și amplu decât ceea ce avea să ajungă Televiziunea ceaușistă spre sfârșitul anilor ’80. Romulus Rusan se miră și nu înțelege emisiunile cu întrebări ușurele, în urma cărora concurenții câștigau tot felul de obiecte. Se miră de puterea publicității. Se miră de obsesia americanului de rând față de Zeul Mașină, pe care l-am inclus și noi în Panteonul nostru postrevoluționar. În mod sigur, el a fost unul dintre românii cei mai bine pregătiți pentru valul schimbărilor care a urmat anului 1989. Cel puțin la acest nivel. Se miră de joggingul americanilor, de lipsa gardurilor, de dispunerea și aerisirea cimitirelor, de importanța psihologului: „psihiatrul este duhovnicul americanului de azi. Lui își încredințează gândurile cele mai intime, temerile și dorințele. Audiența este scurtă (uneori întreruptă de sunetul unui ceas care marchează durata) și se soldează cu o ușurare: conștiința a fost curățită ca de un diuretic“.

Dacă prima parte se axează pe viața în campusul universiar din Iowa, destul de previzibilă și mai degrabă plictisitoare, cea de a doua se concentrează asupra ocolului Americii în cincizeci de zile, căci cei doi călători români au vrut să descopere cu adevărat și alte fațete ale Statelor Unite. S-au confruntat cu dificultatea de a-și organiza traseul, având în vedere distanțele uriașe dintre orașele Continentului. „America este un tărâm pe care-l întâlnești o singură dată în viață.“ Abonamentul la Greyhound pentru două luni de călătorii non-stop a costat 199 de dolari. Traseul urmat de perechea română, întru descoperirea Americii profunde, este amețitor, chiar urmărindu-l pe hartă.

Au plecat spre Des Moines, apoi spre Omaha (cel mai mare oraș al Nebraskăi) ajungând în Cheyenne (în Wyoming - „Nu mă îndoiesc de bunăstarea lor materială, dar cum rezistă plictiselii și vidului cultural care-i înconjoară?“). Nu puteau lipsi cele două mari metropole californiene, San Francisco (unde au fost impresionați de europenitatea orașului) și Los Angeles, unde au vizitat și studiourile de la Hollywood, care mai degrabă i-au dezamăgit pe cei doi călători temerari. Din California s-au îndreptat către Nevada, statul pierzaniei, pentru a ajunge să viziteze The Crand Canyon, mai mult, aventurându-se într-o scurtă drumeție, fără să aibă apă la ei, neglijență care ar fi putut să le fi fatală, având în vedere asprimea climei. Au traversat mai departe deșerturile Arizonei și al New Mexico, unde scurta ședere i-a provocat lui Rusan un portret percutant al indianului învins și resemnat. „Vânjoși și scunzi, cu fețele mari, cu părul negru ca pana corbului, lins și dat pe spate, despărțit în două de o cărare până la piele, îmbrăcați în blue jeans nepotriviți cu austeritatea locului, cu vârsta și cu corpolența lor, evitau cu mândrie privirile turiștilor, refuzau să răspundă la întrebări, parcă plângeau pe dinlăuntru, triști și bosumflați. Cei care duhneau a băutură erau mai vioi și mai comunicativi, ca și cum alcoolul i-ar fi ajutat să uite, să nu se mai gândească la necazul pe care destinul neamului lor li l-a dat și pe care nu-l pot nici acum desluși.“ După Texas s-au îndreptat către New Orleans, unde au admirat vechiul cartier francez (Louisiana fiind imensul teritoriu pe care Franța l-a recuperat doar pentru ca Napoelon să îl vândă americanilor în schimbul sumei de 15 milioane de dolari) și către Atlanta din Georgia, oraș care a fost distrus în timpul Războiului de Secesiune, dar reconstruit apoi, devenind un mare centru industrial, de aici apărând Coca-Cola. După 23 de ore de mers cu autocarul cursei Greyhound, cuplul magic a ajuns în Chicago, unde l-au întâlnit pe Mircea Eliade. Din păcate, episodul este tratat cam rapid de Romulus Rusan, în ediția din 1979 numele celebrului istoric al religiilor fiind cenzurat și înlocuit cu „Gânditorul“: „tocmai când verificam numărul casei, l-am văzut venind agale din partea opusă a străzii. Nimic nu ne putea face să știm că este el, nu mai semăna cu fotografiile degajate și oarecum orgolioase din tinerețe, nici cu întreaga sa literatură, pătrunsă de o mare siguranță a spiritului, de o provocatoare, incitantă exactitate a detaliului. Venea spre noi un om încercat de viață, deși purtând în pas o demnitate nemărturisită, o aură a senectuții suportate cu mândrie“. Nu puteau rata cascada Niagara. Ultima parte a lungii lor aventuri s-a concentrat asupra Coastei de Est, pe care nu o exploraseră la sosire, când se grăbeau spre Iowa City, și a cuprins observarea Washingtonului, a Bostonului, a Philadelphiei și New Yorkului, unde au vizitat printre altele și Modern Museum of Art (MoMA) unde au admirat sculpturile lui Brâncuși.

Citind experiența lui Romulus Rusan la o diferență temporală atât de amplă, de aproape o jumătate de secol, te întrebi ce s-a schimbat și ce a rămas identic în societatea americană. Pentru a o compara avem în vedere drept termen de comparație cartea lui Robert Kaplan Cucerirea Munților Stâncoși. Cum a determinat geografia rolul Americii în lume, în care politologul american descrie drumul său prin America în anul 2015. Dacă diferența între Statele Unite și RSR în anul 1974 părea uriașă, totuși, după aproape o jumătate de secol, aceasta nu mai pare la fel și, dacă s-ar fi făcut pași mai hotărâți în direcția realizării unei infrastructuri viabile și inteligente, diferența ar fi fost și mai greu de sesizat. Și aceasta s-a întâmplat pentru că după 1990 societatea românească a preluat rapid toate modele și tendințele occidentale, de multe ori fără să le analizeze. De la filme, muzică, îmbrăcăminte până la lanțurile de mâncare fast-food, un american ar recunoaște multe locuri comune care i-ar aduce aminte de acasă. Romulus Rusan și Ana Blandiana au experimentat din plin tipul vechi de a călători încet, de a avea timp pentru a analiza și nota și ne întrebăm dacă acele momente nu au fost cumva printre cele mai fericite trăite de ei, căci, odată întorși în România lui Ceaușescu, au cunoscut ani și ani din ce în ce mai cenușii și triști, până în 1989. Ne întrebăm dacă nu le-a părut rău vreun moment că nu au profitat de acel prilej pentru a rămâne definitiv în America. //

1. Carte care a cunoscut cinci ediții, cea de față, ultima, apărută la Editura Junimea, Iași, 2017.

ROMULUS RUSAN

America ogarului cenuşiu

Editura Junimea, 2017

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: [email protected]

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2019 Revista 22