Amurgul clovnilor sau Patimile dupa alcov

Cvartet  de Heiner Müller

Dramaturgia: A. Ottó Bodó

Versiunea romaneasca a textului: Victor Scoradet

Traducerea în limba maghiara de Imre Kurdi

Cu: Tímea Buza si András Demeter

Scenografia: Carmencita Brojboiu

Un spectacol de Tompa Gábor

Producatori: Teatrul Maghiar din Cluj, Teatrul "Nottara", Teatrul Tineretului Metropolis, Fundatia Saltimbanc

Stagiunea 2006-2007

In timp ce la Sibiu a avut loc deschiderea oficiala a evenimentelor consacrate Capitalei Culturale Europene 2007, cu spectacolul Pescarusul montat de Andrei Serban, vom zabovi, scuzandu-ne întarzierea, asupra invitatiei Teatrului Maghiar din Cluj la sfarsit de an. Cvartet nu este doar premiera absoluta a acestei institutii la Bucuresti, gazduita la Nottara, ci si un test al publicului autohton, înca nefamiliarizat cu asemenea provocari. Pornind de la textul lui Heiner Müller, sunt figurate conotatiile descompunerii sadice centrate pe trama relatiilor sexuale cu derivatele sale socializate (identitatea Eului, jocul dintre masca si personaj, ruina certitudinilor din care s-a nutrit civilizatia moderna cu teatrul sau cu tot, ca reprezentare). Intrate în tautologia luptei pentru putere, constanta a obsedantului secol XX, un parcurs existential în care dramaturgul (est)german si-a înscris marile întrebari. "Scrib dezabuzat", de la tragedia antica la Shakespeare si chiar, iata, un Cholderos de Laclos, parazitandu-i printr-o acida ironie, aici, trama romanului Legaturile primejdioase, pana la conceptul regizoral. In conventia "teatrului în teatru" se instituie mastile eterogene aplicate pe aceleasi figurine de carnaval, rupand la un moment dat reprezentatia cu o cortina vizuala abia perceptibila. Un semn, aparent gratuit, pata de culoare înaintea tragediei pentru un final clovnesc. Singuratatea mortii sau a supravietuitorului!?, dupa metamorfozele trucate în alcovul încutiat (singura indicatie a dramaturgului: "salon inainte de Revolutia Franceza/buncar dupa al treilea razboi mondial"), indicatie astfel respectata. Istoria oficiala si istoria intima se întrepatrund, socul este dublu: imaginea din oglinda. Cele doua personaje de împrumut, Merteuil si Valcourt, îsi multiplica existenta prin acest artificiu, victime si calai în acelasi timp: intersanjabile pana la confuzie. Reflexie îndreptata apoi spre spectatori. Piesa, aparent o însiruire de tirade sparte, lasand sa se vada interstitiile, cusatura, ceea ce scapa lecturii livresti, se deschide peste limbajul pretios al unei epoci moarte spre imaginarul unei apocalipse amanate... Scrisa în 1982, Cvartet a cunoscut gloria prin regizori precum Bob Wilson, în Franta, dar si peste Ocean, în teatre de avangarda. Prin aceasta noua "adaptare", Tompa Gábor conjuga spectacolul de cabaret si perspectiva sarcastica în dominanta conventiei "teatrului în teatru". Alcovul, scena suprapusa, încutiata, este axul pivotant al metamorfozelor fara alt deznodamant decat nefiinta. Iluzia e anulata dintru început prin scenografia sugestiva semnata de Carmencita Brojboiu, ca si prin prestatia interpretei de factura tragica Tímea Buza (Ungaria), acum într-un rol inedit, în contrapunct cu reprezentarea ludica, uneori în exces, a lui Demeter András, sub impulsul carnavalescului. Spectacol de studio, Cvartet a prefatat montarea ampla realizata la Teatrul National din Cluj-Napoca de Tompa Gábor cu Regele Lear, avandu-l ca protagonist pe Marian Ralea, actorul-fetis pe care l-am reîntalnit în Pescarusul de la Sibiu, într-o alta creatie semnificativa. Cum credem ca este de altfel prezenta în Romania, cu sau fara a sa Capitala Culturala Europeana, a regizorului Andrei Serban, care a oferit publicului, în data de 12 ianuarie, reprezentatia unica ce va constitui subiectul comentariului urmator.