Balcanii și tutunul

Ștefania Costache | 10.02.2015

Pe aceeași temă

Rolul tutunului și al fumatului în construirea identității bulgare este urmărit de Mary Neuburger în legătură atât cu tipul de sociabilitate și comportament considerate dezirabile ori tipice pentru națiunea bulgară, cât și cu includerea ori excluderea unor grupuri în corpul națiunii. Fum balcanic... poate prezenta interes și pentru istoricii români care au început recent să studieze consumul prin analize de istorie a modei ori alimentației.

 

 

Veritabilă istorie socială și culturală a tu­tunului din Bulgaria, cartea lui Mary Neu­burger Balkan Smoke: Tobacco and the Ma­king of Modern Bulgaria (Fum bal­ca­nic: tutunul și construirea Bulgariei moderne) pro­pu­ne două argumente ine­di­te. Primul este acela că un produs de larg consum – tu­tunul – și o formă de so­ciabilitate – fumatul – au ju­cat un rol major în cons­truirea identității moderne bulgare. Conform celui de-al doilea argument, pro­ducția de tutun, care, la ni­vel local, a angrenat relații sociale și in­ter­etnice complexe, a ameliorat poziția Bul­gariei în relația cu centrele de putere po­litică și economică mondiale. Cartea de­monstrează astfel importanța culturii ma­teriale în implementarea unei ideologii pre­cum cea națională. Urmărind istoria unui produs de larg consum, volumul reu­șește în plus să amplaseze istoria Europei de Est într-un context transnațional glo­bal.

 

Fum balcanic... este structurat în șapte ca­pitole care urmăresc cronologic producția, consumul și discursul despre tutun, în­cepând cu perioada suzeranității otomane și a mișcării naționaliste bulgare și ter­mi­nând cu anii 1990. Demersul lui Neu­bur­ger se plasează astfel pe linia unei întregi literaturi relativ recente, care studiază în mod integrant viața de zi cu zi, consumul și sociabilitatea de cele două părți ale Cor­tinei de Fier.

 

Volumul contribuie însă și la istoriografia despre Balcanii secolului al XIX-lea și pri­mei jumătăți a secolului XX, în care con­sumul ori bunurile de consum au fost stu­diate cu precădere din perspectivă eco­no­mică și mai puțin socială și culturală. Ast­fel, Fum balcanic... poate prezenta interes și pentru istoricii români care au început recent să studieze consumul prin analize de istorie a modei ori alimentației.

 

 

Rolul tutunului și al fumatului în construirea identității bulgare este urmărit în legătură atât cu tipul de sociabilitate și com­por­tament considerate dezirabile ori tipice pentru națiunea bulgară, cât și cu includerea ori excluderea unor grupuri în corpul națiunii. Consumul de tutun a dobândit o semnificație culturală și a fost evaluat în raport cu caracterul național încă din secolul al XIX-lea. Fumatul și tu­tunul au ajuns în Bulgaria în perioada oto­mană, varietatea cultivată devenind cu­noscută în Europa sub numele de ori­en­tală. Răspândit mai ales în spațiile urbane, fumatul a devenit obiectul unei prime apro­prieri ideologice naționaliste în tim­pul mișcării pentru emancipare bulgară de sub administrarea otomană. Fumatul a fost reinventat, de la a fi un obicei otoman și oriental, la a fi o patimă împărțită cu Europa. Au urmat apoi noi reevaluări ale fumatului ca activitate dăunătoare să­nă­tă­ții și vitalității națiunii. Potrivit lui Neu­burger, o nouă reevaluare a avut loc în Principatul bulgar sub influența mi­sio­na­rilor protestanți americani, care con­dam­nau excesele. Mai târiu, în cadrul statului co­munist, condamnarea împotriva fu­ma­tului s-a manifestat în paralel cu încu­ra­jarea industriei tutunului și campaniile de publicitate care încercau să arate pros­peritatea Bulgariei socialiste.

 

Producția de tutun ilus­trea­ză în plus și locul relațiilor sociale (ca relații de gen ori între producătorii și in­termediarii de tutun) în cor­pul națiunii. Astfel, trans­formarea industriei tu­tu­nu­lui într-o prioritate a sta­tului bulgar a adus fe­meile în rândul forței de muncă, dar nu a condus automat și la îmbunătățirea situației ță­ranilor producători ori la era­dicarea să­răciei. O ameliorare apare în pe­rioada in­terbelică, prin crearea de în­tre­prinderi co­operative care să protejeze pro­ducătorii în relația cu intermediarii. Pre­luând in­dus­tria tutunului după cel de al doilea război mondial, întreprinderea de stat Bul­gar­ta­bak a creat un sistem de plăți și servicii sociale care a oferit un pro­cent mai mare din profituri producătorilor locali.

http://www.revista22.ro/nou/imagini/2015/1299/carte_stefania_costache.jpg

Această industrie a jucat un rol important și în definirea etnică a națiunii, contribuind la in­clu­derea sau excluderea unor gru­puri etnice și religioase precum comunitățile romă, evreiească și mu­sul­ma­nă. Neuburger ilustrează consistent aceas­tă atitudine oscilantă a statului față de mi­norități, urmărind cazul comunității evre­iești. La începutul alianței sale cu Ger­ma­nia nazistă, Bulgaria i-a marginalizat pe patronii evrei din industria tutunului. Fă­ră a interveni împotriva deportărilor po­pu­lației evreiești din Macedonia și Tracia sub ocupație bulgară în lagărele de ex­ter­mi­nare naziste, statul a împiedicat de­por­ta­rea evreilor din Bulgaria. Pretextul folosit a fost acela al necesității folosirii evreilor ca mână de lucru în industria tutunului. Na­ționalizarea acestei industrii s-a ter­mi­nat la începutul regimului comunist, atunci când statul a confiscat întreprinderile ul­timilor industriași evrei.

 

O asemenea atitudine oscilantă a statului bulgar s-a înregistrat și în raport cu co­mu­nitățile musulmane în perioada de după cel de al doilea război mondial. Locuind în regiuni de cultivare și lucrând în pro­ducția tutunului, aceste comunități au be­neficiat de stimulentele oferite prin re­struc­turarea industriei de profil. În același timp, etnicii musulmani au devenit obiec­tul unui proces de asimilare etnică sus­ținut până la sfârșitul regimului comunist, când a început emigrarea acestei populații spre Turcia.

 

Argumentul potrivit căruia tutunul a îm­bunătățit poziția Bulgariei în relațiile cu hegemonii internaționali este articulat în special în cea de-a doua parte a vo­lu­mu­lui. Astfel, Neuburger urmărește relațiile complexe de putere dintre statul bulgar, actori economici internaționali și alte sta­te care s-au format în jurul exporturilor de tutun de-a lungul a câteva perioade: al suzeranității otomane, al alinierii la Pu­te­rile Centrale, al alianței cu Germania na­zistă și, în final, al apartanenței la Blocul Răsăritean. În perioada de după falimentul din 1875 al Imperiului Otoman, o regie in­ternațională a monopolizat industria lo­cală a tutunului, iar veniturile acesteia au fost direcționate pentru plata datoriei oto­mane. Alianța cu Puterile Centrale din pri­mul război mondial a popularizat tutunul bulgar pe piața germană, facilitând mai târ­ziu cimentarea relației dintre Bulgaria și Germania nazistă. După război, în con­textul globalizării piețelor și gusturilor, Bulgaria a început să exporte tutun și ți­ga­rete cu precădere către Uniunea So­vietică și Blocul de Est, implementând în același timp tehnologie modernă cu asistență ame­ricană.

 

 

Sunt documentate în detaliu pro­ducția de tutun, beneficiile po­li­tice, precum și dependența eco­nomică pe care a creat-o Bul­ga­riei în raport cu anumiți cum­pă­rători. Neuburger nu a acordat însă ace­eași atenție și consumului de tutun bulgar pe piețele internaționale ori măsurii în ca­re Bulgaria a devenit sau nu un pro­du­cător principal, capabil să influențeze aces­te piețe. Ar fi fost de asemenea binevenită o definire a „omului modern“, la care Neu­burger se referă drept consumatorul prin excelență de tutun.

 

Începând cu secolul al XIX-lea, fumatul a devenit într-adevăr un obicei răspândit în Europa. Dar fumatul fusese practicat frec­vent și anterior, în alte culturi. Autoarea sugerează modernismul fumatului, am­plasându-l contexte moderne: al cons­trui­rii naționale și naționalismului, al răz­boa­ielor mondiale, al intensificării conflictului social și piețelor globale. Situând însă con­sumatorii de tutun din secolul XX în aces­te contexte moderne, nu poate explica în­să automat ceea ce îi distinge ca „oameni moderni“, de ce nevoia lor de tutun poate fi calificată drept una modernă.

 

Aceste observații nu diminuează însă ca­li­tatea cercetării în arhivele bulgare de stat, literatura și publicațiile bulgare, pe care se bazează acest volum, plăcerea lecturii pe care o oferă sau a importanței sale pentru o nouă abordare în istoriografia Balcanilor.

 

* Ștefania Costache este istoric și cercetător, bursier al Centre for Advanced Study (Sofia).

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: [email protected]

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2021 Revista 22