Pe aceeași temă
Dan Lungu și echipa lui de profesioniști au creat Festivalul Internațional de Literatură și Traducere de la Iaşi ca o interfață și au articulat toate segmentele importante ale literaturii de azi, fie ea română, străină sau cu autori disputați de mai multe spații culturale.
Există la noi o tendință spre văicăreală și o apocalipsă livrată cotidian, pe toate canalele de comunicare, ca și cum nimic bun nu se întâmplă în România și totul este putred și precar. E interesant că intelectualii înșiși, care ar fi datori să gândească obiectiv și să cântărească lucid o situație, cad de multe ori în această capcană a blestemului ce ar apăsa asupra țării, de la retragerea aureliană și până la candidatura Elenei Udrea. Nu simt neapărat nevoia de pozitiv și de știri, eventual cosmetizate, care să facă din negru roz. Dar nici nu putem trece, la nesfârșit, peste ce se face serios și viabil în societatea și în cultura noastră, numai pentru a nu ne vedea infirmate prin exemple catastrofismul național.
Da, mă refer la FILIT, adică la Festivalul Internațional de Literatură și Traducere aflat la a doua ediție și desfășurat la Iași. Cel care a avut proiectul este un scriitor încă tânăr, Dan Lungu, care a circulat mult în Occident, cu rezidențe artistice și lansări ale cărților sale traduse - și a vrut să facă pentru cultura lui ceva similar. Ceva occidental, în sensul unor standarde de calitate și al unei eficiențe organizaționale la antipodul capriciilor decidentului politic și al umorilor revărsate în spațiul nostru public. Cu o vreme în urmă, după ce Institutul Cultural Român condus de Horia-Roman Patapievici intrase pe lista neagră de priorități a actualei guvernări, Dan Lungu mi-a vorbit despre proiectul lui, care nu mai era unul personal, autocentrat, exprimându-l exclusiv, ci unul transpersonal, multicentrat și multifațetat, exprimând câmpul cultural.
|
Dan Lungu şi Norman Manea la Teatrul Național „Vasile Alecsandri“ din Iași, |
Iată, acum toată lumea vede materializat proiectul unui scriitor român care a pus laolaltă poeți și prozatori, traducători și critici literari, artiști ca Ion Barbu, editori și manageri culturali, jurnaliști și bloggeri, elevi de liceu și tineri voluntari FILIT. Dan Lungu și echipa lui de profesioniști au creat FILIT ca o interfață și au articulat toate segmentele importante ale literaturii de azi, fie ea română, străină sau cu autori disputați de mai multe spații culturale. Cât de dificil a fost să se ajungă aici? Florin Lăzărescu, coordonatorul de programe, a găsit o formulă diplomatică pentru a vorbi despre problemele cu care s-au confruntat organizatorii FILIT: important - mi-a spus el pentru cititorii 22 - este ca niciuna dintre problemele apărute pe parcurs să nu se vadă, să nu fie resimțită de participanți și de cititori.
Exact acesta a fost și sentimentul meu: că lucrurile merg așa cum e normal să meargă și că totul funcționează ca un mecanism atent și bine reglat. Suntem în România? Da, suntem în România și avem un Festival, la Iași, organizat și derulat la standarde occidentale.
Două evenimente la care am participat (deși criticii literari au avut dreptul să se plimbe ca boierii, fiind guests...) au fost cu dezbateri pasionante, uneori aprinse, de idei, și cu un interes real din partea publicului, care a umplut aula Bibliotecii Centrale Universitare „Mihai Eminescu“ și sala de festivități a Colegiului Național Iași. La cea dintâi, organizată de revista Timpul și moderată de Daniel Șandru, au participat reprezentanți ai unora dintre cele mai importante publicații culturale românești: Carmen Mușat de la Observator Cultural, Marius Chivu de la Dilema Veche, George Bondor de la Timpul, Alexandru Lăzescu de la 22. Au stârnit rumoare opiniile lui Marius Chivu, în a cărui optică „News feed-ul Facebook îmi oferă mai multe informații decât un teanc de reviste culturale“, „cultura e legată de ideea de entertainment“, iar noi „nu trăim în cultura românească“. La întrebarea prompt pusă de Carmen Mușat (de ce mai scrie atunci texte în revistele culturale românești și publică volume în română?), colegul nostru de la Dilema Veche a cam scăldat-o, dar cu acea lucire a autorului deja internațional Petru Popescu care, la plecarea din România, simțea că nu-l mai încape limba română...
La fel de provocator, dar mai substanțial a fost Vasile Ernu la întâlnirea cu liceenii de la Colegiul Național Iași, moderată de profesoarele Dorina Apetrei și Antonina Bliorț și derulată alături de un scriitor de talia lui Radu Aldulescu. Omul de stânga Ernu a pledat... pentru un învățământ „de tip clasicist“, a văzut în uniformele elevilor imaginea nu a conformismului, ci a solidarității și a vorbit, animat și animator, despre cum cuvântul scriitorului poate redeveni o forță. Iluminatul ideologiei de stânga Ernu a fost completat perfect de iluminatul literaturii Aldulescu, pentru care „cunoașterea inimii e formată de marea literatură“, prima carte citită, la șase ani, fiind una de Tolstoi.
Ce poate face un scriitor român? Poate organiza un Festival de nivel occidental, ca Lungu; poate cere mai mult entertainment, precum Chivu; poate dori mai multă solidaritate socială, ca Ernu; poate trăi exclusiv pentru literatură, ca Aldulescu. //
CITIȚI ȘI
