Contextul electropsihomagnetic si pielea de Steaua

Joia trecuta, cateva sute de mii de volti s-au adunat peste Old Trafford. Jos, in iarba, PSV Eindhoven si Boca Juniors incercau sa joace fotbal, intr-un fel nou: cu privirea atintita la experimentele electrice din cer. Dupa 78 de minute de observatii si dupa primele entorse la gat, meciul a fost oprit. Afisul spunea ca urmeaza Manchester United contra Urawa Red Diamonds. Nu s-a mai auzit de asa ceva. O furtuna purtatoare a necesarului de energie electrica al Republicii Moldova pe cativa ani s-a dezlantuit acolo unde nu era nevoie de asa ceva. Igor Smirnov poate juca mai departe partidele sale periodice de table geostrategice. Cupa Vodafone a fost anulata. Manchester United intra, fara sa stie, intr-un tunel de testare a vietii sub presiunea intamplarii. Se afla la celalalt capat al tunelului Bucurestiul? Nimeni nu stie. Semnele sunt impartite. Dinamo-Manchester United putea fi un meci banal. Nu mai e asa pentru ca, de cateva saptamani, Manchester United e un spatiu bantuit de perturbari magnetice. Furtuna de pe stadionul Old Trafford n-a venit degeaba. Ea s-a simtit atrasa de o sora mai mare care incurca mintile si picioarele pana nu de mult foarte United. Mai intai Manchester a fost pusa intr-un sac de voiaj si transformata in bagaj Nike. Echipa a plecat in turneu prin Statele Unite, pur si simplu pentru ca are contract publicitar cu Nike, iar Nike are o enorma piata de desfacere in Statele Unite. Turneul american s-a pliat perfect pe o povestire de Mark Twain. Putin fotbal, plus o declaratie de om obosit, a lui Alex Ferguson: "Anul asta Campionatul ma intereseaza mai mult decat Liga Campionilor". Ferguson nu si-a revenit din socul de anul trecut cand United a terminat la doua vai, trei munti si 15 punte distanta de Arsenal si Chelsea.

Twain ar fi aruncat povestirea la cos. La intoarcere, Manchester parea, inca, o echipa recuperabila. Pana saptamana trecuta, cand Paul Scholes a decis ca i-a venit randul la declaratii: "Nu mai joc pentru nationala Angliei!". Scholes, jucator cu lantul omblical in continuare prins de epoletii lui Sir Alex Ferguson, a explicat ca vrea sa se concentreze asupra meciurilor de club. Argumentul e autonom, cel ce l-a rostit nu e. Demisia de la nationala a lui Scholes e, probabil, parte a razboiului pe care Ferguson il poarta cata vreme nu doarme cu Federatia Engleza. Atata doar, ca Ferguson nu mai doarme de mult. Nervii si intelepciunea lui de veteran au obiceiul sa arda in inclestari de orgoliu. Acum un an, Federatia a indraznit sa il suspende pe Rio Ferdinand pentru omisiune de test de dopaj. Ferguson s-a simtit umilit si de atunci incoace asteapta clipa in care poate izbi Federatia cu capul de biroul pe care a fost semnata suspendarea.

Federatia e de cateva saptamani ocupata cu anchete sub fusta d-rei Faria Alam, o secretara care a impartit patul cu fostul presedinte al Federatiei, cu antrenorul nationalei, cu oameni de afaceri, pompieri si reprezentanti ai altor grupuri profesionale. Retragerea lui Scholes a cazut ca un fulger cules de deasupra lui Old Trafford si a surprins Federatia fara izolatie. Exact ca in cazul obsesiei pentru campionatul pierdut anul trecut, Ferguson a dovedit ca gandeste in formule resentimentare si ca, atunci cand gandeste asa, risca orice. Inclusiv mania celor ce aduc sau gonesc fulgerele din ceruri. Urmatoarea experienta in tunelul locuit de Manchester s-a produs din senin. Vinerea trecuta, Ruud van Nistelrooy, lama de cutit fara de care Manchester e un maner incapabil sa taie unt, a cazut bolnav. Hernie. Nistelrooy va lipsi o luna. Manchester incepe sezonul cu 3 meciuri ca 3 finale. Tur si retur cu Dinamo in Liga Campionilor, apoi contra Chelsea in prima etapa a Campionatului. Nistelrooy nu va juca nici unul din aceste meciuri. Ferguson le-a jucat deja pe toate in minte, si anume cu o minte tot mai excitata de resentiment si constiinta soartei potrivnice. Intrebarile care perforeaza acum mintea celui mai indaratnic antrenor al lumii sunt: de ce mi se intampla tocmai mie atatea lucruri neasteptate? Si de ce, din prima etapa, Chelsea, regina geloziei mele?

Aici apare o echipa mica si lipsita de angoase: Dinamo. Echipa nu avea sanse prea mari pana acum cateva saptamani, cand la Manchester si in Ferguson a inceput furtuna electropsihomagnetica. Daca isi va inchipui ca joaca impotriva lui Manchester United, Dinamo va pierde repede si net. Daca va porni remarcand ca Manchester intra in teren fara meciuri in picioare, cu Ferguson congestionat de obsesii si fara Nistelrooy, Dinamo va avea sansa sa lupte pana la capat. Manchester vine la Bucuresti cu doua probleme nerezolvate. Una foarte noua: o formula de atac tricotata din Alan Smith si Louis Saha, doua varfuri de clasa care n-au mai jucat impreuna. Smith e periculos pentru ca e de fapt un produs al Pantelimonului, ajuns intamplator in Anglia. Rau si spurcat, Smith isi largeste cazierul la fiecare meci, dar stie si meserie pe cai licite. Saha e infinit mai corect, dar si un atlet aproape imbatabil.

Nesincronizarea lor e de presupus. Langa ea, tot in talgerul lui Dinamo, absenta lui Cristiano Ronaldo si Gabriel Heinze, amandoi la Olimpiada cu nationalele portugheza si argentiniana, spre furia lui Ferguson. Alta furie, alta frustrare, alt resentiment. A doua problema nerezolvata pe care Manchester o aduce la Bucuresti e istoria. Englezii nu se simt bine langa fotbalul romanesc. Ii irita pasele multe si devierile, ii scot din rabdari echipele care nu asteapta nemiscate asaltul. Sansa lui Andone e sa il trateze pe Ferguson cu un supliment de frustrare: pase, un-doi-uri, circulatie, totul pe jos, acolo unde nervii englezilor se tocesc repede. Pentru asta Dinamo ar trebui sa intre, maine si peste doua saptamani, in piele de Steaua.