Convorbiri despre munca in strainatate

Despre un gen de carte care, pe tot parcursul lecturii, are subtilitatea de a-ti schimba modul de a privi lumea si cotidianul lumesc fara sa-ti dai seama. Despre o carte care iti reveleaza inconstientul colectiv romanesc in experienta cunoasterii pe “celalalt - diferit” si in manifestarea propriei firi la contactul cu alteritatea. In esenta, este o carte despre cei ce umplu golul necunoasterii cu semnificatie, dovedind bogate “resurse de supravietuire, de autoadresare si chiar de dezvoltare”1.

Experienta de munca in strainatate, adica in Vest, unde “parca nici nu zambesc la fel”2, s-a transformat intr-un fenomen social deja bine cunoscut in studiile sociologice sub sintagma “migratia internationala circulatorie”. Pentru sociologii din Romania, fascinatia acestui fenomen consta in numarul mare de tarani care cauta munca peste hotare. Pe langa institutiile democratice, economia de piata si dezvoltarea mass-media, acest fenomen al migratiei pare sa reprezinte pentru Romania “un catalizator al modernizarii”3, care, dincolo de capitalul economic achizitionat, implica si un capital social de o covarsitoare importanta. Cel putin aceasta este una dintre concluziile sociologului si specialistului in antropologie culturala Zoltán Rostás in prefata celor doua volume Tur-Retur. Convorbiri despre munca in strainatate*, coordonate impreuna cu Sorin Stoica, cunoscut prozator roman. Cartea a aparut in doua volume la editura Curtea Veche in 2006 si reuneste treizeci de astfel de convorbiri realizate de studentii Facultatii de Jurnalism si Stiintele Comunicarii de la Universitatea din Bucuresti cu romani care au plecat la munca in strainatate.

Cartea se remarca printr-un volum urias de informatii despre procesul migratiei, despre munca in Occident si mai ales despre trairea unui “altfel” in toate aspectele vietii cotidiene. Toate acestea au fost percepute, decodificate si redate intr-un cod personal de interpretare de catre subiectii intervievati, in functie de experienta lor de viata. Fiecare dintre interviurile realizate de studenti este o poveste in sine, cu un inceput (perioada de dinaintea plecarii din Romania, faptul hotarator de a se aventura in necunoscut), un continut (contactul cu lumea de peste hotare relatat prin reflectie asupra celor simtite, vazute, auzite) si un sfarsit (reinsertia in mediul din care plecasera). Interviurile reconstituie, in forma lui “histoire de vie”, momentele importante traite de fiecare subiect in parte prin recurgerea la amintire. Tehnica folosita este aceea a interviului de istorie orala, o tehnica pe care Zoltán Rostás a aplicat-o si dezvoltat-o pe vremea cand, fara indrazneala de a spera sa publice o carte in perioada regimului ceausist, a intervievat personalitati marcante ale Bucurestiului interbelic, reusind dupa 1989 sa reconstituie atmosfera capitalei din acea vreme prin publicarea fascinantei carti Secolul coanei Lizica4. Farmecul acestei tehnici de intervievare, pe care cercetatorul cu o atentie ferma si in acelasi timp relaxata trebuie sa o stapaneasca, provine tocmai din relatia de incredere reciproca intre subiect si intervievator, relatie pe care studentii, sub indrumarea lui Zoltán Rostás si Sorin Stoica, au reusit s-o stabileasca, cu atat mai mult cu cat ei nu reprezentau nicio autoritate sau o instanta publica. Rolul intervievatorului este doar acela de a ghida in linii mari povestea, iar intervievatul este Povestitorul.

La nivelul lecturii, cartea aminteste de Decameronul lui Boccaccio - spunand aceasta ma refer strict la perspectiva naratiunii - sau, si mai bine, de romanele picaresti, de aventura. In al treilea rand, cred ca nu ar fi exagerat sa evidentiez structura de basm a povestirilor. Cel care decide sa plece peste hotare pentru a castiga un ban se comporta ca un personaj caruia i-a fost incredintata o misiune aproape sfanta, destinul si norocul propriei familii parand sa depinda de felul in care se va descurca cel plecat in lumea cunoscuta numai din auzite, acea fascinanta lume a lui “afara” - ca opus lui “inauntru, acasa”, doua expresii atat de firesti ale familiaritatii.

Tur-Retur... reuneste povestiri autentice care reconstituie la modul cel mai concret istoria foarte recenta a unei “Romanii profunde”. Primul volum imparte convorbirile tematic in Work, no Travel - o parafrazare satirica a unui cunoscut program de recrutare a fortei de munca din Est in Vest: Work & Travel -, Capsunari, care cuprinde interviuri cu romani plecati in Spania la recoltat capsuni, La ingrijit babute - generic pentru munca domestica prestata de multe femei din Estul Europei, dar si din America Latina sau din Asia -, iar ultimul capitol, Sclavie asumata - interviuri cu romani pentru care experienta muncii in strainatate a insemnat o asumare a conditiei de sclav. Volumul al doilea, Tur-Retur. Alte convorbiri despre munca in strainatate, structureaza interviurile in trei capitole: Ciordeala, Furt, Cersit, Exoticii si Povesti cu happy-end si reuseste sa completeze diversitatea de motivatii si de strategii de viata ce caracterizeaza acest fenomen social. In prefata celor doua volume, printr-o scurta referire la acei romani care “au plecat nu pentru munca, ci pentru a fura sau a cersi”5, Zoltán Rostás subliniaza infractionalitatea ca pe un fapt ce intotdeauna a insotit migratia de masa.

Un interviu publicat cu titlul Pentru copii pleci di-acasa, n-ai incotro, realizat cu o moldoveanca din Bacau in varsta de 46 de ani care a plecat in Italia sa ingrijeasca o batrana bolnava de dementa senila, este probabil expresia cea mai clara a acelui inconstient creativ pus in situatia de a semnifica o realitate al carei sens, in lipsa cunoasterii, e difuz. Femeia se intelege initial numai prin semne cu angajatoarea ei - fiica batranei de care trebuie sa aiba grija -, ea nu stie exact nici macar de ce boala sufera batrana de care trebuie sa aiba grija, insa nevoia de supravietuire, gandul ca a venit ca sa “faca treaba”, constiinta ca ea are un scop foarte clar, acela de a se intoarce cu ceva banuti acasa pentru copiii ei, o vor ghida in aceasta lupta cotidiana cu situatia de a se fi inserat subit intr-o alta lume. Sentimentul de strain/straniu e atat de puternic, incat nici macar oua prajite nu mai putea sa gateasca, din simplul motiv ca in loc de ulei de floarea soarelui italienii folosesc ulei de masline. Ea intelege ca trebuie sa se ingrijeasca de batrana secunda de secunda, ca nu trebuie s-o lase singura nicio clipa si se ocupa de ea ca si cum ar fi propriul ei copil, ba chiar doarme cu aceasta in acelasi pat. Si toate acestea, povestite in graiul moldovenesc, te introduc in lumea fantastica a cotidianului tragicomic si a “hazului de necaz”, iar perspectiva lectorului este “rasul-plansul” de prea mult drag fata de aventura povestita si fata de Povestitor/ Intervievat.

Pentru expozitia Social Cooking Romania din Berlin am ales interviul realizat de studenta Alina Ecaterina Mihai cu o femeie in varsta de 36 de ani din judetul Calarasi, care s-a hotarat sa plece in Spania la cules de capsuni. Interviul este publicat cu titlul Nu e chiar asa raiul pe pamant afara, dar as pleca din nou6, iar relatarile acestei femei descriu un aspect important al muncii in strainatate in domeniul agricol, si anume migrarea romanilor in Occident ca intelegere intre ministerele muncii din Romania si din respectiva tara ofertanta. In drum spre tara de destinatie, la vama este privita ca “Ultimul om, cel mai mare infractor”. Si, ajunsa la destinatie, observa “un grajd varuit care era casa noastra”. Lectura placuta!

* Zoltán Rostás, Sorin Stoica (coord) - Tur-Retur Convorbiri despre munca in strainatate, Bucuresti, 2006, ed. Curtea Veche

1. Pag. 8. Tur-Retur, vol. I Convorbiri despre munca

in strainatate, Bucuresti, 2006, ed. Curtea Veche

2. Pag. 240, ibidem

3. Pag. 8, ibidem

4. Secolul coanei Lizica, editura Paideia, Bucuresti, 2004

5. Pag. 8, ibidem

6. Pag. 237, ibidem