Corespondenta Virgil Ierunca - Ioan Petru Culianu

Arhiva Culianu, aflata in pastrarea familiei, la Bucuresti, inregistreaza urmele epistolare ale unei relatii de durata, aceea dintre Monica Lovinescu si Virgil Ierunca, pe de o parte, si tanarul istoric al religiilor, de cealalta. "Urme" doar, deopotriva pentru ca relatia nu s-a redus, ba chiar nu s-a  intemeiat in primul rand pe schimbul de scrisori, dar si pentru ca dintre mesajele sosite la Culianu din rue François-Pinton - adresa din Paris a sotilor Ierunca, bine cunoscuta tuturor romanilor din diaspora -, mesaje atestate de referiri care apar la alti corespondenti ai sai, o mare parte s-a pierdut. Dintre cele douasprezece regasite, expediate de Virgil Ierunca lui Ioan Petru Culianu, am selectat sapte, trimise succesiv la adresele din Milano, Groningen si Chicago ale destinatarului. (Tereza Culianu-Petrescu)

Paris, 19 ianuarie 1975

Iubite Domnule Culianu,

Ca totdeauna, sunt incantat de ceea ce imi trimiti. Poate si pentru faptul ca in spatele textelor vad omul pentru care si eu si Monica avem o slabiciune ne­di­fe­ren­tiata - ceva ce aduce cu un fel de con­fluenta intre dragoste si prietenie.

 Ne bucuram ca gasesti timp si pentru literatura. "Povestirea" Dumitale sper s-o pot publica in  Ethos nr. 3 (desi nu de­cid numai eu). In Limite, dupa cum stii, nu e loc pentru... proza1.

Am vorbit indelung acum cateva zile, la Paris, cu Mircea Eliade care - te asigur - iti va asigura un viitor de soare in Statele Unite2. M-am bucurat sa constat cat te apreciaza. Si eu, si Monica, si Mircea vedem in Dumneata un viitor Eliade.

O singura dorinta: ca si Eliade, sa nu uiti niciodata de spusa si scrisa ro­ma­neas­ca.

Te imbratisez,

Virgil Ierunca

Paris, 13 aprilie ’78

Prietene scump,

Hartuit de toate fleacurile (istoriei), am intarziat sa-ti multumesc pentru carte3 . Si sa te felicit. Cum vii la Paris, Monica si cu mine te asteptam pentru un dia­­log la  Europa Libera.

 Am facut o masa rotunda despre  Cahiers de l’Herne4, in care am avut pri­le­jul prielnic sa-ti fac un elogiu.

N-am timp sa ma lungesc.

Las insa toata prietenia si dragostea noastra sa completeze timpul.

Te imbratisez,

Virgil Ierunca

Paris, 6 oct. 1978

Draga Domnule Culianu,

Iti multumesc si pentru "taietura de presa", si pentru eseul despre Eliade5.

Acum insa s-a intamplat altceva, si pentru asta iti scriu: am primit o lunga scrisoare de la Horia Stamatu, care e re­vol­tat de un articol al Dumitale despre el, ce ar urma sa apara in revista lui Sorin Alexandrescu6. Imi spune ca il des­fiin­tezi ca poet si ai, in plus, si paranteze politice injuste impotriva lui.

Eu nu-mi ingadui sa-ti dau niciun sfat. Iti spun, doar, ceea ce ti-am mai spus: ca Horia Stamatu e cel mai important poet al exilului si ca o "daramare" a lui tocmai de catre Dumneata ar insemna un gest greu de intelesuri.

Ti-e greu sa renunti la acest articol?

Iarta-ma ca indraznesc sa pun astfel problema, dar Dumneata stii cat tin la Dumneata.

Cu toata prietenia,

Virgil Ierunca

Paris, 7 noiembrie 1981

Dragul meu prieten,

 Iti multumesc mult pentru randurile Dumitale si ma bucur ca iti apar noi texte. Trebuie comentate, cel putin pe un­de; in revista, l-am rugat pe D. Poghirc si pana la urma o sa-l terorizez ca sa ni te prezinte in  Limite, amplu, dezvoltat. Vin de la München, unde am pus in pagina cele 2 numere din Limite, ce vor apa­rea, fiecare, cu cate un text de Dumneata. As vrea sa te am in fiecare nu­mar.

 Recenzia la  Unde Scurte7  am dat-o la  Ethos. Sper sa n-o fi pierdut regretatul Ion Cusa. Sunt sperante sa apara ul­ti­mul numar din Ethos (nr. 3).

Te asteptam cu drag la Paris.

Pana atunci, va imbratisam cu dor,

Virgil Ierunca

Paris, 27 ianuarie 1981

Dragul meu,

Sunt coplesit de amabilitatea Dumita­le.

Mi-ai dat insa niste complexe var­toa­se, de care te rog sa ma scapi. Nu credeam ca ai nevoie de reteta. Te implor, scrie-mi imediat cat a costat doctorul (po­vestea cu securitatea sociala nu mer­ge) si doctoriile. Sa nu cumva sa ma lasi complexat, fiindca o sa te blestem.

 Nu inteleg nimic din toata povestea cu exilul ( pre sau post sau a sau anti exi­lul) Dumitale. Pentru noi, Dumneata ai fost totdeauna mai mult decat un prie­ten, si orice speculatie cade... alaturi.

Te imbratisez,

Virgil Ierunca

P.S. Cat regretam ca in aprilie vom fi probabil plecati (in Mexic!).

Paris, 13 februarie ’81

Dragul meu,

 Iti multumesc mult pentru text si scrisoare (desi tot nu ma impac cu alifiile!). Din nefericire, nu pot citi textul decat la in­toarcere, in aprilie (din Mexic). Pana atunci, n-am o secunda de respirat. Fiind­ca trebuie sa dublez anticipat emisiunile la  Europa Libera si sa trimit Limi­tele.

 As dori  enorm de mult sa am cronica Du­mitale despre Virgil Tanase, ca sa poa­ta aparea in numarul viitor.

Iti multumesc pentru texte si te im­bra­ti­sez, rugandu-te sa prezinti omagiile mele Doamnei,

Virgil Ierunca

 s Paris, decembrie 1989t

Draga Domnule Culianu,

Noi (mai precis Monica) a consacrat deja o emisiune lui Eugen Ionescu, de 50 de minute, cu omagiul catorva critici din exil, nu mai poate reveni. I-a telefonat insa lui Gelu Ionescu, la München (maine ii trimitem textul8), sa-l insereze in actualitatea culturala.

Noi suntem cam sceptici, deoarece directia americana nu e sdet acord cu termenii - excesiv de apostrofanti - la adre­sa lui Ceausescu.

iti dorim un 1990 bun si spornic,

M si V .

1. Nu putem sti cu precizie ce texte ii trimisese atunci Culianu lui Virgil Ierunca. In perioade apropiate in timp, Culianu a publicat in Limite articole despre proza lui Mircea Ciobanu, despre Constantin Noica sau Mircea Eliade, despre poezia lui Dan Laurentiu sau cea a lui Mihai Ursachi (in numerele 16, 17 din 1974 si 18 din 1975), iar in cealalta revista coordonata de Virgil Ierunca, Ethos, studiul Mit si simbol in proza lui Vasile Voiculescu (nr. 2, 1975). Cat despre povestire, ea putea fi Daca treci raul Selenei sau Ruptura de nivel, amandoua inca inedite.

2. La acea data, Culianu se afla in preajma plecarii in Statele Unite, unde a ramas timp de un semestru, studiind cu Mircea Eliade, Carsten Colpe si Hans Jonas.

3. Este vorba desigur despre cartea de debut a lui Culianu, monografia Mircea Eliade, aparuta in martie 1978 la Cittadella Editrice din Assisi (colectia "Orizzonte filosofico").

4. Aparuse numarul 33 din Cahiers de L’Herne (Paris, 1978), consacrat lui Mircea Eliade, numar devenit de atunci material obligatoriu in bibliografia despre Eliade. Ioan Petru Culianu semneaza acolo studiul L’anthropologie philosophique (pp. 203-211).

5. Eseul ar putea fi Metamorfoza lui Mircea Eliade, aparut in Limite, 28/9, 1979.

6. Textul, intitulat Some Considerations on the Works of Horia Stamatu, a aparut intr-adevar in International Journal of Roumanian Studies (2/1980). Episodul tulburarilor iscate de vanitosul poet in jurul acestui articol este unul "intristator si nociv", asa cum spuneam si altadata - v. volumul Dialoguri intrerupte. Corespondenta Mircea Eliade - Ioan Petru Culianu, Polirom, Iasi, 2004, p. 160, n. 2. Pentru detalii, se poate consulta deocamdata schimbul de scrisori dintre Eliade si Culianu din octombrie-noiembrie 1978, in acelasi volum, pp. 157-161.

7. Recenzia lui Culianu la volumul Monicai Lovinescu, Unde scurte. Jurnal indirect (Limite, Paris, 1978) a aparut in Ethos, 3/1982.

8. Eseul, intitulat Ionescu, mantuitorul, avea sa fie publicat pentru prima data in revista Agora, editata de Dorin Tudoran la Philadelphia (volumul III, nr. 1, februarie 1990).