Pe aceeași temă
Arhiva Culianu, aflata in pastrarea familiei, la Bucuresti, inregistreaza urmele epistolare ale unei relatii de durata, aceea dintre Monica Lovinescu si Virgil Ierunca, pe de o parte, si tanarul istoric al religiilor, de cealalta. "Urme" doar, deopotriva pentru ca relatia nu s-a redus, ba chiar nu s-a intemeiat in primul rand pe schimbul de scrisori, dar si pentru ca dintre mesajele sosite la Culianu din rue François-Pinton - adresa din Paris a sotilor Ierunca, bine cunoscuta tuturor romanilor din diaspora -, mesaje atestate de referiri care apar la alti corespondenti ai sai, o mare parte s-a pierdut. Dintre cele douasprezece regasite, expediate de Virgil Ierunca lui Ioan Petru Culianu, am selectat sapte, trimise succesiv la adresele din Milano, Groningen si Chicago ale destinatarului. (Tereza Culianu-Petrescu)
Paris, 19 ianuarie 1975
Iubite Domnule Culianu,
Ca totdeauna, sunt incantat de ceea ce imi trimiti. Poate si pentru faptul ca in spatele textelor vad omul pentru care si eu si Monica avem o slabiciune nediferentiata - ceva ce aduce cu un fel de confluenta intre dragoste si prietenie.
Ne bucuram ca gasesti timp si pentru literatura. "Povestirea" Dumitale sper s-o pot publica in Ethos nr. 3 (desi nu decid numai eu). In Limite, dupa cum stii, nu e loc pentru... proza1.
Am vorbit indelung acum cateva zile, la Paris, cu Mircea Eliade care - te asigur - iti va asigura un viitor de soare in Statele Unite2. M-am bucurat sa constat cat te apreciaza. Si eu, si Monica, si Mircea vedem in Dumneata un viitor Eliade.
O singura dorinta: ca si Eliade, sa nu uiti niciodata de spusa si scrisa romaneasca.
Te imbratisez,
Virgil Ierunca
Paris, 13 aprilie ’78
Prietene scump,
Hartuit de toate fleacurile (istoriei), am intarziat sa-ti multumesc pentru carte3 . Si sa te felicit. Cum vii la Paris, Monica si cu mine te asteptam pentru un dialog la Europa Libera.
Am facut o masa rotunda despre Cahiers de l’Herne4, in care am avut prilejul prielnic sa-ti fac un elogiu.
N-am timp sa ma lungesc.
Las insa toata prietenia si dragostea noastra sa completeze timpul.
Te imbratisez,
Virgil Ierunca
Paris, 6 oct. 1978
Draga Domnule Culianu,
Iti multumesc si pentru "taietura de presa", si pentru eseul despre Eliade5.
Acum insa s-a intamplat altceva, si pentru asta iti scriu: am primit o lunga scrisoare de la Horia Stamatu, care e revoltat de un articol al Dumitale despre el, ce ar urma sa apara in revista lui Sorin Alexandrescu6. Imi spune ca il desfiintezi ca poet si ai, in plus, si paranteze politice injuste impotriva lui.
Eu nu-mi ingadui sa-ti dau niciun sfat. Iti spun, doar, ceea ce ti-am mai spus: ca Horia Stamatu e cel mai important poet al exilului si ca o "daramare" a lui tocmai de catre Dumneata ar insemna un gest greu de intelesuri.
Ti-e greu sa renunti la acest articol?
Iarta-ma ca indraznesc sa pun astfel problema, dar Dumneata stii cat tin la Dumneata.
Cu toata prietenia,
Virgil Ierunca
Paris, 7 noiembrie 1981
Dragul meu prieten,
Iti multumesc mult pentru randurile Dumitale si ma bucur ca iti apar noi texte. Trebuie comentate, cel putin pe unde; in revista, l-am rugat pe D. Poghirc si pana la urma o sa-l terorizez ca sa ni te prezinte in Limite, amplu, dezvoltat. Vin de la München, unde am pus in pagina cele 2 numere din Limite, ce vor aparea, fiecare, cu cate un text de Dumneata. As vrea sa te am in fiecare numar.
Recenzia la Unde Scurte7 am dat-o la Ethos. Sper sa n-o fi pierdut regretatul Ion Cusa. Sunt sperante sa apara ultimul numar din Ethos (nr. 3).
Te asteptam cu drag la Paris.
Pana atunci, va imbratisam cu dor,
Virgil Ierunca
Paris, 27 ianuarie 1981
Dragul meu,
Sunt coplesit de amabilitatea Dumitale.
Mi-ai dat insa niste complexe vartoase, de care te rog sa ma scapi. Nu credeam ca ai nevoie de reteta. Te implor, scrie-mi imediat cat a costat doctorul (povestea cu securitatea sociala nu merge) si doctoriile. Sa nu cumva sa ma lasi complexat, fiindca o sa te blestem.
Nu inteleg nimic din toata povestea cu exilul ( pre sau post sau a sau anti exilul) Dumitale. Pentru noi, Dumneata ai fost totdeauna mai mult decat un prieten, si orice speculatie cade... alaturi.
Te imbratisez,
Virgil Ierunca
P.S. Cat regretam ca in aprilie vom fi probabil plecati (in Mexic!).
Paris, 13 februarie ’81
Dragul meu,
Iti multumesc mult pentru text si scrisoare (desi tot nu ma impac cu alifiile!). Din nefericire, nu pot citi textul decat la intoarcere, in aprilie (din Mexic). Pana atunci, n-am o secunda de respirat. Fiindca trebuie sa dublez anticipat emisiunile la Europa Libera si sa trimit Limitele.
As dori enorm de mult sa am cronica Dumitale despre Virgil Tanase, ca sa poata aparea in numarul viitor.
Iti multumesc pentru texte si te imbratisez, rugandu-te sa prezinti omagiile mele Doamnei,
Virgil Ierunca
s Paris, decembrie 1989t
Draga Domnule Culianu,
Noi (mai precis Monica) a consacrat deja o emisiune lui Eugen Ionescu, de 50 de minute, cu omagiul catorva critici din exil, nu mai poate reveni. I-a telefonat insa lui Gelu Ionescu, la München (maine ii trimitem textul8), sa-l insereze in actualitatea culturala.
Noi suntem cam sceptici, deoarece directia americana nu e sdet acord cu termenii - excesiv de apostrofanti - la adresa lui Ceausescu.
iti dorim un 1990 bun si spornic,
M si V .
1. Nu putem sti cu precizie ce texte ii trimisese atunci Culianu lui Virgil Ierunca. In perioade apropiate in timp, Culianu a publicat in Limite articole despre proza lui Mircea Ciobanu, despre Constantin Noica sau Mircea Eliade, despre poezia lui Dan Laurentiu sau cea a lui Mihai Ursachi (in numerele 16, 17 din 1974 si 18 din 1975), iar in cealalta revista coordonata de Virgil Ierunca, Ethos, studiul Mit si simbol in proza lui Vasile Voiculescu (nr. 2, 1975). Cat despre povestire, ea putea fi Daca treci raul Selenei sau Ruptura de nivel, amandoua inca inedite.
2. La acea data, Culianu se afla in preajma plecarii in Statele Unite, unde a ramas timp de un semestru, studiind cu Mircea Eliade, Carsten Colpe si Hans Jonas.
3. Este vorba desigur despre cartea de debut a lui Culianu, monografia Mircea Eliade, aparuta in martie 1978 la Cittadella Editrice din Assisi (colectia "Orizzonte filosofico").
4. Aparuse numarul 33 din Cahiers de L’Herne (Paris, 1978), consacrat lui Mircea Eliade, numar devenit de atunci material obligatoriu in bibliografia despre Eliade. Ioan Petru Culianu semneaza acolo studiul L’anthropologie philosophique (pp. 203-211).
5. Eseul ar putea fi Metamorfoza lui Mircea Eliade, aparut in Limite, 28/9, 1979.
6. Textul, intitulat Some Considerations on the Works of Horia Stamatu, a aparut intr-adevar in International Journal of Roumanian Studies (2/1980). Episodul tulburarilor iscate de vanitosul poet in jurul acestui articol este unul "intristator si nociv", asa cum spuneam si altadata - v. volumul Dialoguri intrerupte. Corespondenta Mircea Eliade - Ioan Petru Culianu, Polirom, Iasi, 2004, p. 160, n. 2. Pentru detalii, se poate consulta deocamdata schimbul de scrisori dintre Eliade si Culianu din octombrie-noiembrie 1978, in acelasi volum, pp. 157-161.
7. Recenzia lui Culianu la volumul Monicai Lovinescu, Unde scurte. Jurnal indirect (Limite, Paris, 1978) a aparut in Ethos, 3/1982.
8. Eseul, intitulat Ionescu, mantuitorul, avea sa fie publicat pentru prima data in revista Agora, editata de Dorin Tudoran la Philadelphia (volumul III, nr. 1, februarie 1990).
