Pe aceeași temă
În discursul public, educația este recunoscută ca fiind esențială pentru progresul societății, însă o privire sinceră în jur dezvăluie o deconectare profundă între acest ideal și realitatea din clase, iar implicarea la nivel societal în modul de organizare a structurilor educaționale rămâne redusă. Astfel, nu este surprinzător că și relația dialectică dintre educație și artă se află într-un impas. În școli teoretizarea asupra artei vizuale se păstrează formalizată și restrânsă, chiar dacă practicile artistice contemporane au devenit extrem de diverse, iar arta este văzută tot mai mult ca un instrument de înțelegere a lumii.
În afara sălilor de curs, proiecte culturale recente abordează arta și educația de o manieră interdisciplinară, care include constante ale contemporaneității, cum sunt avansul tehnologic, descoperirile științifice și criza climatică, și se „bazează pe lume”, în sensul consacrat de teoreticianul olandez Gert Biesta, adică pornesc de la înțelegerea conexiunilor între problemele locale și cele globale. Biesta (2020) plasează „subiectificarea” în centrul educației, deosebind-o de obiective precum „calificarea” (acumularea de cunoștințe și abilități) și „socializarea” (adaptarea la normele sociale). Subiectificarea se referă la procesul prin care o persoană devine un subiect autonom, capabil de gândire și acțiune independente în raport cu lumea. Astfel, educația devine în mod fundamental un act de libertate, libertatea noastră ca ființe umane de a acționa sau de a alege să nu acționăm, o libertate „educată”, informată de înțelegerea responsabilităților noastre în lume și de interacțiunea cu diverse ființe vii și cu o lume care nu doar că ne înconjoară, ci și impune limite concrete acțiunilor noastre. În contextul actual, articulat de schimbările climatice, de sărăcie, de inegalitate sau de război, înțelegerea acestor limite devine esențială pentru a ne defini ca subiecți care acționează în mod conștient. Distincția între limitele care merită a fi considerate, cele care sunt reale și cele care derivă dintr-un abuz arbitrar al puterii este una fundamentală. Problema democrației se leagă astfel de limitele pe care coexistența le impune propriei noastre libertăți, subliniind că nu putem ignora responsabilitățile care vin odată cu aceasta.
În acest context, câteva proiecte artistice care au avut loc recent în Timișoara se bazează atât pe astfel de teorii din pedagogia contemporană, cât și pe moștenirea grupului Sigma, colectiv experimental activ între anii 1969 și 1980, compus din artiști-profesori precum Ştefan Bertalan, Elisei Rusu, Doru Tulcan, Constantin Flondor, alături de matematicianul Lucian Codreanu. Descris pe larg în cercetările unor autori ca Ileana Pintilie, Alina Șerban sau Andreea Palade-Flondor, Sigma este un reper important pentru educația artistică conectată la lume, punând în centrul viziunii sale implicarea comună a elevilor și profesorilor și încurajarea unei bucurii a experimentării care creează medii de învățare deschise. Metoda lor didactică și artistică reflectă dorința de a integra diverse discipline, ca matematica și științele, psihologia, cibernetica sau bionica și materiale variate, inclusiv hârtie, sticlă și fibre sintetice.
Spre exemplu, Minitremu Art Camp este un proiect pedagogic care recunoaște explicit influența grupului Sigma. Descris ca o „tabără artistică nomadă”, proiectul implică elevi de liceu și studenți în ateliere care devin un teren de discuții despre teme actuale din societatea contemporană. Ediția a noua a taberei, care a avut loc în această vară în colaborare cu Liceul de Arte Plastice din Timișoara, instituție unde Grupul Sigma a implementat un curriculum progresiv inspirat de pedagogia Bauhaus în anii 1970, s-a concentrat pe reimaginarea spațiilor educaționale ca medii incluzive pentru învățarea colectivă. Unul dintre proiectele realizate în cadrul taberei a fost „Art Camp Tower Fountain”, realizat în colaborare cu El Warcha, colectiv participant la documenta 15 în 2022 și părtaș în lumbung, viziunea inovatoare despre producția și consumul de artă, centrată pe echitate și solidaritate, concepută de ruangrupa, curatorii principali ai acestei manifestări artistice. În cadrul Minitremu Art Camp, El Warcha au pus accent pe experimentare și pe procesul creativ, considerate în sine ca instrumente educaționale esențiale. Colectivul lucrează cu tehnici intuitive de asamblare, care nu necesită o pregătire tehnică prealabilă și utilizează materiale accesibile, încurajând astfel învățarea din greșeli. În cadrul documenta 15, spațiul expozițional din palatul Fridericianum a fost transformat de ei într-un „atelier zgomotos” dedicat unei „lucrări colective în desfășurare” în mod similar cu instalația-fântână construită din materiale neconvenționale în curtea Liceului de Arte din Timișoara, împreună cu participanții, pentru a funcționa ca spațiu deschis pentru cercetare multidisciplinară, discuții libere, autoorganizare și educație peer-to-peer.
Alte proiecte care rezonează puternic cu pedagogia Sigma, punând accentul pe colaborare, interdisciplinaritate, experimentare și conexiunea cu problemele din lumea reală sunt Sci-art your life și Emergent Co-lab, dezvoltate de echipa de la META Spațiu și MV Sci-art, spații de artă găzduite de campusul Universității Politehnica din Timișoara. Ambele proiecte implică colaborarea între artiști, oameni de știință și studenți și construcția de punți între artă și alte domenii, în special știință și tehnologie. Emergent Co-lab, care a avut loc în această vară, își propune să identifice metode pedagogice specifice Timișoarei și să creeze un program alternativ aplicabil atât în contexte instituționale, cât și noninstituționale. Bazat pe promovarea a cinci artiști emergenți timișoreni - Mihai Toth, Ana Maria Szollosi, Mirela Cerbu, Tudor Mutrescu, Sânziana Gheorghe, ca parte a unui program amplu de formare și mentorat, informat atât de programul pedagogic al grupului Sigma, cât și de mișcările de artă experimentală și multimedia, proiectul urmărește să construiască o nouă formă de învățare, care să promoveze relații de parteneriat. Astfel, proiectul a reușit să conecteze Politehnica de Facultatea de Arte prin implicarea unor mentori ca Liliana Mercioiu-Popa, artistă și profesoară de pictură preocupată de felul în care se construiesc identitățile în raport cu climatul social și cultural și cu transformările lumii determinate de factorii de climă sau de cei geopolitici. Un alt tip de conexiune creată a fost în atelierele susținute cu practicieni ca Radu Radoslav, fost arhitect-șef al Timișoarei și autor a numeroase studii despre spațiul construit local, sau Mirela Stoeac-Vlăduți, curatoare și directoare a galeriei META Spațiu și a centrului MV sci-art, care a susținut o prezentare despre modul în care artiștii își pot asuma roluri curatoriale. Cu totul special a fost tipul de conexiune relatată, în cadrul unui atelier la Centrul Muzeal Arad, de Călin Man, coordonatorul prestigiosului grup kinema ikon, cu începuturile acestei mișcări de cinema experimental, new media, net.art sau performance prin fondarea, în anii ‘70, a cineclubului atelier16 de către profesorul George Săbău.
Proiectul „Oraș în Buclă”, organizat de Asociația REC cu sprijinul AFCN și prezentat în luna octombrie la spațiul Indecis din Timișoara, se concentrează pe dezvoltarea urbană a cartierului Drumul Taberei din București, teritoriu urban construit specific modernismului socialist, articulat în jurul unei artere în buclă și supus mai multor transformări ca urmare a densificării din anii ’80, a politicilor neoliberale de privatizare și a neglijării infrastructurii publice de după 1989, precum și a presiunilor imobiliare actuale. În cadrul proiectului, sunt utilizate metode de cercetare critică creativă în cadrul unor perioade de studiu petrecute de artiști din alte orașe într-un apartament obișnuit de bloc, sesiuni de informare și tururi ghidate de mentori cu formare interdisciplinară, expoziții și prezentări, aliniindu-se la tema mai amplă a educației „bazate pe lume”. Nu este întâmplător că un proiect despre un cartier din București a fost prezentat la Timișoara, acesta raportându-se la aspecte comune traiului, vecinătății și practicilor informale de locuire din orașe. În spațiul artist run din Bastionul 3, sub mottoul „Discuții în Buclă”, s-a creat un dialog între artista timișoreană Ana Kun, participantă la proiect cu lucrarea „Respectăm munca”, și curatoarele Iris Ordean și Raluca Paraschiv, stimulând noi modalități de gândire despre spațiul urban, comunitate și rolul artei în conturarea viitorului nostru comun.
Material jurnalistic realizat printr-o finanțare Energie! Burse de creație, acordată de Municipiul Timișoara, prin Centrul de Proiecte. Materialul nu reprezintă în mod necesar poziția Centrului de Proiecte al Municipiului Timișoara, iar acesta nu este responsabil de conținutul său sau de modul în care poate fi folosit.
