Cultura nu este numai un consumator de fonduri

Gabriela Tudor In Dialog Cu Gabriela Adamesteanu | 17.02.2003

Pe aceeași temă

Cu ce obiective si-a inceput activitatea Fundatia Pro Helvetia?
Obiectivul principal este sprijinirea culturii in tarile din Europa de Est dupa caderea comunismului. Fundatia Pro Helvetia a primit acest mandat de la Agentia Elvetiana pentru Dezvoltare si Cooperare (SDC). Creditul a fost concentrat in primii sase-sapte ani pe tarile din Europa Centrala (Cehia, Slovacia, Ungaria si Polonia). Din 1999 accentul s-a mutat mai spre Est, si atunci am inceput sa beneficiem si noi de acest credit mai special, aprobat de Parlamentul Elvetian. Tot in 1999 s-au deschis birouri in Bulgaria (la Sofia), in Macedonia (la Skopje), Bosnia-Hertegovina (la Sarajevo), in Albania (la Tirana) si in Ucraina (la Kiev). Anul acesta s-a deschis un birou si in Iugoslavia (la Belgrad).

Noi functionam in cadrul Programului cultural elvetian din Europa de Sud-Est si Ucraina. Este un program comun al Fundatiei Pro Helvetia cu Agentia Elvetiana pentru Dezvoltare si Cooperare care sprijina financiar organizatiile culturale si artistii din aceste tari.

Care sunt liniile principale ale programului?
Acum suntem intr-o perioada de tranzitie, intre doua programe. Cand am deschis biroul am avut un credit de trei ani din 1999 pana in 2001, care a mai fost prelungit inca sase luni; acest program s-a incheiat. Incepand cu 1 iulie 2002, pana la 30 iunie 2004 avem un alt program, dupa care speram la inca unul, speram sa dureze pana in 2008.

Primul program s-a concentrat pe creatia artistica si difuzarea ei - literatura, arte vizuale, muzica, dans, teatru. Ne-am adresat in special sectorului independent pentru ca in cultura el este sectorul cel mai defavorizat. Noul program continua in aceeasi directie, dar incercam sa privim cultura intr-un sens mai larg, arta cu un impact social mai mare. Suntem interesati de calitatea proiectelor pe care le finantam si ne axam in continuare pe sectorul independent: nu exclusiv, dar aceasta este directia principala. Avem in prezent doua tipuri de finantari. Primim cereri de finantare pentru proiecte mici si avem termene cand se intruneste board-ul (Comitetul Consultativ) si se face selectia proiectelor. Urmatorul termen de depunere este 14 februarie. Sunt cam patru termene pe an, si aceasta este o noutate fata de programul anterior, in care nu aveam termene, iar toate proiectele erau aprobate la Zürich.

Initiativa apartine Elvetiei?
Da, in Elvetia s-a dorit sa se puna accent pe competentele locale, asa ca, anul trecut, in toamna, am pus pe picioare un board local. Sunt patru romani si o doamna elvetianca care lucreaza in Romania, la Biroul de Cooperare al Ambasadei Elvetiei. Cei patru romani sunt personalitati artistice cunoscute (Alex Leo Serban, Victor Scoradet, Adriana Babeti, Aurora Dediu).

Board-ul functioneaza de anul trecut si au avut loc mai multe sesiuni de expunere a proiectelor. In afara de aceste proiecte mici, mai avem proiectele de cooperare care se intind pe o perioada mai lunga. Acum am inceput un astfel de proiect; la Zürich au fost analizate propuneri din mai multe tari si a fost ales si un proiect din Romania. Sunt foarte incantata pentru ca e primul proiect de cooperare pe care l-am inceput. Partenerul roman este Centrul de Asistenta Rurala din Timisoara cu care am mai colaborat anul trecut la un proiect axat pe training pentru dezvoltarea culturala rurala.

Un grup de 15 directori de camine culturale rurale, selectionati din o suta si ceva de aplicanti au trecut prin doua seminarii de management cultural, cu mai multi traineri roman, un trainer elvetian si unul francez. Dezvoltam acest proiect acum pentru urmatorii trei ani. El va cuprinde in continuare aceasta componenta de training, dar se va concentra pe dezvoltarea caselor de cultura rurale, ca institutii viabile in contextul romanesc. Scopul final al proiectului nostru de cooperare este de a crea un model functional de casa de cultura rurala, care are o programare permanenta, atrage publicul din comunitate, membrii comunitatii se implica in activitatile casei de cultura respective. Este o casa de cultura cu o buna relatie cu autoritatea locala, nu numai la nivelul local din administratia rurala, ci si la nivelul departamentului. Ea intra intr-o retea cu alte case de cultura rurale din Romania. Deci acesta este obiectivul: sa cream un model viabil de casa de cultura rurala.

Exista si proiecte mai mari decat acesta ?
Nu. Speram ca pana in 2004 sa mai putem lansa inca un proiect de cooperare in Romania.

Pentru proiectele de cooperare exista un termen de predare ?
Nu. Cautam idei de astfel de proiecte, care sa aiba impact social mai larg, cum este cel pe care l-am inceput acum. Il numim proiect de cooperare, pentru ca implica colaborarea cu o organizatie elvetiana care va contribui cu expertiza si consultanta la realizarea lui si pentru ca el include un trainer elvetian, venit de la Fundatia Pro Helvetia din Zürich, unde exista un departament special care se numeste Kulturmobil. Cei din acest departament au o experienta de foarte multi ani in a lucra in comunitati mici, unde activitatea lor nu este atat de finantare, ci de asistenta: asista grupuri din micile comunitati in activitatea lor culturala. De exemplu, intr-un sat din Elvetia au sprijinit un grup care dorea sa-si faca o trupa de teatru permanenta. Au gasit un spatiu dezafectat, care apartinea comunitatii. In alt orasel au ajutat un mic grup de persoane sa relanseze un cinematograf.

Pe ce criterii sunt selectionate proiectele mici? Pro Helvetia a oferit pana acum in Romania sprijin in publicarea unor carti. Mai exista aceasta posibilitate de sprijin?
Impreuna cu board-ul local am discutat criteriile care ar trebui sa guverneze selectia si am ajuns sa stabilim sase criterii. Primul este elementul novator. Al doilea, impactul socio-cultural. Urmatorul criteriu este networking-ul, adica sa includa acest element de parteneriat, de punere in retea cu alte organizatii. Aici, parteneriatul cu Elvetia este un avantaj, desi nu e o conditie. Un alt criteriu este transferul de cunostinte; altul - colaborarea interetnica si alt criteriu - gender. Un proiect nu trebuie sa intruneasca toate criteriile in acelasi timp, dar cel putin doua sunt necesare. Impreuna cu board-ul am avut o discutie mai ampla si asupra a ceea ce trebuie facut in Romania, care sunt necesitatile in sens cultural. Asa am ajuns sa elaboram un document care sa ne ghideze in activitatea noastra in urmatorii doi ani, pornind, bineinteles, de la situatia culturii in Romania si de la necesitatile si prioritatile ei. In momentul in care acest document va fi gata, il vom pune pe pagina web.

Aceasta inseamna ca, daca se va solicita sprijin pentru literatura, tipul respectiv de carte trebuie sa se incadreze (mai mult sau mai putin) in aceste criterii? Sunt sprijinite traduceri care apar aici sau numai carti originale?
Lucram cu edituri romanesti, deci sprijinim ceea ce este pe piata romaneasca. Nu finantam edituri straine, chiar daca ele traduc literatura romaneasca.

Sunt avantajate traduceri din literatura elvetiana sau din literaturile regiunii unde se afla fundatii Pro Helvetia?
Editurile romanesti care vor sa publice traduceri din opere elvetiene se adreseaza direct fundatiei din Zürich, care are un buget special pentru difuzarea literaturilor elvetiene. Asta se intampla si cu artistii elvetieni care vin in Romania, care pot aplica la fundatia din Zürich pentru a avea expozitii sau spectacole in alte tari. Deci nu se adreseaza la noi. Au aparut in felul asta foarte multe carti cu sprijin de la Fundatia Pro Helvetia din Zürich, care a sustinut traducerile autorilor elvetieni.

Dar artistii romani care ar vrea sa expuna in Elvetia ?
Noi sustinem artistii romani care sunt invitati sa expuna in Elvetia.

Daca scriitorii romani care ar vrea sa fie publicati in Elvetia ar veni la dvs.?
In general, nu-i putem sprijini, pentru ca editurile elvetiene au alte posibilitati de finantare.

Ce inseamna program mic? La cat se cifreaza suma respectiva?
Suma maxima este de zece mii de franci elvetieni pentru un proiect. Un proiect mic inseamna si ca se intampla intr-un interval scurt de timp. E de preferat sa sustinem proiecte care au niste consecinte, urmari (efectul bulgarelui de zapada). Sigur ca daca ele se dezvolta, se poate reveni cu o solicitare.

Faptul ca s-au deschis aceste centre regionale (Sarajevo, Belgrad etc.) inseamna ca s-au inchis cele din Europa Centrala ?
La Praga si la Bratislava s-au inchis. Au ramas la Cracovia si la Budapesta, dar ele au devenit niste centre culturale elvetiene in strainatate, avand in program numai difuzarea culturii elvetiene si realizarea de colaborari intre artistii locali si artisti elvetieni. Ei nu mai au acest program de sustinere a culturii locale, care acum exista doar in Romania, Bulgaria, Albania, Iugoslavia, Bosnia-Hertegovina, Macedonia si Ucraina.

Sunteti absolventa unui curs european de administrare a proiectelor culturale. Cum vedeti profesiunea de manager cultural in Romania, la aceasta ora?
Eu cred ca s-au format niste manageri culturali in Romania. Au existat si cursuri in care am fost si eu implicata o perioada. In ultimii ani, in diverse organizatii, in special in sectorul independent, activeaza o serie de mangeri culturali, care au contribuit la dinamica acestui sector. Cred ca a fost intr-adevar un boom in sectorul independent in cultura. Este o meserie si depinde cum o faci, daca o faci cu pasiune si devotament. E important ca managerul cultural sa aiba posibilitatea sa isi dezvolte o strategie acolo unde lucreaza si sa aiba libertatea de a concepe si de a pune in practica strategia. Asta depinde intotdeauna de cei care sunt deasupra lui. Pentru mine a fost o experienta foarte placuta faptul ca am fost pe aceeasi lungime de unda cu colegii mei din Elvetia. Mi-a placut foarte mult modul lor de lucru si am invatat foarte mult de la ei. Am avut si libertate, si am fost stimulata sa am initiative. Eu am o experienta fericita pe care le-o doresc tuturor managerilor: sa aiba idei si posibilitatea de a le pune in practica. Daca insa nu gaseste aceasta comunicare fericita, managerul cultural isi poate crea propria organizatie si in acest fel mediul cultural are de castigat.

Ultima intrebare: oamenii privesc cultura ca pe un domeniu aflat in pierdere continua. Credeti, totusi, ca ea are un rol, inclusiv un rol social, asa cum presupun proiectele dvs.?
Da. Eu cred ca nu ar trebui sa privim cultura ca pe un consumator de fonduri, ci ca pe un generator de dezvoltare economica si sociala.

TAGS:

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: [email protected]

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2020 Revista 22