Cum să studiezi sau să muncești în străinătate

Și acolo ce-o să faci? Ghidul tău de studii, burse & joburi în străinătate al Dianei Ursachi este o carte pe care orice părinte ar trebui să o citească pentru a ști cum să-și încurajeze copilul care vrea să studieze sau să lucreze în străinătate. Este o carte care ar trebui citită la liceu sau în primul an de facultate.

Dintotdeauna mi-am dorit să studiez în străinătate. În timpul liceului aveam o har­tă cu Marea Britanie lângă pat, alături de un poster cu jucătoarea de tenis Monica Seles, luat dintr-o revistă pen­tru adolescenți. Nu mă interesau Oxford sau Cam­bridge, cele mai cunoscute centre universitare din spa­țiul britanic, ocupante ale locurilor doi și trei pe lista celor mai vechi universități din lume. Când mă uitam la hartă, mă uitam spre nord, spre Aberdeen și St. An­drews, două universități din Scoția, înființate în secolul al XV-lea. Va­canțele de vară dintre clasele de liceu le pe­treceam în tabere urbane de limba en­gleză. Timp de șase săptămâni frecventam zilnic un alt fel de școală, unde profesorii erau studenți britanici care învățau la Aber­deen și St. Andrews. Orele lor de en­gleză erau fascinante pentru că erau atât de di­ferite de ceea ce eu știam că poate fi școa­la. Era începutul anilor ’90, lumea se des­chidea rapid în jurul meu, iar eu îmi do­ream ca într-o bună zi școala mea să fie ca a lor - adică școala lor să fie și școala mea.

În 2010 am reușit să obțin o bursă Ful­bright și să petrec un an academic la o uni­versitate americană aflată în top 20 cele mai prestigioase instituții academice din SUA. Încă mai vreau și visez să studiez în străinătate. Mai e loc de încă un doctorat sau un post-doc în CV-ul meu.

Dar cum ajungi să studiezi în stră­inătate? Există o rețetă pen­tru așa ceva sau ține strict de noroc și șansă? Potrivit Dianei Ursachi, „dacă îți dorești cu ade­vărat să faci ceva (din proprie ini­ția­tivă, nu pentru că alții spun că ar fi bi­ne) și dacă te mobilizezi să faci primii pași în direcția dorită, atunci resursele nu vor întârzia să apară! Indiferent că e vorba de informație, contacte sau bani!“. Am citat dintr-o extraordinară carte al că­rei autor este și care s-a lansat la Târgul de Carte Gaudeamus: Și acolo ce-o să faci? Ghidul tău de studii, burse & joburi în străinătate (Editura ALL).

Diana a studiat în străinătate în mai multe etape. A fost bursier Soros, Fulbright, al Gu­vernului României și al Asociației Na­ționale a Femeilor Manager din SUA (NAWBA). În 2007 a terminat un masterat în politici publice la Central European University, iar în 2010 a absolvit un mas­ter în managementul de afaceri (MBA) la Universitatea Willamette din statul ame­rican Oregon, universitate aflată pe locul 23 în lume, potrivit revistei Washington Monthly. În România a absolvit Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării din cadrul Universității din București și are deja o experiență de 10 ani în calitate de consultant în comunicare și strategii de afaceri.

Cele 355 de pagini ale cărții ei alcătuiesc un discurs motivațional puternic și care, ci­tite la vârsta potrivită, pot pune ordine în viața oricui aflat la început de drum sau aflat între drumuri. E cartea pe care mi-aș fi dorit-o atunci, în anii de liceu, după vacanțele cu profesorii cool de la Aber­deen și St. Andrews. M-ar fi scutit de un ocol inutil de șase ani în care am încercat să devin ceva ce știam de la în­ceput că nu pot fi ni­cio­dată.

Oare faci ceea ce ți se po­trivește? este titlul pri­mu­lui capitol, care începe cu lista celor mai întâlnite cinci regrete legate de carieră. „Cu siguranță, schimbările în carieră sau în domeniul de studiu, precum și de­cizia de a pleca în străi­nătate nu sunt întotdeauna comode; schimbarea implică riscuri, am­biție, energie pentru a identifica opor­tu­nitățile potrivite și pentru a le da curs. Aceia care ajung să primească scrisoare de accept de la universitate sau de la an­gajator știu că acesta este doar vârful ice­­­bergului – până acolo au avut de bătut un drum care n-a fost neapărat ușor.“

Diana Ursachi nu scrie teorie și nici nu descrie un proces ideal. Fiecare subcapitol are mici povești personale. Subiecții sunt fie prieteni ai autoarei, colegi de generație de diferite naționalități care i-au răspuns la întrebări concrete pe subiecte precise, fie întâmplări ale căror eroi sunt cele­bri­tăți ale lumii cultural-artistice, de afaceri sau politice, citite și adunate din reviste de profil. Folosește anecdote, maxime și proverbe, de fiecare dată când tema aflată în dezbatere îi permite.

Nu de puține ori mi-am comandat, prin prieteni, volume cărora The New York Times le publicase cronici laudative. Erau cărți despre cum să te autodepășești, cărți care îți explicau resorturile nevăzute ale lumii și cum să le folosești pentru câștig și bine propriu. Numai că, în afara îm­bu­nătățirii cunoștințelor de limbă engleză și însușirea unor termeni noi, acele cărți nu m-au ajutat cu nimic, pentru că vorbeau despre regulile, oportunitățile și me­ca­nis­mele unei lumi/culturi care nu aveau ni­mic în comun cu lumea mea românească. Cartea Dianei Ursachi este însă o carte românească, scrisă ca de la român pentru român. Cititorul va găsi sfaturi pentru cum să-ți găsești o locuință într-un oraș universitar, cu exemple concrete din țări precum: Statele Unite ale Americii, Marea Bri­tanie, Franța, Ungaria, Suedia, Grecia, Spa­nia, Austria, Olanda, Italia, Japonia, Chi­na, Singapore etc. Are câteva pagini de­dicate costurilor vieții în fiecare dintre aceste țări, pentru ca tinerii care vor să studieze în străinătate, fie pe cont pro­priu, fie cu burse, să știe la ce să se aș­tepte. De la prețul chiriilor la prețul bi­le­tului de cinema, Diana a făcut un portret onest țărilor care în ultimii ani au devenit destinații predilecte pentru tinerii ro­mâni.

Un capitol important este cel ca­re explică, cu exemple con­cre­te, forța unei scrisori de re­co­mandare bine scrise, precum și scrisorile de motivație, CV-uri­le și eseurile personale pe care aplicantul trebuie să le atașeze la dosar. Toate aces­tea constituie examenul scris la care po­ten­țialul candidat este supus, un examen care caută nu numai un individ înzestrat intelectual, ci pe cineva care să poată de­veni model pentru o comunitate, un om frumos. Diana publică scrisori autentice ca­re au deschis drumul și au schimbat via­ța celor care le-au scris sau prezentat. Au­toarea a ales să nu publice identitatea ce­lor din ale căror dosare au făcut parte ex­tractele respective, dar specifică unde au ajuns să studieze persoanele respective. Es­te impresionant și emoționant să le ci­tești, pentru că au o forță extraordinară și sunt de o frumusețe care rivalizează cu li­te­ratura. M-au impresionat nu pentru că la final erau trecute nume de universități prestigioase, ci pentru că, dacă nu ai trăit cu adevărat ceea vrei să treci pe hârtie ca să te prezinți, o bună imaginație și un bun condei nu sunt suficiente pentru a im­pre­siona. Ceva va suna fals sau necon­vin­gător, pentru că a scrie despre tine când nu ai nimic important trăit va plictisi de la primele rânduri.

„În general, ai 30 de secunde pentru a im­presiona un recrutor cu CV-ul tău. Pu­ne tot ceea ce vrei să scoți în evidență pe prima pagină, altminteri este posibil ca CV-ul tău să treacă neobservat.“ Aceste rânduri fac parte din capitolul 7, care strân­ge câteva zeci de mărturii adunate de la cei care au lucrat sau studiat în stră­i­nătate. În câteva rânduri sunt sintetizate experiențe întregi, care merg de la în­cu­rajări („este perfect normal să trimiți 200 de CV-uri și scrisori de motivație per­so­nalizate și timp de două luni să nu pri­mești niciun răspuns de la nimeni “), la informații cu privire la oportunități („Es­to­nia a devenit peste noapte un hub IT. Skype îți spune ceva? Dacă da, ghici un­de a fost lansat“ sau „În ansamblu, Dubai poate fi o excelentă rampă de lan­sa­re în carieră, însă viața pe termen lung aici poate fi restrictivă pentru un eu­ro­pean“).

Și acolo ce-o să faci? Ghidul tău de stu­dii, burse & joburi în străinătate al Dia­nei Ursachi este o carte pe care orice pă­rinte ar trebui să o citească pentru a ști cum să-și încurajeze copilul care vrea să studieze sau să lucreze în străinătate. Este o carte care ar trebui citită la liceu sau în primul an de facultate. Ar trebui citită in­diferent de vârstă, dacă nu ești mulțumit de locul tău de muncă și știi că vrei și poți mai mult decât ți se dă de înțeles prin sa­lariul pe care-l primești sau poziția în or­ganigramă. Mulți înaintea ta au îndrăznit și au riscat, au muncit și au reușit să ajungă unde și-au propus, iar apoi să facă ce și-au dorit dintotdeauna să facă.

Dacă ar exista o rețetă despre ce poți face ca să studiezi în stră­inătate, neavând o familie care să te acopere financiar, îți su­gerez să începi cu această car­te. Vei ști ce să faci mai apoi.

Am întrebat-o pe Diana ce ar avea Ro­mâ­nia de câștigat dacă tot mai mulți studenți români ar studia și afară. Mi-a răspuns: „Raportată la media UE și ODCE, com­petitivitatea unei mari părți a forței de muncă din România este redusă (din punct de vedere al educației și competențelor), iar competitivitatea este un derivat al edu­cației. Mai mult, un studiu făcut de Deloitte în 2013 în Europa Centrală și de Est arată că aproape 50% dintre tinerii intervievaţi sunt nemulţumiţi de pre­gă­tirea profesională pe care o primesc în ca­drul facultăţii, iar 3/4 consideră că facultatea îi pregăteşte insuficient pentru găsirea unei slujbe. Prin comparaţie, doar 15%, respectiv 5% dintre tineri sunt mul­ţumiţi de cele două aspecte. Să amintesc şi că România nu are nici o universitate în clasamentul Shanghai al univer­si­tă­ţilor mondiale (Top 500)? Un tânăr care va studia în străinătate va învăța în pri­mul rând să se adapteze la cerințele unei piețe deschise și în continuă mișcare. Când nu mai primești job de la stat (cum era pe vremuri), e responsabilitatea ta să găsești jobul care îți oferă cele mai mari satisfacții“. //

// DIANA URSACHI

// Și acolo ce-o să faci? Ghidul tău de studii, burse & joburi în străinătate

// Editura ALL, 2013