Pe aceeași temă
-Welke boeken moeten wij dan lezen? Ce carti trebuie sa citim, apoi?
-Geen books! Luister enkel aan de Meester! Nici o carte! Ascultati-l pe Maestru: Johan Cruijf. Pe numele sau planetar Johan Cruyff.
Limbajul
Problema de gandire a fotbalului a devenit acuta. Se scrie si se vorbeste despre fotbal atat de mult, atat de prost si atat de autoritar, incat jocul risca sa devina victima limbajului. Fotbalul a inceput deja sa arate asa cum e vorbit de comentatorii sai: complicat, inept si repetitiv. Acum trei saptamani, Euro 2004 a fost castigat, pe teren, de Grecia, echipa unui fotbal de regiment, si, in presa, de comentatori docti in statistici si muti in fata ideilor. Armata vorbitoare-scriitoare care asediaza de pe margine fotbalul se inmulteste cu fiecare zi. In Anglia, Franta si Germania, echipe de comentatori apar cu o ora inainte de meci si incep sa recite la televizor consideratii "scriptate". Clisee clonate zilnic si banalitati impaturite in prestigiu. Viata vedetelor e de fapt mereu primul subiect. Comentariul devine, datorita acestui ofsaid mental, un soi de conversatie mondena, in auzul unui public indemnat sa priceapa din fotbal doar atat: scandalul, anecdota, barfa, picanteria. La pauza aceiasi oameni reiau fazele importante si le trec printr-un dus de dictoane arbitrare: cutare e prea lent, cutare joaca prea in fata, cutare pleaca prea devreme pe contre, doar cutare noi suntem destepti. Spectacolul nu e o noutate. Acum doi ani, Cupa Mondiala a fost tot un exemplu de fotbal in descrestere si retorica goala in crestere.
Interpretarea
Criza ideilor despre fotbal e un impas elementar. El a fost provocat, pur si simplu, de abandonul respectului minim pentru dimensiunea gratuita a fotbalului. Jocul de fotbal a fost transformat, si pe teren dar mai ales in paginile cronicilor, intr-un element de decor. Tema centrala e aventura comerciala a jocului. Preturile, salariile, potentialul publicitar al vedetelor si bursa transferurilor. A disparut tot ceea ce face din fotbal (si din orice alt joc) arta, iar din cuvintele rostite la marginea lui stiinta a interpretarii. Problema e generala. Acelasi lucru se intampla si in critica de film, in comentariul politic si in critica literara. Peste tot si dintotdeauna, jocurile, dar si opera de arta sau politica au avut nevoie de interpretare. Fara ea, fara interventia celui ce stie sa inspire pasiune pentru cifrul si libertatea acestor forme de creatie, opera se stinge, autorii seamana intre ei, cu vecinul, cu primul om de pe strada si, in cele din urma, cu noi, cei ce nu facem nimic. De unde rezulta ca nu e deosebire intre creatie si recreatie, educatie si vegetatie, a face si a nu face. Fotbalul e prins sub tavalugul care a inceput sa niveleze tot ce ridica studiul, creatia si interpretarea deasupra vietii automate. Insa tot in fotbal vom gasi si impotrivirea. Ea vine din fiecare noua declaratie a Marelui Maestru Olandez: Johan Cruyff, singurul si ultimul initiat in misterele fotbalului si in bucuria de a-l juca. Omul care intelege si poate explica pentru ca nu se teme sa creada mai departe ca fotbalul e un joc fabulos, fara legatura cu adaosurile recente. Ce spune Johan Cruyff?
Arta si cearta
Cine l-a auzit comentand Euro 2004 pentru canalul de televiziune olandez NOS nu mai are nevoie de alte cuvinte. Un cunoscut olandez mi-a spus ca a incheiat Euro 2004 convertit. Fotbalul din care cunoscutul meu nu intelegea decat golurile si celebritatea a devenit, descris de Cruyff, o desfatare intelectuala. Din fericire, Cruyff vorbeste, scrie si da interviuri si in englezeste. Norocul meu. Mai mic decat cel al vorbitorilor de olandeza care asista, de ani buni, cu ochii holbati la pofta de viata intelectuala a lui Cruyff. Caci Marele Maestru olandez vorbeste si scrie aproape permanent. Interviuri saptamanale, comentarii TV, articole in olandeza, spaniola si engleza, carti de dezbatere si conversatie. Obsesia lui pentru fotbal e o forma de pasiune pe care o pot trai doar cei ce cunosc o arta si nu mai pot trai in afara ei. De fapt, Johan Cruyff se cearta tot timpul. Cu federatiile, cu UEFA si FIFA, cu antrenorii si cu jucatorii de oriunde. El nu ascunde nimic pentru ca are totul de dat in momentul in care fotbalul nu mai are nimic. Brazilia ‘92? O masina trista de antifotbal care a castigat un campionat slab, pe greseala adversarilor. Euro 2004? Nimic notabil in afara de declinul fotbalului tehnic. Se joaca prea fizic si asta pentru ca jucatorii nu sunt destul de tehnici. Nu e vina lor. Jucatorii sunt gresit pregatiti din primul juniorat si sunt gresit pregatiti pentru ca antrenorii nu ii invata sa domine mingea. Mingea domina jucatorii - spune Cruyff - dupa care priveste cu ochi fosforescenti spre centrul corupt al ideilor noastre si incheie apocaliptic: Lumea degenereaza! Mantia magului flutura o clipa. Usa se tranteste cu zgomot, in urma lui. Am ramas singuri si ne putem intreba: are Marele Maestru mintea tulburata? E Johan Cruyff nebun de legat?
Stiinta noua
Sa vedem. Cruyff are 59 de ani si arata ca o minte de adolescent. Privirea e vie, fata fina, distinsa de arcurile delicate ale tamplelor si desenul discret al buzelor. Daca trecem peste parul grizonat de o zapada pura, Cruyff a aratat asa intotdeauna. De aici prima banuiala extraordianra despre acest om extraordinar: Cruyff nu imbatraneste. Fotbalistul a jucat cel mai mare fotbal al lumii si, la 38 de ani, s-a retras. Dupa Ajax, nu mai era nimic de jucat, nu mai era nimic de schimbat. Antrenorul a aparut pe banca vreme de 10 ani, 1985-1995, a castigat tot ce se putea castiga in Europa cu Ajax si Barcelona, apoi s-a retras in intelectul pur din care ne vorbeste acum. Din efervescenta cu care a judecat fotbalul de la bun inceput, Cruyff nu s-a retras insa niciodata. El are ideile stralucitoare, ireverenta si magnifica aroganta renascentista pe care le-a avut din primul meci pentru Ajax, acum exact 40 de ani. Cruyff nu a imbatranit pentru ca ideile lui profunde despre fotbal au luat-o mult inaintea jocului inca din anii ‘70 si ‘80. Spectacolul fotbalului jucat pe atunci de Ajax si de Olanda avea un aer infricosator si seducator, ca o doctrina secreta, ca Stiinta Noua care inchide trecutul si deschide viitorul. Intre timp, fotbalul a incetat sa isi mai puna alta problema in afara finantarii si, in consecinta, distanta a crescut enorm. Comparate cu prezentul, ideile lui Cruyff bat spre science fiction. Aparenta grotesca a analizelor cu care Marele Maestru isi socheaza auditoriul nu e altceva decat contrastul intre gandirea neobosita a unui om care nu imbatraneste spiritual si mintea tot mai obosita a vremurilor noastre.
Alimentatia si educatia
Cand vede in jur un fotbal prea putin tehnic si fotbalisti prea putin pregatiti, Johan Cruyff stie ce spune. El nu profeteste sfarsitul lumii, ci inceputul gresit. Cluburile - spune Cruyff - nu mai educa si acest lucru e asa din mai multe motive. Mai intai pentru ca, astazi, fotbalul de club te imbogateste rapid. El nu iti mai da personalitatea, cultura si valorile, ci favorurile, luxul si reputatia. Apoi, pentru ca un copil devine sau nu fotbalist in jurul varstei de 12 ani. Atunci se poate vedea daca in el se afla sau nu un fotbalist. Daca, pana la 12 ani, copilul nu a fost invatat sa stea in teren si sa loveasca mingea, totul e degeaba. Multi copii in care se afla un fotbalist se vor pierde. Raspunderea antrenorilor e enorma, dar, astazi - spune Cruyff -, trebuie sa ai diploma ca sa antrenezi. Birocratia e mai tare decat fotbalul. Oamenii care stiu sunt trimisi sa faca scoala. Multi colegi de-ai mei - continua Cruyff - stiu tot despre fotbal, dar nu isi pot permite sau nu vor sa piarda ani de zile ca sa obtina o diploma. Antrenorii centrelor de copii sunt tot mai prost pregatiti, pentru ca vin dintre cei ce au dovedit doar ca au rabdarea sa ia o diploma. Copiii au profesori prosti. Apoi, copiii nu mai joaca pe strada, nu mai merg pe jos sau cu bicicleta spre club si nu mai mananca bine. Asa apar atatia accidentati inca din juniorat. Fibra s-a subtiat. Am avut la Barcelona - spune Cruyff - si cate 8 accidentati inainte de meci. Asta vine din regimul alimentar si din natura educatiei. Alimentatia e dominata de hrana sintetica. Educatia e lipsita de temeiul identitatii. Jucatorii nu mai simt ca apartin locului si clubului. Ideea din subtext e ca apartin viitorului transfer. Concluzia: lumea degenereaza. Se poate veni inapoi, pe drumul cel bun? Sigur. Din momentul in care n-o sa-l mai consideram pe Cruyff nebun si pe ceilalti normali. De Meester is niet gek. Maestrul nu e nebun. Maestrul e o minte vie.
