Depiturcizarea(despre unele aspecte pozitive la nivel profesional, in prezent, ca si despre o suita de manifestari sociale retrograde, in viitor)

Cat timp va mai trebui comentat Eve­ni­mentul? Cu cat mai putin, cu atat mai bine. Rapid-Steaua a confirmat ceea ce Steaua-Rapid nu mai are cum sa infirme, joi, în retur. Fotbalul s-a recalibrat, asa cum se recalibreaza, uneori, rareori, me­se­riile uitate. Profesional, meciul de pe Giulesti nu a adus nimic extraordinar, în afa­ra decentei tehnico-tactice. Tocmai acest nivel prim si obligatoriu de joc dis­pa­ruse din fotbal. Rapid si Steaua au stat bine în teren, au avut replici si razgandiri po­zitionale, au manevrat, uneori liber, alteori dupa foaia de drum cu care au iesit de la cabine. Pana si farsa diversionista pe te­ma "Carlos Rapus" vine din repertoriul ad­mis de teme clasice. În genere, Steaua si Rapid au ajuns la maturitatea de la care în­cepe drumul spre performanta de varf. Nu e fabulos, dar e indispensabil. Divizia B europeana - pe numele ei de protocol: Cupa UEFA - nu e o competitie mica. Cine vrea sa îi ia masura trebuie sa faca, mai întai, o cura de Serie B italiana, locul în care se joaca fotbal cu un picior în Serie A.

Lucescu si Olaroiu nationali

Acumularea de potential a început. Daca suntem cat de cat interesati în con­ti­nuitatea si consecintele acestui prim salt ver­tical, trebuie sa ne abtinem, prudent si pre­ventiv, de la ospat. Sfertul romanesc al Cupei UEFA nu trebuie ipostaziat. Dim­potriva, de joi seara, sfertul trebuie îm­par­tit în sferturi din ce în ce mai mici si, apoi, uitat. Trebuie sa fim pregatiti pentru des­partirea de sfertul de finala, asa cum va trebui sa ne impunem distanta fata de se­mifinala, de finala si chiar de castigarea Cupei UEFA. Cu alte cuvinte, trebuie sa tra­tam toate aceste momente ca puncte de tranzit. In clipa în care ne vom opri pen­tru a le consuma, ritmul si impulsul care au facut posibila performanta se vor opri. Momentul Rapid-Steaua va deveni fetis, apoi nostalgie, apoi resentiment, în fata noii caderi a fotbalului romanesc. Cine organizeaza un picnic la marginea sfer­tului de finala romanesc al Cupei UEFA nu va mai avea puterea sa se ri­di­ce. Deplasarea, tranzitia, schimbarea care devin acum semnul fotbalului devin dez­vol­tare numai în masura în care raman mis­care. Cateva indicii spun, de pe acum, ca miscarea va continua. E vorba de aparitia inteligentei si de diminuarea im­provizatiei nescolarizate, la nivel de an­trenor. Numele acestui proces înca in­su­ficient e depiturcizare. Sau, mult mai ele­gant spus, fotbal de productie Lucescu si Ola­roiu. Un impuls de origine tabloida ar trebui sa aseze pe prima pagina ideea ca sfer­tul Rapid-Steaua a rezolvat, în primul rand, problema de selectie a antrenorului Na­tionalei. Pozitia lui Piturca si stabilitatea liniei de improvizatie smechera care con­tinua cu el au fost compromise de de­monstratia pe care o fac, de cel putin ca­teva luni, Lucescu si Olaroiu. Aceasta linie de evolutie lasa într-un offside masiv ni­velul de gandire alocat Nationalei. În ge­nere, Lucescu si Olaroiu au prea putin în comun cu obisnuintele si lipsa de idei a structurii directoare în fotbal, de la FRF la LPF si alte adaposturi, cu tripla initiala, pen­tru ignoranti. Daca va intra în trena des­chisa de Lucescu si Olaroiu, Nationala va reveni, treptat, la un fotbal consistent. Da­ca nu, va continua un declin, doar în aparenta nepotrivit cu ascensiunea clu­bu­ri­lor.

Triumful (si misterul) talentului

Cazul dublului atentat la stilul voodoo al antrenoratului romanesc are date si eroi ne­descifrati. Stim de unde vine carpeala care da media generala si submediocra a an­trenorilor: din lenea si fenta intelectuala care domina, si dincolo de fotbal, multe din­tre arenele gandirii publice. Nu stim însa de unde si de ce au aparut Lucescu si Olaroiu. Nimic radical si vizibil nu îi ex­pli­ca. Amandoi pasesc însotiti, discret, de um­bra autodidactului. Ceea ce nu e tocmai lesne de explicat, dar e o trasatura relativ co­muna în mersul vietii profesionale la ro­mani. Intelectuali sau meseriasi, artisti sau tehnicieni, apar, mereu, în plina pre­caritate, cu lectia învatata, cine stie cum si unde. "Oamenii începutului de drum" (dupa expresia perfecta, aplicata pa­sop­tis­mului de profesorul Paul Cornea) sunt me­reu la post. Drumul se înfunda mult prea des, dar asta se întampla rareori din vina lor. Caragiale a lansat ironic formula "triumful talentului". In varianta serioasa, aceasta expresie cere înca un termen: mis­terul. E cert ca Lucescu si Olaroiu in­tervin dupa regula eternei recuperari inexplicabile a talentului romanesc. Unite de caracterul neanuntat, figurile acestor doi profesionisti difera, în rest. Desi mai ta­nar, Lucescu e mai închis si mai oxidat de tensiuni. Olaroiu e, în schimb, un me­to­dic constructiv, un autor de fise, nu un maestru al intuitiilor. Dar buna asezare si echilibrul lui Olaroiu nu sunt un avantaj de­ci­siv. Meciul de joi e deschis. Lucescu a fa­cut din Rapid o echipa apta de revansa. Re­turul se va transa la nivel fractional. Steaua are o sansa în plus, pentru ca a dez­voltat, în regia lui Olaroiu, capacitatea de a trece din defensiva, la contre, si are ast­fel un camp de joc neîntrerupt. Oricum, re­turul se joaca pentru semifinale si aceasta miza are deja o istorie interesanta, aproape scrisa înainte de primul meci.

Culoarul moale

Rapid  sau Steaua vor juca si vor­­ castiga, con­tra lui Basel sau Middles­bo­rough. Aici e culoarul moale al Cupei UEFA (asa cum, pe partea cealalta a tabloului, Shalke 04 si Sevilla dau flancul dur). Si Basel, si Middlesborough au facut o pri­ma mansa subeuropeana si e greu de crezut ca pot fi altceva, în semifinale. Ba­sel e aproape calificata (2-0), ceea ce nu e putin dupa 90 de minute de joc, dar e ex­trem de putin dupa cele 90 de minute de stan­gacie si forta anapoda practicate de Middlesborough. Basel stie un pic mai mult de­spre fotbalul jucat cu mingea jos si capul sus, dar nu prea mult. Middlesborough nu stie aproape nimic la acest capitol si ar fi o victima ideala, atat pentru Rapid, cat si pen­tru Steaua. Oricum, singurul adversar se­rios al clubului romanesc patruns în se­mi­finala va fi altitudinea si tensiunea.

Cuminti la export

Cealalta mare discutie în jurul sfertului Steaua-Rapid nu tine de fotbal, ci de oglindirea lui în viata colectiva. Am sca­pat, în tur, de acte de violenta si folclor per­vers. Armistitiul va fi lesne de extins asu­pra returului. De ce? Tocmai pentru ca nu suntem în fata produsului natural Pacea din sferturile Cupei UEFA a fost un armistitiu de circumstanta, implorat si apoi îndrumat de presa, supravegheat de politie si acceptat de multimi, dintr-un cal­cul de buna purtare în prezenta patrulei eu­ropene. Dupa un reflex vechi, ordinea a fost organizata, în primul rand, pentru con­sum extern. UEFA, FIFA si UE au luat loc în fata monitoarelor, noi am defilat cu­minte si festiv, obiectivul a fost atins. Vi­zita de lucru a decentei si progresului s-a în­cheiat. Adevarat, neavand în program si o deplasare la Constanta, oaspetii au pier­dut mostra de arte martiale locale din me­ciul Farul-Dinamo. Aici nu are rost sa ne facem iluzii. Daca fotbalul s-a întremat sub efectul profesoral al cuplului Lucescu-Ola­roiu, viata de galerie merge înainte, fara pedagog. Nu e cazul sa sarbatorim suc­cesul social al succesului din fotbal. Fur­tunile abia vin. Absenta violentei nu înseamna eradicarea violentei, ci doar reprogramarea ei. Micul banchet pu­blic organizat la capatul primelor 90 de mi­nu­te de liniste comuna a galeriilor e un pic gra­bit. Cartierele si disperarile raman ace­leasi. In lipsa de tratament, ele vor în­vata, curand, sa se ridice deasupra "fri­cii de Europa", asa cum a învatat, de fapt, publicul de vocatie huligana, în toate cam­pio­natele Occidentului. De la Livorno, unde fas­ciile comuniste fac legea, sau Roma, unde domnesc organizatiile de baza fas­cis­te, pana la drojdia de Birmingham si spu­ma veninoasa de Marsilia, lumpenul a castigat. Fotbalul e rezultatul unui armis­ti­tiu. Violenta n-a fost stinsa, ci îngradita. Fot­balul Ligilor europene se joaca într-un enorm penitenciar cu scaune numerotate. Vre­murile în care stadioanele erau locuri li­be­re si piete de comunicare s-au încheiat. A fi spectator înseamna 90 de minute de re­clu­ziune fortata. E un esec indiscutabil, pe care interesele comerciale ale fotbalului au reusit sa-l acopere, militarizand stadioa­ne­le. Formula a fost declarata un succes, pur si simplu pentru ca evita varsarea de sange în timpul încasarilor. Sa nu ne în­chi­puim ca mergem în alta directie.