Despre libertate, astăzi

Liberal-conservator, atent la memorie şi la ponderea ei în modelarea civismului democratic, Andrei Cornea radiografiază orbirea contemporană bazată pe amnezie colectivă. Ceea ce Cornea numeşte, inspirat, „uitarea miracolului libertăţii“ este demobilizarea care permite populismului tiranic să se reinventeze, proteic.

Andrei Cornea aparţine unei linii post­ma­ioresciene în cultura română de astăzi. Re­flecţia lui se revendică de la sursele unui liberalism umanist, moderat şi militant în egală măsură. Fanatismele, religiile politice, fantasmele milenariste îi repugnă, iar cauza libertăţii are în vocea sa unul dintre cei mai im­portanţi sprijinitori. În cli­pele în care alţii tac, An­drei Cornea rămâne fidel unei etici a angajării, in­telectual critic într-o eră a cedărilor şi trădărilor. Tim­brul său, în comentariul po­litic, ca şi în eseul erudit, îşi păstrează ace­eaşi limpiditate casantă, aceeaşi încredere în posibilitatea raţiunii de a rezista bar­bariei.

Volumul Miracolul. Despre ne­verosimila făptură a libertăţii se cere citit în această cheie de lectură, ca un manifest liberal-conservator destinat să se opu­nă tentaţiilor utopice şi liberticide. Punc­tul de plecare al volumului este indicat de Andrei Cornea cu precizie chirurgicală: acea teribilă vară a lui 2012, vara în care pilonii democraţiei noastre au fost atacaţi, frontal şi violent, de către USL. Memoria acestei traume este evocată de Andrei Cor­nea, acţionând asemenea unui catalizator care a provocat geneza cărţii de faţă. Cum se poate imagina şi păstra libertatea? Şi care este destinul ei, în lumea de astăzi? Iată cele două întrebări pe care textul dens şi memorabil al lui Andrei Cornea le pu­ne în pagină, propunând o terapie a lu­cidităţii şi spiritului critic. Nimic com­plezent, nimic „corect politic“ în de­monstraţia lui Andrei Cornea. În locul ilu­ziilor care adorm şi nasc complicităţi, o privire care elimină, rând pe rând, lo­curile comune ale naivităţii.

Şi este simbolic faptul că vara lui 2012, cu întreg cortegiul ei de abuzuri, este ima­ginea cu care se deschide cartea. În de­fi­nitiv, Andrei Cornea confruntă o ches­ti­u­ne centrală în reflecţia politică recentă: cum mor democraţiile, care este mo­da­li­tatea prin care libertatea, aparent invul­ne­ra­bilă, este năruită, sub ochii noștri. Sunt aces­tea interogaţii departe de a fi aca­de­mice. Europa Centrală şi Răsăriteană este sub asaltul forţelor ce tă­gă­duiesc de­mo­craţiei liberale centralitatea ei. În Ungaria, ca şi în Ro­mânia, sub măşti ideologice diferite, un nu­mitor co­mun al popu­lis­mului agre­siv şi mesianic se face sim­ţit. Statul de drept este ata­cat, în nu­mele „po­po­ru­lui“. Mu­ti­larea cons­ti­tu­ţio­nală ope­rată de Viktor Or­bán şi pu­ciul USL din 2012 sunt cazuri care ilus­trează acest regres ce părea de neimaginat, în urmă cu câţiva ani. Este ca şi cum un sin­drom Weimar ar fi din nou activ, este ca şi cum tiraniile ar fi pe cale să devină for­ţele motrice ale istoriei. Invazia Cri­meei, destabilizarea Ucrainei sunt semnele aces­tei schimbări de paradigmă. Mai de­parte, spre Est, în Irak, barbaria își cro­ieşte dru­mul ei de sânge, iar fanatismul is­lamic vi­sează la Califat. Lumea liberă este, din nou, în primejdie.

In acest context, vocea lui Andrei Cornea se situează în contra cu­ren­tului. Demonstraţia sa este polemică şi riguroasă - departe de a fi o con­diţie naturală a omenirii, departe de a fi sursa unui regim cu vocaţie uni­ver­sală, libertatea este o făptură fragilă și de­licată, ivită doar în câteva tărâmuri pri­vi­legiate. Libertatea nu este condiţia co­ti­diană, ci un miracol. Lichidarea ei este, în­totdeauna, un pericol hrănit de natura umană, cu impulsurile ei telurice. Între ega­litatea nivelatoare a populismului şi ordinea libertăţii, cei mai mulţi dintre noi vor alege geometria sclaviei.

Spiritul lui Andrei Cornea este modelat de un scepticism salutar. A crede în miraje în­seamnă, la capătul drumului, a te rătăci în iluzii. Istoria nu este, în lectura sa, un marş triumfător către un punct cul­mi­nant, definit de victoria principiilor li­be­rale. Libertatea este, acum, ca şi în alte epoci ale modernităţii, o excepţie în ocea­nul de servitute. Vigilenţa critică nu are nimic donchișotesc, ci traduce acest sen­timent al urgenţei.

Liberal-conservator, atent la memorie şi la ponderea ei în modelarea civismului democratic, Andrei Cornea radiografiază aceas­tă orbire contemporană bazată pe am­nezie colectivă. Ceea ce Cornea nu­meş­te, inspirat, „uitarea miracolului liber­tă­ţii“ este demobilizarea care permite po­pu­lismului tiranic să se reinventeze, proteic. A trăi în pluralism, a critica regimul, a beneficia de libertăţile constituţionale, toa­te aceste accidente ivite din luptă şi asu­mare curajoase sunt privite ca simple ac­ce­sorii, ca ormamente pe care am putea să le abandonăm, oricând, în căutarea altei lumi, ideale. Sclavia contemporană se naş­te din această indiferenţă / ură / nepăsare. Militantismul nobil al libertăţii tinde să dis­pară, sub presiunea nivelatoare a ig­no­ranţei şi masificării.

Dacă se poate vorbi de o pe­da­gogie la Andrei Cornea, aceasta este o pedagogie ce invită la re­descoperirea responsabilităţii şi a liberului arbitru. În fiecare moment al existenţei ei, ordinea libertăţii se cere apărată. Pilonii ei sunt pilonii fără de care individul va va topi, inevitabil, în ma­rea anonimă a uitării, egalitarismului şi vulgarităţii. A proclama un boicot „ce­tă­ţenesc“ este cool. A ironiza democraţia li­berală este un indiciu de gândire pro­gre­sistă. A te alătura Rusiei sau Chinei, cri­ticând Occidentul degenerat, este o stra­tegie raţională geopolitic. Dincolo de toate acestea, se află un curent subteran a cărui energie luciferică nu poate fi subestimată. Este un curent liberticid, nivelator şi ti­ranic, un curent care ambiţionează să ero­deze citadela care ne protejează, spre a in­vada, corupe şi distruge. În pofida a toate, libertatea merită apărată. Iar cartea lui Andrei Cornea este un elogiu al acestei fragile creaturi înaripate. //

// ANDREI CORNEA

// Miracolul. Despre neverosimila făptură a libertăţii

// Editura Humanitas, Bucureşti, 2014