Dicţionarul universal al creatoarelor

Subintitulat Patruzeci de secole de creație a femeilor din toată lumea și din toate do­me­niile istoriei umane și lansat cu tam-tam și cu multe ecouri în presa franceză de la fi­nele lui 2013, Le Dictionnaire universel des créa­tri­ces, în trei volume, de câte 1.600 de pa­gini fie­­care, este im­pre­sionant. Așa cum se scrie în preambul, această lucrare co­lectivă enor­­mă s-a născut din „voința de a pune în lu­mi­nă crea­ția femeilor de-a lungul timpului și în toate regiunile glo­bului, de a face vizibil apor­tul lor la civilizație“. Inițiat în 2008, dar făcut posibil de un efort prealabil de patru de­cenii de angajare socială și de cercetare în Franța și în alte țări, odată cu feminismul po­litic al anilor ’70 și cu cu­ren­tele post­fe­mi­nis­te care i-au urmat, acest dicționar își pro­pu­ne să înregistreze numele și activitatea ace­lor femei, cu­noscute deja sau necunoscute pâ­nă acum, care, în mod individual sau co­lectiv, au marcat locul și timpul în care au fost active și au deschis noi căi de explorare umană. Nu întâmplător a fost aleasă vo­ca­bula de „creatoare“ pen­tru a însuma con­tri­buția femeilor, căci cuvântul acesta ge­neros face cu putință să fie prezentate femei din dis­ci­pli­nele tradiționale (culturale, artistice, științifice), dar și din do­menii mai recent in­trate în atenția și valorizarea esta­blish­men­tului și a publicului cultivat, precum sportul, in­terpretarea (muzicală etc.), artizanatul, ar­ta gătitului, arta povestitului, educația, să­nă­tatea, dar și modă, jazz, circ, mu­zică folk, domeniul militar, religie și misticism, ex­plo­ra­rea lumii, astrofizică etc.

Dicționarul e impresionant, spuneam, prin an­­vergură te­ma­tică, căci sunt opt mari domenii generale trecute în revistă în pa­gi­nile sale – arte vi­zuale, artele spectacolului, geografie-ex­­­plo­­ra­re, istorie-politică-economie, literatură și cărți, știin­ță și tehnică, științe umane și sport; prin cele 12.000 de ar­ti­co­le/intrări despre o fe­me­ie, o temă, un curent, o școală de gândire/artă/practică, o cultură etc.; prin cei 1.600 de au­­toare și autori de pe toate continentele care au scris articolele; prin cei 100 de di­rec­tori și directoare de sector, toți nume cu^­nos­cute în domeniile lor, care au organizat, sis­­te­matizat și verificat cercetarea; prin indexul pe domenii de creație, pe continente, țări și pe perioade istorice cu ca­re este dotat; și nu în ultimul rând, prin letrinele care agre­­men­tează vizual conținutul, semnate de celebra crea­toare de modă Sonia Rykiel (care are și rădăcini ro­mâ­nești).

Aș vrea să amintesc aici rolul capital al unei mari feministe și umaniste, Antoinette Fouque, cea care a inițiat fe­mi­nismul în Franța și a creat Éditions Des femmes în 1973, pen­tru a da posibilitate femeilor de a se exprima mai mult și mai vizibil în literele franceze și a reuși să facă din aceas­tă editură una de pres­tigiu.

Și nu în ultimul rând, aș vrea să remarc nu­mărul de aproa­pe 60 de intrări despre femei românce, găsite de mine într-o răsfoire ra­pidă fie în capitolul destinat literaturii ro­mâ­ne, fie diseminate la alte rubrici și la alte cul­turi. An­dreia Roman a coordonat intrarea re­feritoare la literatura română, ea scriind ar­ti­colele despre prozatoare și eseiste. Din echi­pă au mai făcut parte: Ion Pop (Cluj), care a sem­nat intrările despre poete, Laure Hinckel (despre Dora d’Is­tria) și Mircea Anghelescu (des­pre Alice Voinescu). Pentru ce­lelalte do­menii aș aminti aici articolele despre teatrul din România de Mirella Patureau sau filmul din România de Cristina Corciovescu.

Am mai observat rapid că Marta Bibescu și Ele­na Vă­că­rescu au fost trecute la literatura franceză, iar Herta Müller la literatura ger­mană. Am mai găsit rubrici separate des­pre Maria Tănase sau Romica Puceanu, despre Mi­lița Pe­trașcu sau Geta Brătescu, despre Eca­terina Oproiu sau An­ca Damian, despre Doina Cornea și Zoe Petre, despre Ca­tinca Ra­lea și Ioana Măgură-Bernard, despre Nicoleta Esi­nencu și Sofia Rotaru din Republica Mol­dova etc. etc. Din păcate, nu pot aminti aici toate numele.

Acest dicționar mi se pare un instrument de lucru foarte util în cercetarea feminin/stă vii­toare și deci un instrument de ci­­vilizație in­conturnabil. Așa cum scria Irina Bokova, di­rec­tor general al UNESCO, „acest dicționar al femeilor crea­toa­re va face dată prin ambiția și voința sa de a pune în lu­mi­nă actrițele creației de-a lungul istoriei și lumii. UNESCO – Or­ganizația Națiunilor Unite pentru Edu­ca­ție, Știin­țe și Cul­tură – este mândră să sus­țină acest dicționar și valorile pe care le pro­pagă. Trebuia să avem o lucrare de acest fel care să aducă un omagiu diversității crea­toa­relor și să sa­lute contribuția lor la ci­vi­li­zația și la cultura mondiale“. (MAGDA CÂRNECI)

„Manifest al existenței poporului imemorial al femeilor“

Interviu cu MICHÈLE IDELS, directoare la Éditions Des femmes/Antoinette Fouque din Paris

Care e ideea inițială care se găsește la baza acestui proiect de anvergură, chiar monumental, apărut în toamna anului trecut?

La originea acestui dicționar se găsește voința doamnei Antoinette Fouque de a ridica obrocul de pe creația femeilor, de a pune în lumină aportul lor continuu și vital în lume, de-a lungul istoriei omenești. Întotdeauna și în toate locurile, femeile au creat, au gândit, au inovat în toate domeniile de activitate umană. Puține dintre ele au supraviețuit la ștergerea de către istorie a existențelor și operei lor, când, în ciuda obstacolelor, ele au reușit totuşi să aibă o operă. Câte creatoare nu au fost descurajate, amuțite, spoliate, refulate de-a lungul secolelor, precum Ana Maria Mozart sau Rosalind Franklin, a cărei descoperire a structurii ADN a fost deturnată? Eliberându-se de viziunea care face din ele victime eterne, acest dicționar prezintă fața glorioasă a femeilor, creativitatea și curajul lor, contribuția lor la cultura mondială. Reparând o injustiție, li se restituie astfel o genealogie uitată, un teren pe care să se contruiască o civilizație respectuoasă față de ambele sexe.

Care sunt conotațiile cuvântului „creatoare“, care se găsește în titlul dicționarului?

Acest termen a fost înțeles și folosit în sensul lui cel mai larg și mai novator. El privește toate femeile care și-au marcat epoca, au deschis căi noi în toate disciplinele artistice, literare, filosofice, științifice, dar și în politică, sport, crearea de întreprinderi, artizanat, gastronomie... Dincolo de asta, Antoinette Fouque, care vede în procreație modelul tuturor creațiilor de geniu, a dorit, cu acest dicționar, să îndepărteze „refularea care pune creația deasupra procreației“, pentru a ieși din acest clivaj multimilenar: pentru bărbați, creația, după imaginea lui Dumnezeu – pentru femei, o procreație vinovată, animală, fără simbolizare.

Dicționarul acesta este o întreprindere gigantică, oare de cât timp și de câte persoane a fost nevoie pentru a-l duce la capăt?

A fost nevoie de șapte ani pentru a-l realiza, dar gestația lui a fost încă mai lungă, pentru că el a fost programat de Antoinette Fouque încă din momentul în care ea crea Éditions Des femmes, în 1973. Și, de fapt, prin publicarea dicționarului, noi am sărbătorit 40 de ani de existență a acestei edituri. Excepțional pentru amplitudine și țelurile vizate, dicționarul a mobilizat mai mult de o sută de directoare și directori de sectoare și mai mult de 1.600 de autori, specialiști repartizați pe toate continentele. Este deci corect să vorbim despre el ca un dicționar universal. Recenzând mai mult de 12.000 de creatoare din toată lumea și din toată istoria, el constituie o contribuție inedită la patrimoniul cultural mondial. Dicționarul a primit de altfel sprijinul UNESCO prin persoana directoarei sale generale, Irina Bokova.

Care sunt domeniile acoperite de dicționar şi care sunt epocile și spațiile explorate?

Dicționarul acoperă toate domeniile în care femeile au fost active și sunt active în lume și în aproape 170 de state din cele 193 care sunt membre ale Națiunilor Unite. Se pot descoperi în el, de exemplu, femei asiatice sau africane care probabil nu au fost niciodată menționate în Franța și în Europa. Se găsește în el prima femeie al cărei nume a ajuns până la noi: Inanna-Ama-Mu, o scribă mesopotamiană din sec. XIX î.H., cea mai tânără femeie din dicționar fiind, fără îndoială, Malala Yousoufzai, de 16 ani, militantă pakistaneză pentru drepturile fetelor la educație. De fapt, întregul popor al femeilor din istorie este invocat în dicționar: de la Agnodice, prima femeie medic și ginecolog din Grecia sec. IV î.H., la Hawa Abdi, prima ginecologă din Somalia (sec. XX), de la Hypathia din Alexandria, matematiciană și filosof din sec. IV d.H., lapidată de creștini fanatici, la Fadela M’Rabet, scriitoare algeriană, dată afară din serviciu pentru că a scris în 1964 prima carte despre condiția femeilor...

Puteți să ne vorbiți despre conducerea științifică a acestui dicționar?

Acest dicționar a fost posibil prin întâlnirea dintre Béatrice Didier și Mireille Calle-Gruber, două importante universitare, cu Antoinette Fouque, directoarea științifică generală a proiectului. Béatrice Didier a fost profesor universitar la prestigioasa École Normale Supérieure din Paris, unde a condus Departamentul literatură și limbi. Ea este mai ales autoarea unui Dicționar universal al literaturilor. Mireille Calle-Gruber este scriitoare și profesoară de literatură la Sorbona Nouă, unde conduce Centrul de cercetări și studii feminine și de gen. Antoinette Fouque a fost cofondatoare a Mișcării de Eliberare a Femeilor (MLF) în 1968 și a creat, în 1973, cum spuneam, prima editură a femeilor din Europa. Psihanalistă, teoreticiană a diferenței dintre sexe, ea a condus cercetări universitare în științe politice, a fost deputat european și este autoarea unor texte de referință, dintre care amintesc aici Există două sexe (Il y a deux sexes).

Care a fost rolul mai exact al Antoinettei Fouque în acest proiect? Puteți să ne mai vorbiți și de alte proiecte ale acestei femei remarcabile, care din păcate ne-a părăsit de curând?

Cofondând Mișcarea de Eliberare a Femeilor (MLF) imediat după mai 1968, Antoinette Fouque a dorit să accelereze intrarea femeilor în cetățenie și în Istorie, plecând de la existența lor reală și de la propriile lor dorințe și intenții. În centrul gândirii și acțiunii sale au stat libertatea de procreație, în același timp cu accesul la egalitatea de drepturi. Ea a făcut din MLF o mișcare de afirmare a forței creatoare a femeilor mai mult decât de revendicare și, deci, o mișcare de civilizație. Éditions Des femmes, ca și acest dicționar de care vorbim, răspundea aceleiași voințe de a întări și utila conceptual lupta politică a femeilor. Pionieră în permanență, ea nu a încetat să deschidă noi spații de gândire și de acțiune: librării specializate în cărți scrise de femei, publicații ale femeilor angajate în mișcarea de eliberare, ONG-uri și instanțe de cercetare, acțiuni de solidaritate pentru a ajuta femeile amenințate din lume, precum femeile rusoaice care au creat în 1980 primul samizdat despre condiția femeilor, Aung San Suu Kyi, leader politic birmanez care a primit Premiul Nobel pentru Pace, sau Taslima Nasreen, amenințată de integriștii islamici din Bangladesh. Ea este incontestabil una dintre figurile majore ale sfârșitului de secol XX și ale începutului de secol XXI.

Constat că există și câteva zeci de creatoare românce în acest dicționar. Cu cine ați lucrat pentru domeniul românesc?

Creatoarele românce sunt vreo 60 în dicționar. De la Doina Cornea, militantă pentru drepturi civice, la Henriette Delavrancea Gibory, arhitectă prolifică, apoi la Iolanda Balaș și Nadia Comăneci, sportive multă vreme inegalate în lume, şi de la contesa Dora d’Istria, scriitoare angajată din sec. XIX, la Magda Cârneci, poetă și figură a „generației ’80“. Andreia Roman, conferențiar la INALCO, a coordonat sectorul de literatură românească. Directoare și directori ale altor sectoare tematice au adăugat alte nume românești, în diverse domenii, precum cinematograful, teatrul, muzica, pictura, politica, mass-media...

Există o specificitate a acestui dicționar în raport cu alte întreprinderi științifice similare, deja existente în lumea francofonă?

Acest dicționar nu are un echivalent în lume. Există, bineînțeles, mai ales în țările occidentale, dicționare și enciclopedii despre femei artiste sau scriitoare, dar niciunul nu e atât de vast, nu acoperă atâtea domenii și nu îmbrățișează astfel întreaga lume și întreaga istorie. „Manifest al existenței poporului imemorial al femeilor“, cum scria Antoinette Fouque, el este un „moment din Mișcarea de Eliberare a Femeilor“ și oferă un avans incontestabil în domeniul științelor. Dicționarul marchează o etapă importantă în istoria continuă a femeilor. //