El si ea (vai de noi)

Cea mai mare extrema a tuturor timpurilor avea doua nume: Garrincha si Manuel dos Santos. Primul a fost cuvantul pe care tribuna l-a nascut, din erotism popular, pentru a invesmanta minunea schioapa. Caci Garrincha avea un picior mai scurt. Si putina minte. Si putin noroc. L-a cheltuit ca un apucat, cu sticla in mana, cu femei incolacite de brau si cu piciorul pe minge. Asa arata statuia care a ramas, un timp, dupa el. Lumea uita si monumentul a coclit. Curand, metalul verde si otravit, care il intoxica pe Garrincha si in ultima lui infatisare, se va faramita. Gramajoara va fi luata de vant si abia atunci, o data plecata ultima amintire in care Garrincha e o imagine, vom lua in seama, poate, si pildele bune ale acestui nenorocit genial. Macar atat. I-ar face bine, caci Manuel dos Santos, zis si Garrincha, a fost toata viata nefericit din rasputeri, a trait cu pofta necazurile si s-a bucurat aprig 49 de ani, cat a avut de lucru gheara neagra care i-a sfasiat locul in lume. A fost sasiu dar, copil, a vanat tot ce zbura prin jungla de la marginea casei, in Pau Grande, orasul de sandramale in care taica-su aparea la usa oricarei femei si ii facea un copil, repede, pana la intoarcerea sotului, in bucatarie, pe masa, la tocul usii, pe pervaz. Asa a aparut si Manuel. Si asa a continuat. La 10 ani a inteles, in tipetele copiilor care se scaldau alaturi de el, ca e o dihanie. Avea un penis cat un stadion. A facut copii peste tot pentru ca nu putea altfel. Unii spun ca au fost 14, altii spun ca au fost 18. Garrincha a spus ca n-a tinut socoteala. Cand nu facea copii, in dosul scolii sau in camere ieftine de hotel, Garrincha era negresit unde era si iarba. Pe mal de rau, la marginea padurii, pe terenul comunal de fotbal, pe stadion, pe Maracana, pe Wembley, pe San Siro. Oriunde era o minge si ceva de driblat. A fost campion modial in 1958, a distrus averi, si-a omorat intr-un accident de masina soacra, a incercat, descumpanit de marcajul de fier al sortii, sa se sinucida. N-a reusit si a incercat din nou. Iar n-a reusit si a luat-o de la capat. A baut ani de zile, in fiecare zi, batidas, carcalete brazilan din rom, zahar si suc de fructe. A iesit iar camipon mondial in 1962 si a inceput sa bea, in fiecare zi, un bidon de cachaca, rachiu brazilian curat. Si-a luat sotie o minune de femeie: Elza Soares, frumoasa, regina sambei, actrita. Ea l-a iubit. El a iubit-o si a distrus-o. A batut-o cu picioarele lui strambe si a lovit-o mai mult cu piciorul mai scurt cu care dribla. Nimeni n-a reusit vreodata sa se apere de dri-blingul lui Garrincha. Nici Elza, nici fundasii, nici Manuel dos Santos. A plans dupa ea, a incercat iar sa se sinucida si a reusit greu, dupa o metoda inceata.

I-au trebuit, in total, 49 de ani, toata gloria lumii, vapoare de bautura si toata dragostea pe care a putut s-o dea numai ranind si ranindu-se. A stiut care e adevarul abia in ultimii 2 ani, fara cunostinta, cu masca de oxigen pe fata, intr-un spital din Rio. In ziua in care a murit, a cantat o pasare mica (garrincha). In curtea spitalului, copii murdari ca niste draci jucau fotbal. L-a plans toata Brazilia. Pe unde a trecut convoiul, s-au indoit podurile si soselele sub apasarea multimilor. Aveau de ce, dar pe atunci nu stiau ca trebuiau sa-l planga mai mult, cu lacrimi adaugate. Sa le fi imprumutat, asta trebuiau sa faca. Si asa noi le cheltuim azi pe nimicuri, pe la concursuri tepene, pe medalii reci si lauri falsi. De plastic. Pentru ca, stiti ce a facut Garrincha? Ce a facut el mare si bun? Care e pilda lui frumoasa ca o vorba de filozof si curata ca un obraz de copil? A facut asa: a luat prima minge adevarata, primita in dar din economiile unei matusi si a driblat tot. Copii adversi, copaci, tufisuri, iar copii si cand n-a mai ramas de driblat decat cerul, a spus: "Cine vrea sa dea gol? Pe mine nu ma intereseaza!". Nenorocitul de geniu era un sportiv pur, adica un artist, nu o carcasa de oase si muschi nascuta sa se dea pentru o medalie. Si vine, deodata, Fani Halkia. Atleta greaca. Aur la 400 garduri. Necunoscuta. In martie alerga 400 de metri plat mai incet decat a alergat 400 de metri garduri in finala care i-a adus aurul olimpic la Atena. Sustine ca nu se dopeaza. Acum ar trebui sa plangem. Pe Garrincha nu il interesa. Pe ea, da. Garrincha a avut geniu. Noi avem Olimpiada. Si nu mai putem de atata fericire. Platim nemaipomenit de scump.