Festivalul National de Teatru "I.L. Caragiale"

Valentin Dumitrescu | 07.11.2004

Pe aceeași temă

Structurat pe trei sectiuni focalizand in conceptia organizatorilor dinamica teatrului contemporan, Festivalul "Caragiale" a oferit publicului bucurestean cateva dintre cele mai atractive reprezentatii ale stagiunii trecute. S-a renuntat la sectiunea off, teatrele independente si spectacolele de "teatru alternativ" fiind integrate in aceeasi ierarhie a valorilor. Nici ceremonia de deschidere n-a mai avut aerul festivist din ultimii ani, de genul saluturilor tovarasesti recitate de maestrii Cantarii Romaniei (fosta sau viitoare - aceasta e intrebarea), iar oficialitatile nu si-au facut simtita prezenta, desi poate ca nu e timpul pierdut. In sfarsit, este de remarcat atmosfera destinsa proprie, de altfel, unui asemenea eveniment, intretinuta de tineri prezentatori neafectati de grimasele, clasice de acum, ale comperilor-vedete TV. Gongul inaugural a rasunat pe scena de la Teatrul Odeon. Electra, dupa Sofocle si Euripide, actualizeaza in viziunea/adaptarea regizorului Mihai Maniutiu virtualitatile spatiului tragic prin originala intalnire dintre traditia (mitosul) dramaturgiei grecesti si folclorul maramuresean. Sonoritati stravechi reproduse de faimosul grup Iza insotesc, ritmeaza, comenteaza intr-un registru al vitalitatii implacabila justitie a destinului, reverberand in realitatea nu foarte indepartata de aici si de pretutindeni. Prezenta corului, dedublat in elemente ale puterilor obscure si plamada amorfa la limita normalitatii, subliniaza plastic conotatiile politice ale acestei tragedii, analog spiritului cetatii grecesti. Spectacole de cea mai buna calitate precum Jacques sau supunerea de Eugène Ionesco, regia Tompa Gabor, Casatoria de Gogol, in montarea lui Yuriy Kordonski, Cum doriti sau Noaptea de la spartul targului de Shakespeare, regia Silviu Purcarete, dar si Însir'te margarite de Victor Eftimiu, in viziunea lui Alexandru Dabija, Scaunele de Ionesco, regizor Felix Alexa, sau Poker de Adrian Lustig, sub bagheta lui Alexandru Tocilescu sunt in continuare jaloane majore ale acestei saptamani (24-31 octombrie). Ideea de a marca debutul festivalului - "oarecum orfan astazi", noteaza Ion Caramitru - prin tragedia antica aminteste totusi vremurile mai fericite ale primelor editii cand, cu Trilogia regizorului Andrei Serban, loja consacrata dictatorilor a devenit, chiar daca nu pentru mult timp, spatiu de joc si simbol al libertatii. Iluziile interzise de atunci revin sub intruchipari dintre cele mai surprinzatoare pentru cei ce le-au crezut expirate. Una dintre creatiile incluse in sectiunea intitulata cam prafuit Tineri artisti pe drumul performantei, sugerandu-ne un fel de "intrecere" in campul muncii, este in acest sens concludenta. Stop the tempo al regizoarei Gianina Carbunariu, piesa "neagra" exprimand tragedia marasmului cotidian in epoca noastra de glorie, cu o urmare amanata (pentru aceleasi motive!), sta marturie.
La acelasi capitol, adica al celor aflati pe "drumul" de mai sus, se asociaza cu succes Vlad Massaci prezent cu Forma Lucrurilor de Neil LaBute, Florin Piersic jr. si Alexandru Berceanu cu spectacolul coupé Zi ca-i bine & Preludiu prelungit, Radu Alexandru Nica prin Am angajat un ucigas profesionist de Aki Kaurismäki, iar cu doua din recentele sale productii laureatul Premiului Anonimul Radu Afrim, respectiv Plaja de Peter Asmussen si Mansarda la Paris cu vedere spre moarte de Matei Visniec - aceasta din urma in sectiunea I sub emblema Spectacole pentru toate anotimpurile. La ora la care scriem aceste randuri avem doar o imagine partiala, festivalul fiind in plina desfasurare. Bunele intentii au fost ca si in alte dati umbrite de balbe in organizare, atingand apogeul la spectacolul lui Silviu Purcarete pe care mare parte din public l-a urmarit in conditii precare in seara dinaintea cutremurului. Intentia de a-l boicota nu s-a finalizat, insa au fost si personalitati precum un Lucian Pintilie care s-au vazut obligate sa renunte la invitatie. Reprezentatia teatrului craiovean chiar nu avea ce cauta pe scena Nationalului din Bucuresti, proiectata fiind pentru un numar de 112 locuri (simbolic omagiu al creatiei marelui Will), constructia gradenelor obturand privirea publicului exilat la ultimul balcon ca sa perceapa, daca nu toate replicile, macar secvente distorsionate intr-un nedorit exercitiu de imaginatie. In Sala Mare a acestei institutii a intrat cine a vrut, a ramas cine a (mai) putut in haosul la care directiunea stabilimentului a contribuit prin absenta. Sectiunea Recitaluri constituie un alt punct de interes al actualei editii, actritei Olga Tudorache fiindu-i dedicat spectacolul Noiembrie in regia lui Alice Barb, figurand in inchiderea festivalului. Intrate deja in traditie sunt colocviile si lansarile de carte ale unor prestigiosi autori (cateva titluri semnificative: Michel Ghelderode. În cautarea unui teatru teatral de Anca Maniutiu, Lucian Blaga si teatrul. Riscurile avangardei de Doina Modola, Cartea cu artisti. O istorie a teatrului romanesc contemporan de Mircea Ghitulescu, Cu ochii deschisi sau Irina Rachiteanu Sirianu de Constantin Paraschivescu).

TAGS:

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: redactia@revista22.ro

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2022 Revista 22