Pe aceeași temă
Între 9 şi 12 septembrie, la Costineşti a avut loc cea de-a XVII-a ediţie a Galei Tânărului Actor HOP.
După succesul de anul trecut, primul din mandatul de director al regizorului Radu Afrim, Gala HOP își îngăduie un respiro. Neplanificat, dar întâmplat, potrivit noii conjuncturi a momentului. Nu doar că așa e obiceiul, adică după prima reprezentație în forță vine una mai... moale, ci și pentru că în mod firesc aceste întreceri anuale ale tinerilor depind de calitatea și natura ofertei absolvenților, aceștia fiind principalii candidați la porțile afirmării. Iar anul acesta oferta a fost mai modestă.
În schimb, inspirația directorului Galei n-a secat, ba, din contră, s-a dovedit și mai și, prin proba potrivit căreia participanții au avut obligația să interpreteze... o fotografie, respectiv să imagineze povestea sugerată de aceasta și să o joace în fața publicului de la Costinești. Aproape o capcană, această idee i-a acaparat pe concurenți până-ntr-atât, încât mai toți s-au apucat să-și scrie textele de spectacol cu zel dramaturgic și pricepere, pe ici pe colo. Când au apelat la profesioniști, vreo două cazuri (Gabriel Pintilei și Csaba Székely), piesele rezultate au fost mai structurate, interpreții fiind primii beneficiari ai acestui lucru. (Réka Szász de la Cluj-Napoca a obținut chiar un premiu.) Altminteri, povestirile celor mai mulți dintre ei au eșuat în simple relatări, obsedate de factologie, sufocând demersul actoricesc într-o frazeologie adesori plată. A existat și o excepție, Ada Lupu, deținătoarea Marelui Premiu „Ștefan Iordache“, care în monologul Nu e ceea ce pare, după fotografia Penitent Daughter de Gregory Crewdson, și-a pus în valoare întreaga fragilitate aparentă, dublată de o mare forță interioară. Ada Lupu a surprins și prin faptul că, deși absolventă a secției de Arta actorului mânuitor de păpuși și marionete (la Iași), s-a prezentat ca o actriță în toată regula, pentru care abilitățile păpușerești (dovedite și ele) au funcționat doar ca atuuri în plus. Colegul ei de premiu, Andrei Ciopec, apreciat cu premiul Cel mai bun actor, absolvent la clasa prof. Florin Zamfirescu de la UNATC, anul 2014, s-a descurcat și el inspirat, scriindu-și un monolog foarte colorat și excentric în raport cu fotografia aleasă (Crabs Skinningrove), adică având mai puține puncte tangente, dar o febrilă imaginație tipologică și lingvistică.
|
Ada Lupu, câştigătoareaMarelui Premiu „Ștefan Iordache“ |
Tot la proba la alegere, Radu Afrim s-a gândit să le mai întindă o capcană tinerilor, pe care altminteri îi susține cu atâta fervoare. Le-a cerut să prezinte un personaj din teatrul universal dintr-o altă perspectivă decât cea acreditată de autor și tradiție. Să meargă pe contrasens, cum s-ar spune, în întâmpinarea unor eroi catalogați îndeobște dihotomic drept tragici sau comici, buni sau răi. O provocare benefică, mai ales pentru a-i îndepărta pe tineri de la început de șabloane, îndemnându-i la o gândire nuanțată și creatoare. A reușit cu brio Ana Maria Bercu (Premiul pentru cea mai bună actriță), care, rostind monologul final din Pescărușul de Cehov, ne-a înfățișat o Nina Zarecinaia ludică, cu o instabilitate aproape patologică (mi se părea uneori că o văd pe Ofelia în scena nebuniei), un personaj care-și învinge ratarea prin persiflarea iluziilor care-au trimis-o pe acest drum. Cum tânăra Ana Maria Bercu cântă splendid la pian, acompaniidu-se adesea singură, căci are și o voce frumoasă și puternică, personajul cehovian a beneficiat și de aceste calități ale actriței pentru a-și desăvârși portretul. Un portret complex, dominat de sensibilitatea pe care tânăra o revarsă pe scenă. Tot în contre-emploi, dar de data asta cu fizicul ei plăcut, tânăra actriță a adus-o în spectacol și pe voluminoasa Ella Fitzgerald, cântăreața de culoare cu care avea în comun doar vocea. Această probă obligatorie păstrată de Radu Afrim, respectiv redarea prin apariții de câteva minute a unor personaje celebre, idoli din muzică, film sau teatru, dar și din viața publică, fără parodiere, n-a mai fost însă atât de strălucit reprezentată la această ediție. Fie că alegerile n-au fost potrivite, fie că interpreții n-au reușit să surprindă miezul unei personalități pentru a o reda pe scenă printr-o singură trăsătură de condei, cert e că nici Conchita Wurst a lui Daniel Chirilă, nici Giulietta Masina a Flaviei Giurgiu, ca să alegem doar exemple cu repere clare, n-au convins, ca să nu mai vorbim de acele cazuri în care notorietatea restrânsă a personajului ales a funcționat ca un handicap din pornire. Am avut și surpriza să aplaudăm însă multe voci frumoase (Ioana Repciuc, Andrei Ciopec, Ruxandra Coman, Anca Pascu...), ceea ce ne-a făcut să ne gândim încă o dată la faptul că școlile de teatru nu pregătesc, de ce oare?, actori pentru spectacolul muzical, atât de cerut de public. Am mai avut și surprize neplăcute, precum imitarea neartistică a lui Gigi Becali, adusă în concurs de un concurent cu aspirații de tabloid.
Slab reprezentată, secțiunea grup, unde sunt selectate cele mai bune spectacole realizate de concurenți în grupuri mai mari sau mai mici, a avut un singur câștigător: Paravan, două telefoane, scenariu și regia Matei Lucaci-Grunberg, realizat de absolvenți ai UNATC din 2013. Inventiv, cu haz și multă disponibilitate în improvizarea unor situații alese anume ca reper-șablon, spectacolul-repetiție premiat de juriu a obținut și Premiul publicului. A mai reținut atenția, mai ales prin interpretarea temperamental-agresivă a lui Ioan Alexandru Sasu de la Universitatea „Lucian Blaga“ din Sibiu (Premiul publicului), spectacolul Ce a zis vrabia de Danny Mitarotondo, un duo în care vioara a doua i-a fost încredințată lui Alexandru Malaicu, mult mai reușit în interpretarea la proba obligatorie a unui personaj din repertoriul lui Daniel Day Lewis.
Prezentat în chip de bonus, spectacolul ArtOrchestra, realizat în cadrul programului TNB 9G (noua generație), sub auspiciile Centrului de creație și producție „Ion Sava“, a bucurat asistența, încântată de acest concert al actorilor-instrumentiști de la Cluj, care s-au jucat foarte teatral cu instrumentele, schimbându-le între ei.
În paradisul de la Vox Maris al lui Nicușor Năstase, generoasa gazdă a Galelor, acest proiect de succes al UNITER are toate șansele să continue, după cum ne asigura Ion Caramitru, președintele breslei. //
CITIŢI ŞI
