Gaudeamus 2025

Să începem, așadar, pas cu pas, menționând din start că vor rămâne multe titluri valoroase și foarte valoroase pe dinafară. Așadar:

 POLIROM

Între numeroasele titluri etalate de una dintre cele mai puternice edituri de la noi: un al doilea volum intens și seducător memorialistic semnat de Gabriela Adameșteanu – „Meserii nerecomandate femeilor”. Despre care autoarea spune/scrie: „Nu este o carte de bilanț, chiar dacă se referă mai mult la experiențele mele și mai puțin la ale altora. Încerc doar să arăt cum am ajuns să-mi asum meseria de scriitoare, nedorind-o, deși s-ar părea că era singura potrivită mie. Dar, la fel ca mai toate cărțile mele, și aceasta «mi-a scăpat din mână». A devenit și o carte despre părinții mei, despre memoria neștiută a lumii dispărute în care ei au trăit”. Tot aici, la Polirom (dimpreună cu mențiunea că voi reveni, în cronici mai extinse, anul viitor și asupra altor titluri), încă două titluri de care cronicarul este, în mod deosebit, atașat. Primul: marea carte, Cartea, de fapt, despre Augustin – Sfântul Augustin (pentru catolici), Fericitul Augustin (pentru ortodocși), Augustin (pentru, gen, filosofi) semnată de Peter Brown. Și al doilea: volumul al patrulea, și ultimul, din monumentala „Summa Theologica” de Toma din Aquino. Menționez echipa care încheie, foarte bine, acest mare șantier de traducere: Alexandra Băneu, Alexander Baumgarten (coord.), Daniel Coman, Lavinia Grijac, Emanuel Grosu, Vlad Ile, Florina Ion. Plus – Adelin Petrișor, cu a patra carte a sa la Polirom. Despre care Cătălin Tolontan notează: „Poveștile volumului În direct din linia întâi vin într-un moment în care noi toți descoperim războiul. Ani de zile, Adelin Petrișor a transmis dintr-o lume îndepărtată nu doar geografic, ci și diferită ca înțeles al faptelor. Orientul Mijlociu și Asia, Africa, Balcanii de Vest, toate acestea păreau războaiele altora, chiar dacă militarii noștri erau acolo. Acum, războiul a venit lângă noi și a deschis un cuprinzător evantai al întrebărilor, temerilor și contestărilor. Nu știm ce urmează. Dar, de vreme ce nu putem prezice viitorul, ne putem strădui să înțelegem ce s-a întâmplat în trecut”.

 TREI

Multe titluri și aici, cu atât mai multe cu cât, nu de foarte mult timp, Anansi a devenit un imprint al acestei case editoriale. Despre Anansi însă – despre fuleul extraordinar al acestei instituții conduse de Bogdan-Alexandru Stănescu – ar merita să vorbim într-un text distinct. Doar despre Trei, așadar, pe scurt: „unul dintre puținii scriitori care par să se fi născut romancieri“ – David Szalay. Prompt tradus la noi cu „Ce nu poate fi rostit”, Man Booker Prize 2025, nici mai mult, nici mai puțin. Apropo: un an fantastic pentru literatura maghiară de astăzi, cea care, pe lângă distincția mai înainte menționată, are și Nobelul literar din acest an. Revenind la Szalay, iată motivația juriului: „În multe privințe, István este stereotipul masculin – bine clădit fizic, impulsiv, abia dacă-și exprimă sentimentele (de altfel, în mare parte a romanului, abia dacă deschide gura – se numără, probabil, printre cele mai reticente personaje din literatură). Pe de altă parte însă, mizând pe o scriitură cât mai concisă, această carte tensionată, hipnotică și captivantă devine un portret uimitor de emoționant al vieții unui om“. Pe repede înainte, tot despre Editura Trei: Jordan B. Peterson – „Noi, cei care ne luptăm cu Dumnezeu”; Simon Sebag Montefiore – „Ierusalimul. Orașul care a schimbat lumea” (ediție ilustrată). Sau: o nouă ediție din CG Jung – „Cartea Roșie”, operă magnifică în sine, matcă pentru întreaga creație a marelui psihanalist. Cel care, în legătură cu aceasta, nota: „Anii în care m-am ocupat de imaginile interioare au constituit perioada cea mai importantă a vieții mele, în decursul căreia s-au decis toate lucrurile esențiale. Atunci a început totul, iar amănuntele care au urmat sunt doar niște completări și lămuriri. Întreaga mea activitate ulterioară a constat în a elabora ceea ce țâșnise în acei ani din inconștient și mai întâi mă inundase, mă copleșise. A fost materia primordială pentru opera unei vieți”.

 CORINT

Foarte interesant: clasamentul „la general” al celor mai bine vândute cărți care vin de la această casă editorială are în frunte, pe primele trei poziții, volume care țin de istorie. Primele două locuri, chiar de istoria noastră recentă. În vârf de clasament, volumul deja foarte mult discutat – semnat de Cosmin Popa – despre „Economie, corupție și politică în România lui Nicolae Ceaușescu”. Pe podiumul Corint, „argint”, cum ar veni, lucrarea Laviniei Betea, dedicată poveștilor din cartierul Primăverii. Locul al treilea: cartea recentă semnată de Stelian Tănase, „Mustățile Feldmareșalului Mackensen. Un antiroman”. Vreau însă să atrag atenția asupra altor două titluri recente de la această prodigioasă editură. Iată despre primul ce spun editorii de la Corint: „Să ne imaginăm că trecutul este o țară străină, iar acesta este ghidul tău. O mașină a timpului tocmai te-a transportat înapoi în secolul al XIV‑lea, în Anglia. Ce vezi în jur? Ce haine porți? Cum îți câștigi existența și care este simbria ta? Ce fel de mâncare îți oferă un țăran, un călugăr sau un nobil? Și, mai ales, unde locuiești? Folosind ca surse de inspirație cronici, scrisori, relatări ale oamenilor de rând și opere lirice din Evul Mediu, scriitorul Ian Mortimer propune o călătorie în timp pentru a căuta răspunsuri la întrebări de obicei ignorate de istorici, demontând sau explicând mituri născute într-o perioadă prea puțin cunoscută. O carte care îți îmbogățește cultura generală reconstruind o epocă de mult apusă”. Cartea: „Ghidul călătorului în Anglia medievală. Viața în secolul al XIV-lea”. Autor – poate cel mai bun istoric al momentului din lume specializat în perioada medievală: Ian Mortimer. Al doilea titlu: „Tragedia sovietică. O istorie a socialismului în Rusia, 1917‒1991”. De Martin Malia. F. Furet, marele F. Furet despre Martin Malia: „În persoana lui Martin Malia, Uniunea Sovietică a avut unul dintre cei mai perspicace observatori ai săi. Cu această carte, este foarte posibil ca URSS să-și fi găsit piatra de temelie a propriei istorii.”

 HUMANITAS

În acest an – sau, mai bine zis, și în acest an – Humanitas e editura câștigătoare a Trofeului Gaudeamus, podiumul fiind completat de Corint (locul al II-lea) și de Bookzone (poziția a treia); după acestea, la diferență mică de puncte: Art, Litera, Polirom, Nemira și Trei. Revenind la Humanitas (apropo: au fost aproape 50 de lansări la standurile sale!), iată două-trei referințe foarte „pe fugă”. Așadar: Dennis Deletant – cu un cărămidoi foarte bun și spectaculos, „România sub comunism. Paradox și degenerare”. Vocea autorului: „Studiul detaliat desfășurat pe parcursul a mulți ani s-a combinat cu experiențele proprii. Cercetările mele se bazează nu numai pe surse primare, ci și pe contactele mele cu disidenții, mai ales poeți și critici, care au apărut pe scena publică în stadiile târzii ale regimului Ceaușescu. Nu e de mirare că am devenit persona non grata pentru regim în ultima parte a anului 1988. După Revoluția din 1989, acest gen de identificare morală cu societatea – în cel mai larg sens al acesteia – mi-a deschis uși care erau închise celor mai mulți dintre cercetătorii autohtoni și «occidentali». Investigațiile mele cu privire la aparatul de securitate și conexiunile lui cu conducerea politică reflectă aceste experiențe… Vizitatorii României de azi vor găsi încă destule vestigii ale moștenirii regimului Ceaușescu, printre care, mai ales, monumentala Casă a Poporului din centrul Bucureștiului, cea mai mare clădire din Europa, și fabricile abandonate rezultate din efortul de industrializare al regimului. Mai puțin vizibile sunt cicatricile psihologice rămase în urma regimului său represiv. Această carte încearcă să ofere o radiografie a lor“. Plus: Gabriel Liiceanu – „În singurătatea minții mele”; Ioana Pârvulescu – „Alfabetul domnilor”; Ana Blandiana – „Poate poezia salva lumea?”. Și o carte (care ne dă multe cearcăne cu privire la viitor, dar și o radiografie extrem de prețioasă a prezentului față de această mare temă) asupra căreia este de revenit, la modul detaliat, într-un viitor apropiat: „Inteligența artificială” de Manfred Spitzer.

 SPANDUGINO

„Sfinții păgâni ai Vechiului Testament” – un nou Jean Daniélou la Spandugino. Despre această linie de gândire, autorul spunea/scria: „Biserica a afirmat întotdeauna că respectă valorile religioase ale lumii păgâne. Incomplete şi adesea falsificate, aceste valori sunt reale. Or, sfinţii despre care vom vorbi aici sunt o mărturie răsunătoare a lor. Ei apar ca expresie a tainicei veniri a lui Hristos în sufletul păgân şi arată că, după cum scrie Sfântul Irineu, «Cuvântul lui Dumnezeu nu a încetat niciodată să fie prezent neamului omenesc». Ei sunt mijlocitori pentru imensa omenire păgână de dinainte şi de după Hristos, care nu L‑a cunoscut nici în deplinătatea prezenţei Sale, nici prin certitudinea profeţiei, ci prin curăţia aspiraţiei pe care teologia o numeşte botez al dorinţei”. Tot aici, un prim volum de André Scrima, în chiar anul care marchează centenarul nașterii acestei figuri aparte pentru teologia răsăriteană: „Duhul Sfânt și Unitatea Bisericii. „Jurnal” de Conciliu”. În prefață, Horia-Roman Patapievici scrie: „Hermeneutica părintelui Scrima pune în legătură aceste «entităţi» – divinul, omul şi cuvintele fundamentale –, pornind de la principiul că divinul se află prezent în aceste cuvinte sub formă de structuri fine, ritmuri şi orizonturi pe care cuvintele le sedimentează, păstrează şi dezvăluie. Cum? În spectroscopia stelară, avem aparatele spectrale, spectrografele. În analogia părintelui Scrima, avem omul, ca instrument care reflectă şi analizează – în sens «tehnic», «riguros», ar fi spus părintele Scrima – urmele divinului păstrate în cuvintele fundamentale. Omul este aparatul spectral, în analogia propusă – cu menţiunea că omul analizează sensurile şi înţelesurile cuvintelor sub forma unor trepte şi staţii spirituale: adică sub forma parcurgerii unui drum spiritual.”. De asemenea, la Spandugino: Henri-Irénée Marrou cu monumentala sa „Istoria educației în Antichitate. Lumea greacă. Lumea romană” & Werner Jaeger cu volumul „Creștinismul timpuriu și paideea greacă”.

Ar mai fi multe – multe titluri, cum spuneam și la începtul acestei (fatalmente) incomplete cronici de târg de carte. Poate că vom începe anul care vine cu unele dintre acestea...