Harakiri: cazul romanesc

Ruxandra Cesereanu | 05.05.2005

Pe aceeași temă

Cercetatorii straini par sa fie, uneori, mai interesati de istoria Romaniei (si rasucelile ei) decat analistii autohtoni. Lucrul acesta nu se intampla neaparat fiindca romanii ar fi indiferenti la tara lor, ci fiindca, pentru straini, Romania este indeajuns de mult o tara extravaganta, curioasa, chiar daca blamabila nu arareori. O noua analiza asupra Romaniei moderne si mai ales asupra Romaniei postcomuniste ofera cartea lui Tom Gallagher, Furtul unei natiuni. Romania de la comunism incoace*, lucrarea fiind binevenita ca documentare si informatie, chiar daca ea nu este inovatoare neaparat. Cel mai interesant capitol, de altfel, este cel introductiv, pentru ca pune destule probleme ardente, care pot starni varii reactii din partea cititorilor romani. Una dintre ideile directoare este aceea ca nu strainii au fost cei care au distorsionat Romania, ci malformarea a fost interna, declansand o implozie. Comunismul, de pilda, constata Tom Gallagher, a intensificat raul romanesc, dar nu el l-a creat. "Tumora" romaneasca nu tine nici macar de inculcarea fanariotismului de-a lungul timpului si nici de inradacinarea acestuia, ci de altceva. Acest altceva isi propune cercetatorul britanic sa decamufleze, din pacate doar in capitolul introductiv, adica pe un spatiu limitat de pagini. Viciile romanesti ar fi astfel urmatoarele (ele nu sunt insirate ca margele pe ata, ci doar sugerate si intuite): suspiciunea, labilitatea, coruptia cronica ("elita cleptocrata", cum o numeste inspirat autorul, fiind o caracteristica a tuturor regimurilor politice care s-au perindat in spatiul romanesc), rivalitatea interna (Gallagher nu utilizeaza pentru ultimul defect termenul fratricid, dar cred ca acesta este cuvantul adecvat de fapt). Cercetatorul britanic mai constata un fapt ingrijorator: acela ca romanii au fost adesea (de-a lungul istoriei lor) apti sa fie agresati de propriii lor conducatori, acceptand aceasta agresiune ca pe un dat (spre deosebire de alte natii, precum ungurii sau polonezii), iar sentimentul civic a fost, de aceea, mereu firav. Sub dictatura comunista in care statul devenise un Leviatan, tara a devenit subreda, inapoiata, fisurata, colapsata. Caderea comunismului a produs doar o "democratie de fatada", promovata de Ion Iliescu si echipa sa. Aceasta democratie-paravan s-a mentinut multa vreme, facand din Romania o tara handicapata. Spre norocul nostru, analiza lui Tom Gallagher se opreste la anul 2004: ce se petrece in Romania din 2005 vedem cu ochii nostri si comparam (este mai bine, mai rau?). Intrucat cartea lui Gallagher pune indeajuns de multe probleme care sa ne faca sa cadem pe ganduri, ma intreb de ce aceasta lucrare nu este comentata sau este prea putin comentata? Starneste ea o anumita culpabilitate in romani? Ii lasa indiferenti?
Surprinzator de problematicul capitol introductiv al cartii sale pune pe tapet chestiuni care au obsedat destui analisti romani, de la Eminescu si Caragiale (publicisti), la Cioran sau Patapievici, de pilda (ca sa parcurg, simbolic, mai bine de un veac). Eminescu era fanatizat in a percepe o Romanie desangvinizata de coruptia liberalilor (inamicii sai politici, la vremea respectiva) si grecilor (inamicii sai etnici; pe locul al doilea aflandu-se evreii), vazand in corpul matriotic doar "bube" si "rani". Romania ca "muma glorioasa si blanda" era cloroformizata din cauza veneticilor. Si pentru Caragiale trupul romanesc era unul "bubos" politic sau chiar un "cadavru sangerand", fie din cauza veneticilor, fie din cauze interne (Caragiale nu era obsedat doar de culpa strainilor, chiar daca aceasta este adesea pomenita). In articolul intitulat Rarunchii natiunii, Caragiale propune o solutie insolita, insa: aceea de harakiri, Romania fiind proiectata in ipostaza unui barbat care, ca sa se curete si purifice, trebuie sa isi spintece burta pentru a extrage "puroiul" si "laturile" din sine. Sa fie gestul de harakiri singurul capabil sa igienizeze Romania actuala? Oare acest lucru ar fi trebuit, de pilda, sa il faca CNSAS la nivelul natiei, daca ar fi functionat firesc si sanificator? Oare acest lucru trebuie sa il faca strategia anticoruptie propusa de regimul Basescu? Ramane de vazut.

*Tom Gallagher, Furtul unei natiuni. Romania de la comunism incoace, Bucuresti, Humanitas, 2004, traducere de Mihai Elin, Delia Razdolescu, Horia Barna.
TAGS:

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: [email protected]

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2024 Revista 22