Hollywoodiene (I)

Vazand, la ceva vreme de la Oscaruri, Master and Commander: The Far Side of the World/Master and Commander: La capatul Pamantului (2003), regia Peter Weir, mi-am zis ca nici nu se poate film mai potrivit pentru prestigioasele premii americane, fara nimic care sa-l scoata in evidenta, ca alte mii de filme despre aventurile pe oceane din secolele trecute, cu un rol OK al lui Russell Crowe, dar nu mai mult, si o imagine (pentru care a luat Oscarul), de te-ntrebi prin ce oare exceleaza. Filmul mai poate fi vazut pe ici, pe colo (probabil ca in curand la TV), dar cine l-a ratat sa nu se-ngrijoreze: a castigat doua ore si-un sfert.

Seria aventurilor din ultimul timp, pe ecrane, a continuat cu Hidalgo/Hidalgo si Oceanul de foc (2003), regia Joe Johnston, dar nu pe mare, ci in desert, cu o cursa de cai. Daca despre Master and Commander se poate spune ca e cel mult neinteresant, despre Hidalgo se poate spune ca e o catastrofa in care sunt inghesuite toate sabloanele posibile, inclusiv (cand era nevoie mai mare de asa ceva, daca nu in momentul de fata?) invingerea arabilor de catre americani, inca din secolul al XIX-lea, dar la curse! Cat despre razboaie, ramane de vazut… ''O epopee glorioasa si cutremuratoare despre curaj, despre vointa de a trai. s…t chiar visul pe care s-a intemeiat natiunea americana''. Asta e prezentarea bombastica (ati fi crezut la-nceputul citatului ca e vorba despre un film nationalist-patriotard de Sergiu Nicolaescu, nu?) a filmului The Alamo/ Batalia de la Alamo (2004), regia John Lee Hancock. E un film la fel de nationalist-patriotard ca si superproductiile preferatului regimului comunist roman (si al regimurilor pedeseriste ce i-au succedat), dar translatat pe/de peste Ocean(ul Atlantic). Propaganda pe fata, de cea mai proasta calitate.

The Punisher/Justitiarul (2004), regia Jonathan Hensleigh, ii ofera lui John Travolta unul din cele mai proaste roluri din cariera. Un tip frumos, drept si viteaz se bate cu unii rai (din care face parte si Travolta), care-i masacrasera familia, si-i invinge. Cand ii casapeste pe toti, vrea sa se omoare si el, ca doar nu mai are nimic pe lumea asta, dar se razgandeste si-si propune sa faca dreptate in lume. Asa ca ar trebui sa ne asteptam la o serie de filme cu justitiari… Block-buster-ul (are primele pozitii din topurile Germaniei, Frantei, Angliei, Italiei, Spaniei etc.!!!) Van Helsing (2004), regia Stephen Sommers, e una din cele mai proaste productii fantastice vazute vreodata. Amestecand mumii cu draculi, monstri, geografii europene claie peste gramada, pana la limita incomprehensibilului, Van Helsing e un bors gretos de o sumedenie de personaje din scrierile si ecranizarile genului fantastic, la care in nici un caz nu merita pierdut timpul! La acelasi nivel e si Underworld/Lumea de dincolo (2003), regia Len Wiseman, desi avem de-a face cu doar doua specii de vampiri: niste vampiri-vampiri, cam prapaditi, si niste super-vampiri, care ii bat pe vampirii aia amarati si vor sa-i extermine. Nu e prea clar cine invinge. Se pare ca o rasa noua, iesita din combinatia celor doua, ia nastere si va domina lumea.

O alta superproductie mult promovata e Troy/Troia (2004), de unul din semnatarii obisnuiti ai superproductiilor hollywoodiene sterile - Wolfgang Petersen, neamt naturalizat la Hollywood. Cu siguranta ca numele lui Brad Pitt mai tot timpul sumar imbracat atrage mai mult decat orice altceva/altcineva de pe afis, dar sa nu va asteptati la un rol memorabil. Caci ce poate fi memorabil la o astfel de desfasurare de figuranti si costume decat banii pe care-i aduce investitia facuta? Tot o superproductie e si The Day After Tomorrow/Unde vei fi poimaine? (2004), regia Roland Emmerich, si el tot neamt, tot naturalizat la Hollywood, tot expert in megalomanii (Independance Day, Godzilla, The Patriot) si filme-catastrofa. Megalomania de fata nu e lipsita de artificii impresionante, eficiente pana la un punct. Punct de la care totul incepe sa inghete o data cu personajele din film.