Imparatia si exilul(consideratii pe un colt de margine)

Regele Lear de William Shakespeare

Traducerea: Dragos Protopopescu

Adaptare: Tompa Gábor

Cu: Marian Ralea, Ramona Dumitrean, Elena Ivanca, Anca Hanu, Cornel Raileanu, Adrian Cucu, Emanuel Petrean, Miklós Bács, Dragos Pop, Catalin Herlo, Ionut Caras, Dan Chiorean, Cristian Rigman, Ion Marian, Petre Bacioiu, Ruslan Barlea, Cristian Grossu, Catalin Codreanu s.a.

Instrumentisti: Imola Tamás, Panna Adorjáni, Sándor Deák

Scenografia: Andrei Bóth

Costumele: Carmencita Brojboiu

Masti: Ilona Járó-Varga

Muzica: Iosif Hertea

Miscare scenica: Liviu Matei, Peter Habala

Operator de film: Zsolt Tofan

Un spectacol de Tompa Gábor

 Teatrul National "Lucian Blaga"  din Cluj-Napoca

Stagiunea 2006-2007

La prima colaborare cu Nationalul clujean, regizorul Tompa Gábor revine asupra unui proiect mai vechi nerealizat din varii motive în conditiile propuse. Pentru un artist, insatisfactia e de cele mai multe ori un impuls, esecul - stimulator. Împotri­va celor care, la galerie sau prin culise, îl în­groapa în aplauze, si-l revendica ori se pro­nunta intransigenti asupra a ceea ce "ar fi trebuit" pentru ca succesul sa-l omoa­re de-a binelea. Doar ca pe scena, si în celalalt spectacol, ricosand între roluri si functii, ultimele preluand initiativa spre un "viitor luminos" dupa vechiul slogan ca-ti vine sa casti de plictiseala (cam asa se profileaza grabit o generatie, alta, de plictisiti în plina afirmare), asemanarile nu depasesc ecoul intermediarilor vocali. Cu/fara legatura cu substanta reflectata - ceea ce se percepe ca atare.

 Rar montata pe scenele romanesti, fara "priza" la un public obosit de re­pre­zen­tatii prafuite si, mai nou, vesnic, cu ochii pe ceas, capodopera shakespearea­­na ramane mai degraba între rafturile bibliotecii. Cati mai (re)citesc astazi  Razboi si pace, de pilda. Romanul-fluviu al "nihi­lis­tului", ati ghicit, Tolstoi, prin negatio­nis­mul ideologic al creatiei Marelui Will, precum si al redutabilei sale opere. Traim într-un moment favorabil lecturilor fragmentare, al extractelor, al romanelor-mini si al teatrului scurt. Nici macar vreun Caragiale arpentand lumea de azi, de mai ieri scoasa din uitare, dar, vai, aparand într-o piesa în patru acte si, înca, un prolog, nu are ce cauta in istoriile rasfoite de ponderalii arbitrii intarisabili în numele gustului nostru, dupa ce au slujit atator "gusturi"... Pare un paradox sa afirmi ca, citit în profunzime, textul pus în scena la Teatrul National "Lucian Blaga" din Cluj-Napoca poate fi în sens larg accesibil. Si totusi, de aceasta data, justificat. Pe­dagogie teatrala, pornind de la intentia de a te familiariza cu acel motiv al ino­cen­tei (in)vulnerabile figurat în filmul introduc­tiv, motiv biblic, si caderea în/din istorie, ex­presie a Marelui Mecanism, teoretizat de Jan Kott, caruia îi suntem prin definitie livrati... Echivalent în ordinea evenimentelor din modernitatea apropiata Marelui Abator, la care se înhama victima-mesager, supravietuitorul dezastrului. Dintr-un candva si, la fel de bine, de acum, fiindca povestea continua. Omul singur, care descopera prapastia dintre cei creditati prin vraja cuvintelor drept semenii lui, pen­tru ca în acest Turn Babel al tuturor po­sibilitatilor (hieratic, covarsitor, mobili­zand spatii de joc în scenografia lui Andrei Both, costumele constrative - Carmencita Brojboiu sau mastile muzicantilor semnate Ilona Járó-Varga, ce se integreaza în mixtura "raului" si, pe palierul in­terogatiei, revelatia împaratiei care nu se împarte), josul si susul sunt redevabile ira­tionalului de sorginte carnavalesca. Asa se face ca rolul personajului stigmati­zat, Cordelia, este interpretat de aceeasi actrita distribuita în Bufonul, fara cusur în ambele ipostaze - Anca Hanu. Gagurile, în descendenta "comediei mute", dar si a experientei scenice parcurse prin uzuala de­numire a "absurdului" (Beckett, Ionesco) ori a acelora din Medeea-cercuri du­pa Euripide, cu Tímea Buza, la TM din Novi Sad, constituie un excelent contrapunct pentru ambiguitatea conditiei umane. În Regele Lear, actorul Marian Ralea nu este doar purtatorul unui "mesaj", cum nici în exceptionalul spectacol cu Pes­ca­ru­sul al lui Andrei Serban de la TN "Radu Stanca" din Sibiu. Îmbraca deopotriva aura tragi-comica a eroului tragic prin buna-credinta si clovnescul traseului existential submis iluziei, i-limitarii. Privit ca întreg, spectacolul lui Tompa Gábor se sustine în special prin aceasta corespondenta stapan-sluga, unde termenii sunt interschimbabili, accentuand, cu toate artificiile la vedere, sensul inte­ro­gatiei. Care apartine, gratie unei remarcabile echipe de interpreti, incluzand coloana sonora a lui Iosif Hertea, miscarea scenica (scrima, ei, da, executata de echipa TM Cluj conduse Peter Habala, trimitand cumva la fil­mele lui Kurosawa), aceluiasi proiect. Unul prin care Tompa Gábor, regizor ce se confrunta cu sine însusi, refuzandu-si lu­xul manierei pana la a-si interzice spectacolele nesatisfacatoare - cum a facut-o cu montarea de succes cu Regele Lear de la Budapesta -, a vrut sa omagieze, fa­ra ceremonial de conjunctura, 400 de ani de la premiera tragediei, în 26 decem­brie 1606, "jucata în fata Majestatii Sale Regele Iacob"...