In Memoriam: Lucian Pintilie şi „chestiunea evreiască“

Andrei Oisteanu | 22.05.2018

L-am admirat mult pe regizorul Lucian Pintilie, dar nu am fost foarte apropiaţi. Credeam mereu că am tot timpul din lume să-l cunosc mai bine şi acum e prea târziu. Aşa se întâmplă adesea cu oamenii pe care îi preţuim. Ne-am intersectat totuşi de câteva ori. În două dintre cazuri subiectul a fost destinul evreilor din România în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.

Pe aceeași temă

 

În 1994, într-un interviu acordat revistei franceze La Vie (nr. 2546, 1994), Lucian Pintilie îşi aducea aminte de unele experienţe dureroase trăite în copilărie. Printre altele, îşi amintea de discriminarea evreilor şi de faptul că aceştia „purtau steaua galbenă în timp ce măturau Bucureştiul“ la începutul anilor ’40. Într-o pagină de jurnal, Paul Goma a comentat astfel acest episod: „Ştiam – din cele ştiute – că, în România, evreii suferiseră persecuţii […], dar nu purtaseră stea galbenă“ (Timpul, nr. 10, 1995). Am scris atunci un text (în 22, nr. 1, 1996 şi în volumul Imaginea evreului în cultura română) în care observam rabinic că ambii interlocutori aveau, în felul lor, dreptate.

 

Printr-un ordin din 12 iulie 1941, „Conducătorul Statului“ Ion Antonescu decidea ca evreii de pe teritoriul României să poarte un stigmat etnic de culoare galbenă. Ulterior, în urma presiunilor făcute de preşedintele comunităţii evreieşti, Wil­helm Filderman,  legea a fost retrasă în mod formal. Dar mulţi prefecţi de judeţe i-au menţinut prevederile în vigoare până la sfârşitul lunii august 1944.

 

În primăvara anului 2005, când Lucian Pintilie pregătea filmul Tertium non datur (după nuvela lui Vasile Voiculescu, Capul de zimbru), regizorul m-a rugat să ne vedem. Ne-am întâlnit, cred, la sediul Grupului pentru Dialog Social. Mi-a cerut atunci câteva date privind deportarea evreilor în lagărele din Transnistria, începând cu toamna anului 1941. Vroia să le folosească în filmul la care lucra. La 20 martie 2005, regizorul mi-a trimis o scrisoare cu următorul conţinut:

 

„Dragă domnule Andrei Oişteanu,

 

Mulţumesc din toată inima pentru informaţia foarte preţioasă pe care mi-ai dăruit-o. Fac un film după o nuvelă excepţională a lui Vasile Voiculescu şi ajunsesem la un fragment legat de soarta evreilor în Basarabia şi Transnistria pe care Voiculescu o cam eludează, prin procedeul clasic al… elipsei. M-ai ajutat foarte mult să mă apropii de adevăr. Mulţumesc încă o dată. Cu recunoştinţă,

 

Lucian Pintilie

PS: Nuvela se numeşte Capul de zimbru.“

 

https://revista22.ro/files/news/manset/default/foto-oisteanu-1469.jpg

 

Acum, la despărţirea de Lucian Pintilie (Dumnezeu să-l odihnească în pace), am vrut să punctez aceste aspecte pentru a prezenta încă o latură nobilă a caracterului său: empatia de care a dat dovadă față de soarta, uneori tragică, a minorităţilor etnice din România. Vezi şi filmul său O vară de neuitat (1994).

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

CELE MAI CITITE

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: [email protected]

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2018 Revista 22