Pe aceeași temă
Într-o vară cinematografică aproape sufocată de supereroi, francize, prequel-uri şi sequel-uri, Inside Out e o gură proaspătă de originalitate, unul dintre cele mai bune filme produse de Pixar şi, mai mult ca sigur, principalul candidat la Oscarul pentru animaţie de anul viitor.
În ultimii 20 de ani, studiourile Pixar au revoluţionat animaţia computerizată, dar, mai ales, au lansat filme la care se pot bucura atât copiii, cât şi adulţii. Începând cu Toy Story / Povestea jucăriilor şi continuând cu Monsters, Inc. / Compania monştrilor, Finding Nemo / În căutarea lui Nemo, Ratatouille şi WALL-E, Pixar a adunat aprecierea criticilor şi a umplut sălile cinematografelor. La jumătatea deceniului trecut, compania a fost cumpărată de gigantul Disney, iar acest lucru s-a simţit ulterior în calitatea filmelor, care au început să se adreseze mai ales copiilor, cu mai puţin umor deştept şi cu scenarii mai simple. Însă, prin cea mai recentă producţie, Inside Out / Întors pe dos, Pixar se întoarce la rădăcini şi ne oferă genul de animaţie pe care şi-a construit faima: una din care copiii pot trage învăţăminte, iar adulţii se pot amuza inteligent.
Furia, Dezgustul, Bucuria, Frica şi Tristeţea în animaţia Inside Out / Întors pe dos
Ca şi în Toy Story, care este cea mai de succes franciză a Pixar, Inside Out este despre graniţa dintre copilărie şi adolescenţă, cu toate schimbările mentale prin care trece protagonista, Riley, o fetiţă care se mută cu familia din liniştita Minnesota în tumultuosul San Francisco, unde trebuie să se adapteze la o nouă şcoală, cu alţi colegi, dar mai ales la greutăţile prin care trec părinţii ei. Însă, spre deosebire de Toy Story, Inside Out se concentrează nu pe factorii exteriori, ci pe ceea ce se întâmplă în mintea fetiţei. Pentru că, de fapt, principalele personaje sunt emoţiile ei: Bucuria, Tristeţea, Frica, Furia şi Dezgustul. Din sediul central aflat în creier, acestea controlează stările emoţionale ale fetiţei cu ajutorul unei console şi, în cele din urmă, îi modelează personalitatea. Liderul emoţiilor este Bucuria, care încearcă să se impună şi să izoleze Tristeţea, făcând din Riley un copil vesel şi optimist. Lucrurile se complică atunci când Tristeţea face un gest necugetat şi este expulzată, alături de Bucurie, din sediul central. Cele două emoţii antagonice sunt trimise în labirintul amintirilor, timp în care personalitatea lui Riley o ia razna. Bucuria şi Tristeţea trebuie să-şi unească eforturile pentru a se întoarce în faţa consolei şi a o aduce pe Riley pe drumul cel bun.
Inside Out excelează în imaginaţia cu care descrie ce se întâmplă în mintea unei fetiţe de 11 ani. Întregul psihic al lui Riley e construit ca o uzină controlată de la consolă, cu sisteme complicate de creare şi arhivare a amintirilor, materializate sub forma unor bile colorate. Când Riley doarme, emoţiile iau o pauză şi intră în funcţiune un studio cinematografic în care se nasc visele, pe baza amintirilor din ziua precedentă. Personalitatea fetiţei se bazează pe câteva insule alimentate de la sediul central, care reprezintă stâlpii de bază ai psihicului lui Riley: Insula Prieteniei, a Familiei, a Sincerităţii etc. La un moment dat apare în schemă şi prietenul imaginar al fetiţei, un personaj caraghios al cărui fizic e format din părţi de pisică, elefant, delfin şi vată de zahăr. În plus, ne sunt oferite scurte perspective asupra a ceea ce se întâmplă şi în minţile părinţilor, unde aceleaşi cinci emoţii au altfel de chipuri şi preocupări – în cazul tatălui, emoţiile se uită la un meci de fotbal şi, când sunt întrerupte de o alarmă declanşată de comportamentul fetiţei, apasă pe butoanele greşite şi creează o criză în familie; în cazul mamei, emoţiile trec mai uşor peste această criză, făcând apel la amintirea unui arătos pilot brazilian cu care femeia flirtase în tinereţe.
Blockbuster-urile animate încearcă să atragă actori de cinema cât mai cunoscuţi pentru a da vocea personajelor. Inside Out apelează însă la actori remarcaţi mai ales în seriale şi show-uri de televiziune: Amy Poehler din Parks and Recreations (în rolul Bucuriei), Phyllis Smith şi Mindy Kaling din The Office (în rolurile Tristeţei şi Dezgustului), Bill Hader de la Saturday Night Live (în rolul Fricii) şi Lewis Black de la The Daily Show (în rolul Furiei) – toţi excelenţi. Excelentă este şi regia semnată de Pete Docter, unul dintre cei mai buni cineaşti de animaţie, format la şcoala Pixar şi oscarizat în 2010 pentru Up / Deasupra tuturor.
Într-o vară cinematografică aproape sufocată de supereroi, francize, prequel-uri şi sequel-uri, Inside Out e o gură proaspătă de originalitate, unul dintre cele mai bune filme produse de Pixar şi, mai mult ca sigur, principalul candidat la Oscarul pentru animaţie de anul viitor.
Inside Out / Întors pe dos este distribuit în România de Forum Film şi a avut premiera pe ecranele noastre pe 19 iunie.
