Pe aceeași temă
În urmă cu șapte ani, scriam tot aici despre romanul Trei etaje al lui Eshkol Nevo și mă gândeam că mi-ar plăcea mult să mai citesc un roman scris de el. Editura Humanitas a publicat anul acesta Un bărbat intră în grădina Paradisului și astfel admiratorii scriitorului israelian se pot bucura de lectura unui nou roman al acestuia.
Ca și în romanul precedent, avem trei texte reprezentând fiecare o confesiune, care împreună formează un roman. Un personaj sau un aspect din fiecare apare episodic în celelalte, iar afinitățile dintre ele sunt și de ordin tematic: o întâlnire de viață declanșează resorturi psihologice ascunse. Altfel, personajele naratoare sunt foarte diferite, iar istoriile lor de asemenea.
Prima dintre ele, numită „Drumul morții”, e confesiunea unui bărbat de 39 de ani, muzician ratat, care, la trei luni de la divorț, face singur o excursie în Bolivia. Acolo întâlnește un cuplu de conaționali aflați în luna de miere. Și de la o simplă înghețată mâncată împreună lucrurile derapează atât de mult pe cât se poate. Dar Eshkol Nevo organizează confesiunea eroului său, Omri, în așa fel încât cititorul să stea cu sufletul la gură, „avertizat” periodic asupra surprizelor care îl așteaptă. Începe cu fraza provocatoare „avocatul meu spune că și în cazul în care vom hotărî să mințim la tribunal ar fi bine ca adevărul să ne fie clar” și continuă cu o desfășurare în care textul devine un puzzle unde piesele se strâng din direcții neașteptate pentru a forma abia la final un întreg.
Între tânăra Mor și Omri apare instantaneu o atracție neobișnuită, iar cea care are inițiativa erotică este femeia. Găsindu-l pe Omri într-o stare de confuzie identitară, ea însăși provenind dintr-o familie care o reneagă, Mor îl atrage pe bărbatul care suferă din cauza depărtării de copilul pe care l-a lăsat cu fosta soție, într-un roller coaster de sentimente și fapte care riscă să îl piardă definitiv pe acesta.
Ronen, soțul lui Mor, moare într-un accident, în Bolivia, pe când pedalează, cu soția sa, pe drumul numit al Morții. Varianta lui Mor asupra a ceea ce s-a întâmplat nu e clară, nu sunt martori, iar povestea ei despre cum au decurs lucrurile în cuplu în luna de miere, până la întâlnirea cu Omri, e tulburătoare. Mor vorbește despre un soț care în Bolivia a devenit cu totul altfel decât fusese până atunci, cu depresii care îl fac să o abuzeze, explicând aceste aspecte prin faptul că Ronen nu și-a revenit niciodată după moartea tatălui său. Ducându-se la priveghiul lui Ronen, Omri o găsește pe Mor în shiva, izolarea celor văduvi timp de 7 zile, aparent indiferentă la prezența sa, după ce ea venise, în Bolivia, în camera lui de hotel, i se confesase și apoi îl sărutase. Apoi, înapoi în Israel, Omri se duce la întâlnirea pe care aceasta i-o dă printr-un bilețel pe care i-l strecoară în palmă în timpul shivei.
Departe de casa decedatului, Mor i se confesează din nou lui Omri și chiar fac dragoste, apoi ea decide să nu se mai întoarcă la shiva, cu atât mai mult cu cât frații lui Ronen cred că moartea acestuia e suspectă. Cei doi îndrăgostiți fug și sunt prinși de poliție pentru că între timp o anchetă din Bolivia ridică mari semne de întrebare cu privire la moartea așa-zis accidentală a lui Ronen. În arest, Mor îi trimite o scrisoare lui Omri prin care îi propune să mintă cu privire la accident, vrea să îl implice direct, iar acesta e cât pe ce să accepte. Ce se întâmplă după aceea va descoperi cititorul, pe care îl asigurăm că surprizele sunt mereu mai mari, până la ultima frază.
Atracția dintre Mor și Omri este una fatală, e iubirea-pasiune care duce la tragedie pentru că întunecă rațiunea complet. Și s-ar putea spune că Mor este și propria-i victimă, nu doar cea care se folosește de Omri. Ea nu acționează din vreun interes, ci pare că e posedată de o suferință, o nefericire în care nu vrea să rămână singură și îl seduce, și îl antrenează pe Omri în destinul ei prin spectaculoasele ei confesiuni. Iar el, oricât ar fi de chemat periodic de vocea rațiunii, în care punctul central se află iubirea și datoria lui de tată, rămâne vulnerabil până la capăt.
Personajele lui Eshkol Nevo sunt vulnerabile mai mult decât orice, iar prin felul în care ne prezintă faliile lor sufletești scriitorul pune în lumină o configurație psihică specială a omului contemporan. Societatea ultradezvoltată în care trăiește, posibilitatea de a merge la psihoterapie nu atenuează fragilitatea și derapajele care vin din ea ale individului zilelor noastre, tot mai nesigur de el și de cei cu care interacționează.
Al doilea text se numește „Poveste de familie” și găsim aici un erou narator în vârstă, Asher, medic, recent văduv, care dintr-o neînțelegere riscă să piardă toată buna reputație pe care o construise într-o viață de soț, tată și doctor dedicat. În urma unui gest nepotrivit, pe care el însuși nu și-l explică, cel puțin nu la modul conștient, tânăra rezidentă Liat îl acuză de hărțuire sexuală. Felul în care o analiză de ADN și cum e tratată ea schimbă cursul poveștii este neașteptat și ne scoate din tiparul istoriilor de gen. Relația dintre Asher și soția sa, relația lui cu cei doi copii pe care îi are, relația cu Liat, totul e pus sub o lupă care scoate la iveală lucruri ascunse, nu atât de ceilalți, cât de sine însuși. Din această intersectare, ca și în textul anterior, personajele ies transformate, mai edificate asupra aspectelor identitare pe care uneori ignoră că le conțin.
Al treilea text se numește „Un bărbat intră în grădina Paradisului” și reprezintă confesiunea unei femei trecute de 60 de ani după ce, în timpul unei plimbări de seară cu soțul ei, îl vede pe acesta dispărând. În urma cercetărilor, sunt găsite hainele bărbatului, dar nici urmă de corpul lui. Poliția încetează la un moment dat să îl mai caute, ea și fiica ei continuă însă, spre deosebire de fiu, care pleacă de acasă și o acuză pe mamă, pentru că era la curent cu faptul că ea avea o aventură cu un bărbat căsătorit. Unde vor duce căutările lor va descoperi cititorul, nu înainte de a asista introspecția pe care eroina și-o face, aducând în lumină viața alături de soțul ei, traumele acestuia, felul în care ea alege să acționeze ca să le facă față, pe scurt, ca și în cazul celui de al doilea text, care nu este deloc despre o hărțuire sexuală, nici aici lucrurile nu sunt ce par a fi în primă instanță.
Este mereu vorba despre vulnerabilitate și despre modul în care indivizii reușesc să-și stăpânească pulsiunile distructive pe care le au în urma unor traume, să își găsească sau nu reziliența, să se lupte pentru o relație, să meargă înainte cumva, dând prioritate Vieții.
Ceea ce îl interesează cel mai mult pe scriitor e felul în care umbra, în accepția lui Carl Gustav Jung, iese la iveală și provoacă siguranța personei. Toate aceste personaje în viața cărora se întâmplă la un moment dat ceva puternic perturbator duc o viață echilibrată de persona, dar ascund în umbră lucruri care-i amenință, mai ales când un individ apărut brusc în viața lor le apasă niște triggere. Cei care apar brusc nu sunt nici ei echilibrați, se aleg, de fapt, tocmai pentru că ascund traume asemănătoare. Este o dramă eternă, dar care, în urma descoperirilor recente ale psihologiei, este conștientizată și în cazurile fericite și este ameliorată tot mai mult în epoca contemporană.
Înzestrat cu mult talent și intuiție, dar și cu studii de Psihologie, Eshkol Nevo creează povești pe cât de emoționante, pe atât de adevărate despre sufletul omenesc și provocările psihicului uman, povești poate chiar cu rol terapeutic, de autocunoaștere. Literatura salvează mereu, într-un fel sau altul.
