Pe aceeași temă
Este simptomatica inmultirea festivalurilor de teatru intr-un moment mai avantajos pentru lumea afacerilor decat acestei arte destinate unui public cel mai adesea cultivat, oricum neincadrabil gustului comun. Nicidecum stadioanelor. Sau manifestarilor grandilocvente pregatite noua de cativa "alesi", caci nu ne lipsesc structurile adaptate cerintelor timpului. Ar mai fi de adaugat ca, prin contaminare, cam aceleasi reprezentatii sunt plimbate dintr-un colt in altul al tarii, cam aceleasi nume se regasesc sub titulaturi pretioase, dar fara o reala identitate. Poate nu intamplator, un remarcabil om de teatru isi exprima indoiala, cu fiecare prilej, fata de semnificatia actului scenic intr-un timp care si-a iesit din matca, indaratnicindu-se sa-si afirme conditia de creator impotriva tuturor nevolniciilor si impotriva curentului. Motiv pentru care a decis sa revina in tara, unde nu asteapta vreo recompensa. Nici atunci cand neacceptarea vreunui premiu - de curand am asistat la faimosul targ al desertaciunilor Zece pentru Romania, pecetluind relatia dintre vechi si nou, vechi activisti, sperante de ultima generatie, cateva personalitati autentice strecurate in fundalul bruiat de cate o musca - risca sa se transforme intr-un scandal national prin refuzul unui joc al tuturor posibilitatilor.
Desigur, avem de toate, presedinti, uniuni, senate, lideri de opinie si, cu toata austeritatea bugetara, banii nu lipsesc. Lor li s-au alaturat fosti constestatari/actuali oficiali, caci jurizarile isi au profitul lor. Pe langa notorietatea conjuncturala. Asa se face ca intalnim aceleasi personaje integrate retetei de succes, caci reteta a ajuns sa dicteze "valoarea" prin intermediul harnicilor comunicatori monopolizand toate canalele. Se configureaza astfel schita unui peisaj dupa batalie, desi batalia ramane una de culise.
Iar in tara lui Caragiale, pana nu demult patron al festivalului bucurestean - paradox sau nu, autorul schitei Un pedagog de scoala noua intentiona sa se exileze la Cluj, care binemerita astazi Festivalul International "Interferente", aflat la prima editie, impecabil prin organizare si calitatea selectiei -, "Pupat toti piata endependenti" nu tine cont de frontiere. Chiar daca participi un numar limitat de zile si cu totul intamplator, surprinzi ceva din esenta evenimentului prin cateva spectacole de marca, lansari de carte, colocvii, inaugurarea Anului European al Dialogului Intercultural, poti face diferenta. Nu avem in vedere cele cateva titluri multiplu premiate, la care se adauga prin cutuma invitati din strainatate itinerati nu o data din ratiuni economice, alteori conform unui model directionat. Impunandu-se inca "un parantes": ce n-ai vazut ieri in Capitala poti viziona maine la Iasi sau la Baia Mare, cu al sau "Atelier" dupa un concept original insusit de presedintele-director general, fara s-o recunoasca daca ar fi singurul si transmutat de la Sfantul Gheorghe ca sa nu ajunga pe mana "concurentei" zonale, nemaiamintind intentia inregistrarii Fundatiei la Bucurestiul-muma, asa stau lucrurile; si enumerarile ar depasi poate resedintele de judet. Metoda imprumutului camaraderesc functioneaza in limitele sistemului cumva contractual, nu neaparat scris, iar ideea unui McLuhan, "mesajul este masaj", dobandeste un inteles aparte. Altfel spus, reteaua e reteta, fara sa ignoram totusi spectacole parasite de public inainte de final, nu spectatori-delegati, fiindca in aceasta panorama isi au locul si rolul lor, asemenea criticilor literari, despre care se spune ca au scris mai mult decat au citit.
Cu Interferente (30 noiembrie-10 decembrie), Teatrul Maghiar din Cluj aniverseaza intai de toate 215 ani de existenta. Este o institutie de referinta in peisajul culturii contemporane, intr-un mod lipsit de ostentatie, pentru ca deschisa experimentului si valorilor autentice. Si-a construit renumele pas cu pas, vocatie dublata de un efort colectiv sub directiunea regizorului Tompa Gábor. Experienta dobandita si de colaborarile in multe teatre din tara, iar recent, prin incomparabila montare a unui Andrei Serban, Unchiul Vania, gratie acestor actori configurand o trupa de excelenta (intampinati ca atare la Torino, gazduind cea de XVI-a editie a Festivalului Uniunii Teatrelor Europene, invitati cu spectacolul Vinerea lunga de Visky András, in regia lui Tompa Gábor, membru al UTE ce va organiza in 2008 la Cluj editia urmatoare). Or, o alta performanta, Gianni Schicchi de Puccini, teatru-opera in limba italiana pusa in scena de Silviu Purcarete, relevand disponibilitati vocale surprinzatoare, expresivitate inclusa, umor nestavilit, in scenografia lui Helmut Stürmer - artist plastic complet si constant colaborator, al carui album aparut in conditii grafice deosebite la Ed. Koinónia din Cluj a fost lansat in holul teatrului-expozitie, alaturi de prezentarea unei alte personalitati de talie internationala, Andrei Both.
Dincolo de accidentele de parcurs - o premiera amanata, Trei surori programata sa deschida festivitatea, din conditiuni strict obiective, preluarea unui titlu in incheierea evenimentului, respectiv Pescarusul lui Andrei Serban de la Teatrul National "Radu Stanca" din Sibiu, fericit acesta din urma - ceea ce se imprima in memorie este pertinenta si acuratetea proiectului. Si este odata mai mult demn de semnalat profesionalismul organizatorilor pentru care Cehov, vai, "prafuitul Cehov" in opinia unui imberb exclusivist prea indatorat curentelor la moda, declarat ca atare lider al noii generatii, recompensat in cercul restrans al privilegiatilor si, inca, ajuns un fel de port-drapel, reprezinta si o reverenta traditiei marilor creatori, György Harag, de pilda, unul dintre patronii spirituali care, asemenea lui Liviu Ciulei, a inaugurat o adevarata scoala. Un festival, sa-i spunem astfel, respirabil, palpand nervul intim al unei arte prea adesea obturat de ambitia cantitativului, prezumptiile devenite bun de consum. Exista, fireste, si o sectiune dedicata maestrilor, iar numele Magdei Stief, incununata cu titlul de Membru de Onoare al TM Cluj, actrita a Kleines Theater - Kammerspielle in spectacolul Ce zile frumoase de Samuel Beckett, de anii din urma ai regizorului Vlad Mugur. Nimic festivist, nimic provincial in aceasta recunoastere a unui trecut actual care deschide spre viitor. Dintre invitati, membri ai UTE sau teatre consacrate in tari europene, unul de peste Ocean - am remarcat O sa-mi amintesc de voi toti, regia Ana Valles, Teatro de la Abadia (Spania), Ce frumoase zile, regia Sven Grunert, Teatrul Kammerspielle (Germania) -, in spectacole ce depasesc inconvenientele traducerii fie si prin subtitrare, cum se intampla si cu productiile institutiei gazda in ce-i priveste pe spectatorii bucuresteni, printre altii. Provocarea Festivalului "Interferente", asimiland reprezentatii in sapte limbi, vizeaza in definitiv comunicarea intercomunitara, acest continuu miracol al artei (artelor) scenei. Este si o privire spre un fenomen actual, cat timp exista curiozitate pentru marele spectacol, pentru conditia omului de azi. Imbinand deopotriva traditia, perceptia diferentei, participarea la un "joc" definibil printr-o reala miza. Sfidand minima rezistenta, demagogia dintr-un alt plan nu mai putin. Consemnam aparitia primei editii in limba romana a traducerii integrale, dupa versiunea franceza si engleza, a operei dramatice complete, cu un aparat critic exhaustiv datorat Ancai Maniutiu, cu sprijinul Ministerului francez al Afacerilor Externe, Ambasadei Frantei in Romania, in colectia Dramaturgi de azi coordonata de criticul Florica Ichim. Si, in ordinea evenimentelor editoriale de peste munti, revista de anvergura europeana, daruita de un prieten, IDEEA - arta + societate, nr. 23/2006, din pacate prea putin cunoscuta in publicistica romaneasca…
Excelenti moderatorii Festivalului "Interferente", regizorul Tompa Gábor si dramaturgul Ãrpád Visky. Despre spectacolele vizionate vom reveni.
