Invazia Pragăi din august 1968 văzută prin ochii lui Josef Koudelka

Invazia Pragăi din 1968, salvată de uitare prin memoria peliculei fotografice, are menirea de a ne aduce aminte faptul că popoarele nu pot fi oprimate la nesfârşit de forţa brută, oarbă a unor puteri, trecătoare şi ele ca tot ce este mundan.

De o surprinzătoare actualitate, expoziţia de fotografie a lui Josef Koudelka reprezintă o pagină celebră, clasică de fotojurnalism mon­dial; doar că autorul, în august 1968, ignora acest fapt, dedicându-se fotografiei din instinctul de a fixa pentru posteritate ceea ce ţara sa trăia paroxistic în acele cli­pe. „Primăvara de la Praga“ – o mişcare în­drăzneaţă de a căuta un socialism „lumi­nat“ şi mai echilibrat – a devenit pri­mej­di­oasă, din perspectiva URSS, care a decis în­lăturarea liderilor politici ai acestei miş­cări, considerate cu un mare potenţial de contagiune. Intrarea trupelor sovietice în Praga, alături de aliaţii Pactului de la Var­şovia (dar fără România, care refuzase ca­tegoric să ia parte la condamnabila in­va­zie), s-a dovedit o acţiune în forţă, de in­timidare a populaţiei locale şi de schim­bare a liderilor indezirabili în mod direct, fără negocieri.

Acţiunea brutală, de invadare a oraşului Pra­ga, efectuată de trupele unor armate stră­i­ne, purtate de blindate, a generat o stare de emoţie şi de tensiune maximă, re­flec­tată în seria de fotografii ale lui Koudelka, ce pun în evidenţă contrastul dintre sol­da­ţii înarmaţi ca de război şi cetăţenii obiş­nuiţi, şocaţi la vederea desfăşurării de tan­curi şi camioane. Pericolul iminent, gata să izbucnească într-un conflict sângeros, se citeşte în spaima, dar şi revolta oamenilor obişnuiţi, martori încremeniţi de uimire la început, dar deveniţi revoltaţi şi con­tes­tatari în zilele care au urmat invaziei.

Josef Koudelka a surprins aceste imagini din postura unui martor oarecare, de pe po­ziţia celui invadat de trupele străine, iar acest fapt se regăseşte în spon­ta­nei­ta­tea ca­drelor, în modul direct în care no­tează ten­siunea înaintării trupelor pe stră­zile ca­pi­talei, până spre centrul simbolic al ora­şu­lui. Fotografiile alb-negru în­re­gis­trează o gradare a sentimentelor locui­to­rilor ora­şu­lui, de la o vădită îngrijorare fa­ţă de eve­ni­mentele exterioare până la ac­ce­sele de plâns nervos în plină stradă, tră­dând teama, dar şi disperarea unor femei, şi până la or­ga­ni­zarea primelor proteste, de­turnarea unor tancuri, atitudinea de în­fruntare schiţată de trecătorii-martori ai evenimentelor şi sol­daţii străini, cu fi­gu­ri­le lor alienate şi opa­ce. Imaginile sunt în­soţite în expoziţie de un desfăşurător al eve­nimentelor punctate pe zi­le, uneori chiar pe ore, oferind mai mul­te explicaţii obiective, în acelaşi timp spo­rind ten­siu­nea dramatică a evenimentelor.

Protestele au fost organizate în Piaţa Ven­ceslav, în faţa unui loc simbolic cultural al oraşului, lângă monumentul sfântului pa­tron cu acelaşi nume, dar şi a Muzeului Na­ţional Ceh. Imaginile reprezentând o mulţime agitată, adunată în piaţa centrală, în fum, printre pancarte cu texte explicite de protest, pe fundalul muzeului, ne rea­duc involuntar în memorie fotografiile eve­nimentelor din Piaţa Palatului din Bu­cu­reşti, din decembrie 1989.

Koudelka, un fotograf amator până la data acestor fotografii de o mare acuitate, toc­mai revenise acasă după o călătorie de do­cumentare în România şi era cu atât mai şocat de desfăşurarea evenimentelor po­litice. El a reuşit să trimită în Occident ima­ginile şi, ulterior, să emigreze; prin di­fu­zarea lor în aceeaşi perioadă, fotografiile lui au devenit cunoscute imediat în presa internaţională, dar păstrând anonimatul creaţiei sale. Din dorinţa de a-şi proteja fa­mi­­lia ce rămăsese în Praga, Koudelka nu s-a declarat autorul fotografiilor decât în anii 1980, primind chiar un premiu con­ferit de o agenţie internaţională de presă şi dedicat „fotografului ceh anonim“.

Calitatea artistică şi documentară ex­cep­ţio­nală a acestui material fotografic, devenit emblematic pentru năzuinţa spre libertate a cehilor în era comunistă, a făcut ca el să fie apreciat de faimoasa agenţie Magnum, pen­tru care ulterior Koudelka a început să lu­creze. Recunoscut internaţional, el a fost apre­ciat prin premii de prestigiu şi invitat să organizeze expoziţii în cele mai cu^­nos­cu­te galerii din Londra, Paris sau din New York.

Expoziţia, itinerată în România cu ajutorul Institutului Cultural Francez din România şi al Centrului Ceh din Bucureşti, este în­soţită de un album care reuneşte o selecţie substanţială a fotografiilor realizate de Kou­delka cu ocazia invaziei Pragăi, acum mai bine de 45 de ani. Acest eveniment po­litic dramatic, salvat de uitare prin me­moria peliculei fotografice, are menirea de a ne aduce aminte, cu o remarcabilă evi­denţă, faptul că popoarele nu pot fi oprimate la nesfârşit de forţa brută, oarbă a unor puteri, trecătoare şi ele ca tot ce este mundan.

ILEANA PINTILIE, prof. la Facultatea de Arte a Universităţii de Vest din Timişoara