Pe aceeași temă
Joi, 1 mai, exact in ajunul zilei in care Israelul comemoreaza Ziua Holocaustului, s-a stins din viata unul dintre marii cercetatori ai Holocaustului, Jean Ancel. Nascut la Iasi, in 1939, a emigrat in anii ‘50 in Israel, unde a studiat la Universitaea Ebraica din Ierusalim.
O intreaga viata de cercetator a inchinat-o realitatii Holocaustului din Romania, devenind treptat cel mai important specialist al acestui capitol de istorie comuna atat a evreilor, cat si a romanilor.
Jean Ancel a epuizat cele mai importante fonduri documentare din Israel, Occident, Statele Unite, Rusia, Ucraina, Moldova si Romania, scotand la iveala marturii necunoscute despre o perioada dramatica. Am trait decenii printre cercetatori, dar pot spune ca nu am intalnit pe cineva cu perseverenta lui, calitate dublata de o exceptionala capacitate de a gasi documentul relevant si de a-l intelege pe deplin.
La inceputul anilor ’90, s-au deschis, treptat, arhivele din Estul Europei. Ancel a inteles importanta decisiva a momentului si s-a avantat cu incrancenare in lectura a noi orizonturi, care fusesera ascunse de un sistem politic dusman al memoriei istorice. Iar rezultatele acestei activitati sunt exceptionale. Opera sa, materializata in importante lucrari, este in fapt cea mai importanta contributie la cercetarea Holocaustului in Romania. As aminti doar cele mai importante volume. In anii 2001- 2003 apare, in paralel, la Ierusalim, la Yad Vashem, si Bucuresti, la Hasefer, monumentala lucrare - editia romaneasca este in patru volume: Contributii la Istoria Romaniei: problema evreiasca 1933-1944. Bazandu-se pe o uriasa si diversa documentatie, Ancel demonstreaza pentru prima oara faptul ca fenomenul Holocaustului este parte integranta a istoriei Romaniei, fiind produsul unei indelungate dinamici sociale, culturale religioase din interiorul spatiului romanesc.
In 2003 apare la Universitatea din Tel Aviv lucrarea, in trei volume, Transnistria, ce contine peste 2.000 de documente despre sistemul concentrational din Transnistria, organizat si administrat de regimul Antonescu. Acestea demonstreaza ca Transnistria a fost organizata in scopul precis al exterminarii evreilor si apoi si al romilor, fiind parte a originalitatii lui Antonescu in rezolvarea definitiva a problemei “minoritatilor balast”.
Pogromului de la Iasi, in care si-au gasit sfarsitul peste 13.000 de evrei, ii este inchinata lucrarea Preludiul la asasinat. Pogromul de la Iasi, 29 iunie 1941, aparuta la Polirom, in 2005. Ancel dovedeste, in aceasta carte, responsabilitatea guvernului, inclusiv a lui Ion Antonescu, si implicarea in atrocitati a institutiilor statului: armata, jandarmerie, politie.
Cea mai recenta (2007) lucrare aparuta la Ierusalim se ocupa de actiunea sistematica de jefuire economica a evreilor de catre regimul lui Antonescu (The Economic Destruction of Romanian Jewry). Cartea va fi editata in limba romana de Institutul National pentru Studierea Holocaustului “Elie Wiesel”. Dar nu putem uita contributia de capatai a lui Jean Ancel la redactarea Raportului final al Comisiei pentru Studierea Holocaustului din Romania.
Ar mai fi de adaugat ca Ancel este printre primii care au atras atentia asupra Holocaustului romilor. Poate este semnificativ faptul ca ultimul sau drum in Romania a fost inchinat participarii la un simpozion dedicat Holocaustului romilor.
In general, vorbim de contributia importanta a unui cercetator la dezvoltarea unui domeniu stiintific. Nu este cazul lui Jean Ancel. El este ctitorul unui domeniu de cercetare si cel ce rezolva problematica acestui domeniu. Fireste, cercetarea merge mai departe. Se vor ridica si alti cercetatori importanti ai acestui spinos subiect, dar, personal, consider ca foarte greu se va putea gasi altceva, in afara celor scrise de Jean Ancel.
Jean Ancel nu a obtinut nimic usor. Pentru a-si impune punctele de vedere a avut de luptat cu cei ce tineau, in Estul Europei, arhivele zavorate, cu negationistii Holocaustului, de toate categoriile. A avut de luptat, si in Israel, cu o conceptie mult timp gresita a establishment-ul istoriografiei Holocaustului, unde nu s-a inteles, multa vreme, complexitatea si mai ales dimensiunile fenomenului Holocaustului, pe care il limitau la Germania si la teritoriile ocupate de aceasta. A avut de luptat cu aparatorii unor mituri si clisee, cu cei ce incercau sa-si cosmetizeze imaginea post factum. In aceasta lupta, Jean Ancel nu a facut niciun compromis, nu a cautat sa fie “binevoitor” fata de cei ce mutilau istoria, istorie pe care el a trait-o ca nimeni altul. Si-a sacrificat timpul sau si al familiei pentru a-si construi opera. In timpul unui congres international, un bun prieten comun spunea: “Jean nu este cu noi, el este si acum undeva, intre Berezovka si Mogilev (Transnistria)”. Nimeni nu a inteles, asemenea lui, valoarea etica a problematicii Holocaustului.
Dar Jean a stiut sa fie si un prieten, un indrumator, oferind cu multa generozitate informatii bibliografice, documente din uriasa sa arhiva. Sirul celor indrumati de el este foarte lung. Si ma tem sa nu uit pe cineva, daca ii voi insira. Personal, sunt mandru sa fiu unul dintre acestia si sa ma fi bucurat de aproape 3 decenii de prietenia sa.
Un savant nu pleaca de tot, el ramane intre noi prin cartile sale, dar si prin prietenii si admiratorii lui.
