Pe aceeași temă
Nu e putin lucru sa expui la MoMa, Muzeul de Arta Moderna situat in inima New Yorkului care gazduieste in acelasi timp si o expozitie a operelor lui Brancusi (Maiastra, Domnisoara Pogany si versiunea intai a Coloanei Infinitului sunt aici). Dan Perjovschi este la MoMa. Nu intamplator. Desi mai cunoscut, cum se intampla de regula cu intelectualii romani, peste frontierele Romaniei decat in spatiul public romanesc, Perjo a daruit temporar viata peretilor multor muzee renumite din Amsterdam, Londra, Madrid, Lisabona, Stockholm, pe care le-a acoperit cu desene despre ce ar trebui sa faca obiectul preocuparilor noastre in lumea in care traim.
Desenele lui Perjo au marea calitate ca te fac sa reflectezi. Nu ca in fata unui tablou abstract al unui pictor postmodern in fata caruia nu iti permiti din jena sa te scarpini in crestetul capului, in cautarea codului descifrarii a ceea ce pur si simplu poate fi o incalcitura fara sens, dand insa din cap cu inteles pentru a nu lasa impresia ca esti singurul care nu vede "mai departe". Este de ajuns sa privesti pentru cateva minute reactiile vizitatorilor de nationalitati diverse din MoMa, pentru a vedea ca desenele lui Perjo sunt accesibile prin faptul ca fac apel la fondul comun al umanitatii din fiecare dintre noi. Aproape invariabil, prima reactie este de surprindere: desene pe pereti. Apoi, fiecare descopera in propria ordine desenele imprastiate pe albul zidurilor care ii suscita la inceput un zambet, semn revelator al intelegerii. Dar aproape totdeauna zambetul nu este singurul lucru pe care il obtine Perjo, desi este poate de multe ori primul. Zambetul este urmat de reflectie, de parcurgerea interioara a mesajelor in lectura proprie. Cei mai multi tin sa impartaseasca si altora desenele pe care tocmai le-au reperat, aratandu-le cu degetul, comentandu-le infailibil foarte scurt cu altii. In fond, nu ai ce sa spui foarte mult despre un desen al carui mesaj este neambiguu si simplu transmis. Asta pentru ca sunt destinate unui exercitiu de introspectie individuala: cat de interesat sunt de problemele altora? Ce fac pentru asta? Cat de multe stiu despre ce se petrece in lume? Mi-am pus vreodata intrebarea asta? Hedonismul civilizatiei mi-a anulat responsabilitatile fata de ceilalti?
Mult in putin: fara ambalaj si funda
Desenele lui Perjo sunt simplificatoare, dar nu simpliste. Liniile desenului sunt reduse la maximum, asemenea desenelor stravechi din pesteri. Comprimare la esenta, revenire la elementaritate. Urmand fidel adagiului roman "multum in parvo", Perjo nu pune accentul pe mediul prin care transmite mesajul (fara culori, fara elemente baroce), ci pe ce are de comunicat. Nimic nu te poate distrage sensului. Stilul laconic de exprimare ne invita la onestitate: sa vedem verde in fata adevarul gol golut (à propos, oare cum ar reda grafic Perjo "adevarul gol golut"?).
Perjo te supune unei imersii in ludicitatea primordiala, dar si in luciditatea elementara. Pentru cateva minute, cat privesti desenele, te complaci in placerea aproape uitata a copilariei, dar mereu ravnita intim, a unui joc. Un joc serios insa, care ne propune sa descoperim impreuna intelesuri si sensuri. Desenele sale iti lasa impresia genezei din lejeritatea unui joc. Un joc serios insa, fara sa iti lase nici un moment impresia ca autorul se ia, pe el insusi si ceea ce face, foarte in serios. Lui Perjo ii e frica de exagerari. Moderatia inteleapta a vechilor greci ii imprima un instinct salvator care il fereste de excese si il calauzeste la departare de penibilul accentelor prea ingrosate.
Nu opereaza nici cu elogii, nici cu elegii. Nu adauga nici bemoli, nici diezi. Nu exagereaza, nici nu ia in deradere pana la anulare subiectul tratat. Nu este epidermic prin exces de ironie, naiv prin supradoza de inocenta a varstei aparente a descoperirilor, nici nu isi atrofiaza vana amuzanta prin abuz de profunzime cautata obsesiv si eclectic. O balanta nu usor de realizat si care, fara indoiala, izvoraste dintr-un suflet cercetator, dar echilibrat. Atitudinea de viata a lui Perjo este foarte sanatoasa: o raportare pozitiva, fara incrancenari si umori, la ceea ce ne inconjoara.
Asta este si cheia in care trebuie citite mesajele sale grafice, care incapsuleaza mii de cuvinte. Luati orice desen al lui Perjo din revista 22 sau din alta parte. Desenele lui Perjo sunt mai mult decat un sustinator simbolic, un suport vizual al textelor scrise de diversi autori. Fiecare este o chintesenta vizuala, o reprezentare ce ilustreaza in cateva linii ceea ce autorul incearca sa demonstreze cu elocventa pe o pagina de revista. Sunt mesaje sintetizate de sine statatoare, se pot sustine independent. Completeaza texte, dar le si inglobeaza.
Aceasta, fara sa fie incarcate cu micile rautati sau vanitati ce transpar din multe texte amplu scrise. Inteligenta sa este investita generos, nedizolvant. Are ceva din intelepciunea stoicilor, care credeau ca un om inteligent nu poate fi dominat de stari extreme care nesocotesc ratiunea si scapa controlului cumpatului. Sentimentele de manie, de ura, de bucurie netarmurita, de nesat, pizma sau teama, toate exaltarile sufletesti negative sau pozitive nu isi au rostul, fiind nu numai irationale, cat si inutile, pentru ca nu ofera solutii. Asta ne propune si Perjo. Sa observam si sa intelegem natura umana si cursul lucrurilor, sa ne lasam mintea si inima deshise, sa ne punem intrebari. De aici, echilibrul si seninatatea unei forme de arta care incita la reflectie si introspectie.
Moralitate si efemeritate
Multe dintre evaluarile desenelor sale accentueaza ideea ca acestea nu au de-a face cu morala. Nimic mai fals. Desenele lui Perjo sunt moraliste, dar nu moralizatoare. Contin mesajul moral al fabulelor lui Esop. Sunt povestile contemporaneitatii, multe surprinse in atemporalitatea si universalitatea lor (precum unul dintre favoritele mele, in care linii orizontale redau nesimetric, inclinand decisiv balanta spre primul gen, situatiile de "what I have to do" si "what I like to do"), spuse aparent naiv, dar care deschid, oricui vrea sa vada mai departe, un univers de intelesuri.
Desenele lui Perjo, asemenea graffiti-ului sau desenelor din reviste, sunt pasagere. Alte colectii ajung in muzee, alte desene in reviste. Efemeritatea operei sale nu il preocupa. Perjo sustine ca avantajul reluarii sisifice a desenelor ii prilejuieste reinnoita bucurie de a le asterne pe pereti si posibilitatea sa le realizeze mai bine: "Le am in minte, le duc cu mine. E ca bucuria unui nou inceput. O iei de la capat. Uneori, mai bine". Cu toate astea, Perjo este pe YouTube, pe bloguri si pagini personale, pe site-uri de photo-sharing. Este poate unul dintre cei mai recunoscuti artisti romani contemporani, conectat la problemele globale. Un veritabil kosmopolitês, care scruteaza responsabil orizonturile lumii noastre. Si unul dintre putinii intelectuali romani debarasat complet de complexul profund inradacinat in unii al est-europeanului postcomunist, miscandu-se si comunicand firesc pe ambele maluri ale Atlanticului. Totusi, celor care persista, in special in randurile intelighentiei din Europa, in a crede a priori in potentialitatile marxismului, maoismului sau trotkismului, Perjo le raspunde cu un personaj (care poate fi oricare dintre noi, specimene postcomuniste) incovoiat si carand in spate secera si ciocanul infipte adanc si inca sangerand, spunand: "Don’t Marx me".
Nimic din ceea ce este omenesc nu ii este strain
Pe urmele lui Terentiu, Perjo ne invita sa nu abdicam de la a ne interesa de ceea ce este in jurul nostru, chiar daca nu este in cercul senzorial personal sau nu ne afecteaza proximitatea imediata.
Temele liniilor simple cu marker negru variaza de la perceptia de sine la consumismul feroce, rolul media sau al tehnologiei in viata cotidiana, servitutile modernitatii (ilustrate, de pilda, de desenul reprezentand in marime descendenta, de la o casa mare la un punct abia perceptibil lantul: " my home-my car-my credit card-me"), incalzirea globala, conditia artistului, masurile de securitate, conformismul mascat de cultura diferentei, clivajul disparitatilor de dezvoltare Nord-Sud, balanta de putere globala, extinderea UE, relatiile transatlantice, operatiunile de mentinere a pacii, terorismul, exploatarea religiilor, strategia de iesire din Irak (un picior care lasa in urma un bocanc).
Toate ne indeamna sa chestionam orice, sa nu ne lasam dusi de valul conformismului si imprumutul facil al ideilor gata fabricate de media sau discursurile oficiale, sa dam dovada de intelegere, compasiune si toleranta: pura solidaritate umana. Altfel spus, sa ne uitam, asa cum ne sugereaza unul dintre desene, sub trena Statuii Libertatii sau sa ne intrebam de ce nimeni nu protesteaza in jurul steagului infipt in corpul decedat al unui semen, dar multi o fac din reflex in jurul steagului american, sa ne intrebam daca urmatoarea Biblie ce contine raspunsuri la intrebarile noastre este religia Google sau daca zidurile de separare in constructie pot rezolva ceva acum, cand predecesoarele lor celebre au esuat. Unul dintre desene infatiseaza inspirat o Europa de Est vadit incurcata de pozitia incomoda de a da mana incrucisat cu UE si SUA, ceea ce sugereaza baletul nu intotdeauna gratios jucat in varful picioarelor in politica externa de majoritatea guvernelor tarilor postcomuniste intre aspiratia simultana de aderare la un NATO dominat de SUA si de integrare in Uniunea Europeana, pe fondul galcevelor transatlantice.
Care este audienta lui? Cu siguranta un public instruit, transcendand barierele de varsta, nationalitate sau convingeri politice sau religioase. Este mai curand cetateanul comun decat decidentul politic. Perjo nu isi poate aduce aminte, marturisea la un moment dat, nici o instanta in care vreun politician roman ar fi dat un semn ca ar fi bagat de seama, apreciat sau inteles vreunul dintre desenele sale.
Un internationalist angajat
Inspiratia lui Perjo este hranita de o curiozitate intelectuala alimentata de lecturi si atentie la ce respiram dincolo de sufrageria cu televizor. Perjo nu se pozitioneaza exterior problemelor sociale si politice ale vremurilor, asemenea multor intelectuali care prefera doar sa critice, ci are o atitudine de spectator angajat, in termenii lui Raymond Aron (oare cum ar reda Perjo conceptul de "spectator angajat"?). Ca la un meci de fotbal, multi intelectuali romani aleg sa ramana pe margine, improscand cu seminte in jur si pe jucatori cu ocari, siguri ca ar fi performat mai bine in locul lor, fara sa vrea sa intre insa pe terenul public. Chiar daca si-a inlaturat tatuajul cu "Romania" de pe brat - felul sau de a se declara un internationalist -, Perjo este implicat in viata cetatii sale, il intereseaza ce se petrece in Romania, dar, ca un adevarat umanist renascentist, si in lume. In mod ironic, Perjo, care recunoaste asta, datoreaza inchistarii, absurditatii si falsitatii vechiului regim comunist din Romania dorinta profunda de cunoastere, de exprimare, dar si de revelare a ceea ce e stramb. Asemenea bancurilor ce ironizau si ridiculizau "adevarurile" regimului comunist, actionand ca o supapa de normalitate, desenele lui Perjo aduc in atentie fisurile noii ordini mondiale si noilor regimuri, failibilitati pe care nu putem sa le trecem cu vederea, pentru a nu deveni noi tabuuri sau noi voaluri ale ignorantei peste posibilitatea corectarii lor. Ce exemplu mai clar de intelegere a cursului lucrurilor in relatiile internationale decat desenul in care, in dreptul unui microfon, vedem scris: "big powers", iar in dreptul unor casti: "small states"? Simplitatea desenelor lui Perjo ar trebui sa aiba efect inhibator asupra retoricii politice si verbiajului show-urilor TV, care revarsa agresiv fluvii de cuvinte pronuntate emfatic, netransmitand decat amorteala spiritului.
Daca ar fi filosof, Perjo ar fi fara indoiala un stoic. Daca ar fi teoretician al relatiilor internationale, ar fi fara doar si poate un liberal altoit cu elemente puternice de constructivism. Desenele lui emana atat activism si incredere in puterea cooperarii si a ideilor, cat si incredere ca problemele lumii pot fi rezolvate prin atentia si actiunea individuala si concertata a indivizilor si organizatiilor, fara a trece cu vederea, in mod idealist, realitatile care ne inconjoara, inclusiv dorinta de dominatie si raporturile de putere. A observa atent inseamna a vrea sa intelegi. A intelege nu inseamna in mod neaparat a accepta, ci primul pas pentru a indrepta, daca este cazul, lucrurile. Expozitia lui Perjo de la MoMa este deschisa pana la 27 august. Alte muzee il vor gazdui, cu siguranta, daca nu o sa aveti ocazia sa ii vedeti desenele in tara. Multe dintre ele, prin mesajele transmise, ar putea fi expuse la sediile ONU din New York si Geneva. La urma urmelor, Perjo este un ambasador al Romaniei si o constiinta a umanitatii.
