Lotul martor

Tania Radu | 16.11.2005

Pe aceeași temă

“Dar Iisus a vorbit: Lasa intai sa se sature copiii. Caci nu este bine sa iei painea copiilor si s-o arunci cainilor”. Cu acest moto din Evanghelia dupa Marcu, Un an in Paradis* se propune ca un roman despre mila si nenoroc. Teza biblica se sprijina pe un subiect la zi si in perfecta conexiune cu realitati contemporane: traficul de fiinte umane, prostitutia silita. Marotele ideologice ale timpului? Nu tocmai. Liliana Corobca paseste cu dezarmanta simplitate pe carbunii incinsi ai poncifelor corecte politic: tanara basarabeanca Sonia evadeaza din saracia endemica a mediului natal, nimerind in cosmarul unui bordel clandestin din Europa, undeva in apropierea unui front din Balcani. Ceva asemanator l-a interesat recent si pe Radu Aldulescu, in Proorocii Ierusalimului. Cu rezultate net diferite insa. Daca Aldulescu a facut sa sfaraie in retortele viciului resturile de inocenta ale eroilor sai (copii atrasi intr-o retea pentru uzul pedofililor occidentali), Liliana Corobca isi asista personajele (tinere femei captive intr-un bar-bordel undeva in Balcani) cu tandretea neputincioasa a infirmierei. Drama ilicita a sclavelor carnii s-ar fi putut duce, de aici incolo, pe derdelusul demonstratiilor culpabilizatoare, in formatul familiar militantilor pentru drepturile omului. Nu se intampla insa tocmai asa.
Compasiunea e mai mare decat revolta, mila sterge relieful pledoariei pana la un soi de acceptare fatalista, profund rasariteana, a conditiei femeii.
Cata deosebire de ceea ce fac scriitoarele din lumea fundamentalismului musulman! Angajate in pluton in misiunea de recuperare a femeii ca fiinta, ele scriu si publica asiduu despre femeia musulmana adulterina, repudiata ori anihilata pe linia drepturilor ei omenesti. In cazul lor, acest discurs saturat de ideologie se salveaza adesea prin poveste, prin neobisnuitul situatiilor, prin efectul refresisant al confruntarii unor serii de criterii morale diferite, apartinand unor culturi diferite. Efect estetic, asadar, pe seama conflictului dintre civilizatii.
Cartea Lilianei Corobca alege sa nu vorbeasca despre una din excrescentele monstruoase ale noii (dez)ordini mondiale - exploatarea mafiota a saraciei si a lipsei de educatie - in termenii pledoariilor contemporane, ci mai degraba in orizontul deceptiilor pasoptiste si samanatoriste. “Drumul de fier” trece prin preajma, o lume copilaroasa in simplitatea ei sarmana moare din inadecvarea la cinismul mercantil al prezentului. Eminescu, Sadoveanu sunt si ei prin preajma, remorcand in mers si poemul rebrenian al Ilonei din Padurea spanzuratilor. O lacrimare compensatorie pe mormantul bunei inocente pierdute atenueaza tot ce era potential contondent in aceasta istorie de captivitate, cruzime si bordel.
Premisele sunt, din pacate, mult prea familiare in Romania. “Familiare” trimite direct la obisnuinta, la acel grad de insensibilitate pe care o societate il dobandeste garantat cand e bombardata schematic cu informatii de ordin negativ. In Romania si, probabil si in Moldova, deopotriva gratie televiziunilor de fapt divers, povestile cu tinere racolate de retele de prostitutie nu starnesc neaparat ostilitate, ci mai degraba dispret si autodispret. Cartea Lilianei Corobca transmite ceva din aceasta pozitionare: un anume instinct de retragere in fata ororii. Ce deranjeaza, cred, in cartea ei e resemnarea aproape mioritica. Nici nu stii cum s-o iei. Ca protest fata de dezvoltarea practic nestingherita a unui fenomen teribil, Un an in Paradis e moale. Moale de tot. Mai ales in detalii. Pudoarea, delicatetea relatarii lasa impresia ca menajeaza. Ca elogiu dostoievskian al puritatii pangarite, nu are dramatism. Ca proza, e scrisa naiv, cu o naivitate care scapa din intentie si se instaleaza in simplicitate. Numai ca, peste toate, ramane un ce fragil, de boboc tanar, care da nota fundamentala a autoarei. Mesajul e liric, fara indoiala: suferinta, credinta, iluminare.
Asa se explica probabil neobisnuita relatie dintre autor si personajul sau. Sonia e livrata in pagina cu un parti-pris curajos. Delicata pustoaica de peste Prut beneficiaza acolo, in mijlocul infernului ininteligibil al bordelului, de cel putin o protectie fara fisura: a autoarei. Visele in care isi recheama amintiri din copilarie sau doar de-acasa, de la parinti, sunt povesti pe care Liliana Corobca le spune eroinei sale, in care leagana mai mult decat un destin inventat. Pe alocuri, cartea suna a cantec de leagan. Duios, enervant de duios!
In fond, de ce n-ar trece o asemenea carte inaintea tezismelor ambalate abil din literatura occidentala de azi? De ce n-ar fi mai autentica decat retetele bine cunoscute si verificate cu grila fina de editorii din Vest? Nu spun ca nu s-ar putea. Doar ca, aici, unde realitatile povestite suna a reportaj de stiri, era nevoie de mai mult, si anume in plan literar. Un an in Paradis nu are crestere epica. Romanul e dus catre final doar de succesiunea fara suspans a avatarurilor Soniei, de la pescuirea sa din fata facultatii la care nu reusise, pana la reluarea aceleiasi scene, cu alta fata in rolul principal, in Epilog. Intre timp, Sonia se adapteaza, greu, la partitura care-i fusese rezervata, cea de diva de bordel. Peste cruzimile fizice ale conditiei eroinei sale, Liliana Corobca trece discret (e ceva ce un romancier din Romania nu ar fi ratat sa exploateze), renuntand de bunavoie la instrumentul dramatic care ar fi putut dinamiza totul. Sonia se schimba spre final, devine vicleana, dar transformarea e saracacioasa, incropita, fara anvergura caracterologica. Prozatoarea zaboveste insa mult pe reveriile compensatorii ale fetei. Povestile naive - cu bobocul de rata crescut pe genunchi, intr-o vara, cu cocosul trist, fara gaini, din ograda de acasa, ba chiar povestea cu printi si printese pe care o spune, intr-o noapte fara somn, in dormitor, Liuda - se inlantuie cu inchipuirile fara suport despre Pavel. Furnizorul de fete de consumatie e suspectat de suflet bun nu doar de copilaroasa Sonia, ci si de autoare, care-l lasa sa balanseze pana la final intre comerciantul cinic de trupuri si sentimentalul vag atasant. Numai ca, in jur, o fata moare, hartanita de cumparatorii de sex la prea scurt timp dupa lauzie. Alta incearca sa evadeze. Mai multe gasesc forta sa rabde in speranta ca vor pleca totusi cu bani, la un moment dat. Simple umbre in fundal. La rampa, caractere sumare. Pana si pestele cel mare, Zeca, se inmoaie din cand in cand si mai da drumul cate uneia din captive. Aerul de “normalitate” al stabilimentului nu e tulburat decat de visele melancolice sau sinistre ale fetelor si ale bodyguarzilor. Cu alte cuvinte, o lume ce devine, incet si sinistru, acceptabila.
Aceasta abordare pare de neinteles. Si, pentru ca prozatoarea nu e un incepator stangaci (debut cu Negrissimo, o carte mai degraba sofisticata!), explicatia nu poate fi decat una. Liliana Corobca va fi optat pentru un unic mesaj, cel din moto-ul evanghelic: inocenta e inatacabila, e singura care merita totul. Din pacate, descoperit pe cale rationala, acest sens nu acopera suficient nevoia de satisfactie estetica, iar cartea recade in banal.
Ramane insa un punct de sprijin interesant: atitudinea basarabeana fata de o conditie - geografica, sociala, morala - asumata fara drapaj. Un mod de depasire curajoasa a complexului de inferioritate nationala, pe care si romanii il au indeajuns. E o propunere neasteptata, la care merita sa meditam. Onorata asa, fara artificii literare si fara ambitie evidenta, ea pare sa raspunda mai degraba unei deliberari in sfera constiintei identitare, sa infrunte setul de prejudecati auto-subminatoare. Fetele de la bordelul Paradis pot deveni astfel, daca ne lansam spre o asemenea interpretare, reductia inteligenta a poporului moldovean, tarat fara voie in aventuri istorice sinistre, aparent fara iesire - alta decat cea a pasivitatii luminate.
Literatura din Moldova functioneaza tot mai mult ca “lot martor” pentru evolutiile literare din spatiul romanesc. Lipsita inca de furia temporar demolatoare a unei noi stilistici, noua literatura basarabeana tinde totusi intr-acolo (prin poezie mai ales), fara a abandona atasamentul, convingator inca, pentru valorile morale in scris.

* Liliana Corobca, Un an in Paradis, Editura Cartea Romaneasca, 2005, 206 pag.

TAGS:

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: [email protected]

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2024 Revista 22