Morudzi vs. Salina sau despre Nicolaescu, acest Visconti al romanilor

Laurentiu Bratan | 06.10.2004

Pe aceeași temă

De la traditionalul personaj al comunistului ilegalist, artistul complex Sergiu Nicolaescu isi imbogateste filmografia ce altfel ar fi ramas incompleta (atat ca regizor si scenarist, cat mai ales ca actor) cu un gen pe care orice maestru il abordeaza la varsta a treia: evocarea figurii neintelesului (daca se poate aristocrat) la batranete. Visconti a reusit o capodopera cu Ghepardul - conditia printului batran care se lupta cu schimbarile vremii, dar Visconti e un regizor care a dat nenumarate capodopere si care avea aristocratia la inelul de pe degetul cel mic. Probabil ca la Visconti s-a raportat Sergiu Nicolaescu atunci cand a avut ideea sa realizeze Orient Express (sau, mai corect, sa ecranizeze romanul Printul al lui Tudor Teodorescu-Braniste), dar, ca orice pigmeu, e incapabil sa-si dea seama de distanta care-l desparte de culmi si de uriasi de talia lui Visconti.
Sa vedem insa ce incearca sa fie Orient Express: un film despre un aristocrat roman ce-si petrece mare parte a vietii (si a averii) prin cazinourile pariziene, iar la batranete se retrage la palatul de la mosia lui din Romania, unde traieste izolat de multi ani. Din cand in cand, ofera serate modeste unor vecini cat se poate de modesti, pentru a savura (sic!) distanta dintre acvila si muste... Evident ca aceste usor pervers-nobile intentii nu le-am ghici daca ele n-ar fi psihanalizate cu viu grai (si astfel explicate pentru noi, neintelegatorii) de cate unul din fin-grobienii observatori si admiratori ai aristocratului (printul Morudzi, acesta din urma). Amintirile ii revin si revede episoade intregi din tineretea-i pariziana, printr-o serie de flash-back-uri. Dintre episoade nu pot lipsi, evident, cele cu iubirile din tinerete - intelegem ca multe, dar din care una singura e evocata. Iubirile continua si acum, cu cel putin trei femei de varste si conditii diferite, la palatul de la Moruzeni: o croitoreasa vulgara, fosta dansatoare (probabil si mai vulgara); o iubire de tinerete, dar care nu s-a stins; si inca o iubire - a unei copile fata de intangibilitatea printului, si care se va sfarsi tragic.
Si sa vedem acum ce este in realitate Orient Express: in primul rand, figura in prim-plan a lui Nicolaescu, printul batran, dublata de cea a lui Dan Bittman, printul tanar, ambii actori unul mai desavarsit decat celalalt. De la bolboroselile ininteligibile ale primului (replicile lui Nicolaescu ar trebui titrate pe ecran pentru a fi intelese), pana la stangaciile lui Bittman, in rol de barbat inca bine, facand figura de excentric cinic. Caii revin laitmotivic pe toata durata filmului, ca si trenul Orient Express ce trece prin mijlocul mosiei de la Moruzeni si care-i evoca printului amintiri de demult. Dar, ca orice simboluri intr-un context ridicol, capata si ele o mare incarcatura de ridicol. Sergiu Nicolaescu e departe de a fi in stare sa creeze o atmosfera viscontiana. E departe de a avea stiinta si talentul sa surprinda inefabilul sarm al aristocratiei apuse. E departe de a sti sa-ti ofere cadre altfel decat sablonarde. E departe chiar si de abilitati minime pentru un regizor, ca aceea de a manui si de a-si tine-n frau actorii: antologica prin ridicol e scena, spre final, in care junele interpretat de Vlad Zamfirescu incearca sa-l impuste pe print. Atinge acel punct al ridicolului in care, intr-un moment ce se vrea plin de tensiune si de tragism, izbucnesti in ras. Gheorghe Dinica e cel dintotdeauna (cazut intr-un manierism tot mai adanc, din pacate). Valentin Teodosiu asijderea, iar Maiei Morgenstern nu i se poate reprosa nimic personal, caci reprosurile de neintegrare i se cuvin regizorului. Singurul rol nestrident e al tinerei indragostite de print - Kézdi Imola. De altfel, actorii tineri ar trebui sa fie mai atenti cu regizorii pe mana carora se lasa, caci regizorii prosti au stiinta de a-i trage in jos. Vlad Zamfirescu nu e un actor prost. Rolul pe care-l face in Orient Express e insa de-a dreptul jenant...
Si ce mai este Orient Express? Un film rusinos, care a inghitit o groaza de bani din bugetul statului (si, deci, o suma din buzunarul fiecarui cetatean roman), unul din proiectele scandaloase ale CNC-ului, pe care domnul senator l-a realizat ma intreb cum: in vacante si-n week-end-uri ori chiulind de la Senat? Cat despre finantare, bineinteles ca nu-i nici o problema, de vreme ce Sergiu Nicolaescu e in juriul (iar atunci cand nu e, il controleaza din umbra) ce decide care sunt proiectele de filme finantate de la bugetul statului, propriile-i proiecte fiind in competitie. Si castigand, evident. Castigand pana acum si castigand si de-acum incolo - asteptati-va la o noua catastrofa, caci la concursul de scenarii de acum doua luni inca unul din proiectele lui a fost ales spre realizare. Un nou film cu care senatorul va continua ceea ce a inceput acum multi ani: asasinarea a ceea ce mai ramasese din cinematografia romana.

TAGS:

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: redactia@revista22.ro

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2024 Revista 22