Pe aceeași temă
In ziua de 9 septembrie 2005 s-a inaugurat la Muzeul National de Istorie a Romaniei o superba si neasteptata expozitie oferita de Medelhavsmuseet din Stokholm. Este un vis-à-vis dupa deschiderea la Stockholm a expozitiei celor mai valoroase descoperiri arheologice din Romania, conservate in Muzeul National de Istorie. Aceste initiative apartin doamnei Sanne Houby-Nielsen, directoarea Muzeului Suedez (ajutata de arheologul Radu Lazarescu, angajat al acestui muzeu), si lui Crisan Museteanu, directorul general al Muzeului din Bucuresti.
Expozitia deschisa la Bucuresti are un caracter special. Ea ofera publicului si specialistilor romani ocazia de a vedea rezultatele celebrei expeditii arheologice suedeze desfasurate in Cipru intre 1927 si 1931. Cercetarile suedeze au avut la data aceea un enorm ecou international, atat prin zona aleasa, prin riguroasa tehnica de sapaturi, la care recurgea in acea vreme doar un numar restrans de arheologi, in sfarsit, prin rapida publicare a rezultatelor integrale in cele 4 volume ale colectiei The Swedish Cyprus Expedition.
Inceputul odata facut, arheologia cipriota a capatat un mare avant, in special dupa castigarea independentei insulei si constituirea statului cipriot, gratie competentei si lucrarii neobosite a dr. Vassos Karageorghis, prin descoperirile sale de dupa cel de al doilea razboi din necropola regala de la Salamina/Cipru si prin numeroasele sale publicatii si sinteze pe care le-a realizat. In momentul de fata, Cipru, datorita intensitatii activitatii arheologice si densitatii publicatiilor, detine recordul de a fi tara cea mai bine cunoscuta din intreg bazinul mediteranean (as adauga: si cel pontic).
Sufletul expeditiei suedeze a fost cunoscutul arheolog Einar Gjerstad. Dupa o calatorie exploratorie in 1923, tanarul arheolog si-a format echipa (cu Alfred Westholm si Erik Sjöqvist, de asemenea bine cunoscuti) si, sub ocrotirea printului Gustaf Adolf (mai tarziu Regele Gustaf al VI-ea), între 1927 si 1931, a efectuat cercetari complexe, care vizau intreaga arheologie cipriota, incepand cu neoliticul preceramic pana în Evul Mediu. S-au investigat, in acest scurt interval, 21 de situri, dintre care unele devenite curand “clasice”, precum: Enkomi cu interesante piese importate, miceniene, palatul de la Vouni, apartinand perioadei 500-380 i.C., Kition, oras fenician.
Asezata intre regatele din Orientul Apropiat si Creta, multe obiecte si idei orientale au ajuns in Creta prin intermediul Ciprului, în timp ce restul Greciei, în “evul întunecat”, era înca sarac. Incepand din sec. VIII î.C., Cipru a jucat rolul unui puternic intermediar între Asia si Europa, atat pentru nordul Siriei, cat si pentru civilizatiile de la sud, printre care cea feniciana. Acest fenomen incepe din veacul al IX-lea i.C., cand se instaleaza asezarea feniciana de la Kition si cand productia de piese locale (ceramica, bronzuri etc.) este greu de deosebit inca de cea de factura feniciana. Dar tot de la aceasta data (catre mijlocul sec. al VIII-lea, începe “renasterea greaca”) se dezvolta legaturi puternice cu Grecia geometrica. Stilul geometric de factura greceasca devine tipic si pentru Cipru, cum se poate vedea la mormintele regale de la Salamina.
Piese cipriote de acest caracter (mai ales ceramica si sigilii) încep sa fie exportate în diverse regiuni ale Greciei si în coloniile din Italia (Pithekusai); cateva fragmente ceramice au aparut si la Histria.
Expozitia deschisa la Muzeul National de Istorie a Romaniei prezinta circa 120 de piese din sapaturile Expeditiei Suedeze. Este suficient pentru a realiza importanta arheologiei cipriote.
