Natura sălbatică și natura domestică

„În căutarea naturii” asamblează o poetică vizuală polifonică a imaginarului vegetal, care pornește de la analiza lucrărilor cu tematică botanică din colecția Muzeului de Artă Brașov și continuă prin expunerea unei selecții de lucrări din patrimoniul muzeului în dialog cu opere contemporane care completează, continuă, extind și problematizează mai amplu discursul artistic al trecutului. Demersul curatorial urmărește să readucă în spațiul muzeal reflecția asupra relației noastre cu natura, de la dimensiunea contemplativă până la logica exploatării și a distrugerii care l-au determinat pe filosoful Michael Marder să militeze pentru o schimbare radicală a gândirii: „Însăși ideea de natură la care mulți țin mult va trebui să se ofilească într-o stare ecologică a societății umane. Oricât de ciudat ar suna, ideea naturii se pune în calea unor forme ecologice de cultură, filosofie, politică și artă”.

Structurată în două secțiuni, „natura sălbatică” și „natura domestică”, expoziția urmărește transformările modului în care natura a fost percepută și reprezentată, de la obiect al admirației și contemplării la spațiu al intervenției umane, marcat de criza ecologică și activismul de mediu.

În acest context, natura nu mai apare doar ca subiect artistic, ci și devine un spațiu al reflecției critice asupra relației noastre cu mediul înconjurător.

„În căutarea naturii” are în centru un nucleu format din patrimoniul artistic brașovean și propune o contextualizare a acestuia în cadrul mai larg al artei românești. Lucrările sunt ordonate conform unor asocieri libere care caută inspirație în haosul aparent al lumii naturale, propune o temporalitate non-liniară și un eclectism radical al asocierii. Expoziția alătură lucrări realizate pe parcursul unui secol și jumătate, care relevă cum s-a transformat de-a lungul timpului privirea artiștilor care s-au aventurat în căutarea naturii.

Peisajul a devenit subiect de sine stătător în arta românească din secolul al XIX-lea, sub influența artei germane și franceze, într-un context european marcat de interesul crescând pentru natură ca subiect și imaginar. În ierarhiile academice, reprezentarea naturii era considerată inferioară subiectelor care au în centru istoria sau viața omului. Această atitudine începe să se schimbe din secolul al XIX-lea, odată cu începutul modernismului. Natura s-a configurat ca subiect în arta vizuală și literatura acestei epoci pe fondul urbanizării expansive și al industrializării accelerate care începe să ridice problema pierderii lumilor naturale. Din nevoia de evadare din orașele tot mai zgomotoase și accelerate, artiștii au pornit în căutarea naturii, care treptat a devenit un subiect major în arta vizuală modernă. Pe parcursul secolului al XX-lea, pe măsură ce natura este din ce în ce mai afectată de dezvoltarea accelerată, arta își îndreaptă interesul spre ecologie. Arta cu tematică ecologică a apărut în spațiul românesc în ultimele decenii, o temă de reflecție impregnată adesea cu o stare de urgență și un sentiment al doliului climatic.

Nu întâmplător expoziția se deschide pe fațada muzeului cu un colaj cu desenele activiste, iar colecția de imagini culeasă de Dan Perjovschi în perioada protestelor „Salvați Roșia Montană” oferă, pe de-o parte, o revizitare a acestor evenimente, pe de alta, exemplifică alt tip de relație cu natura în artele vizuale. Pentru artistul contemporan, natura nu mai este un spațiu de reculegere și contemplație, iar sentimentul melancoliei este înlocuit cu invitația directă la acțiune. Natura încetează să mai fie un obiect subordonat nevoilor omului, devine o cauză pusă în drepturi. Din obiect de reprezentare în arta lui Dan Perjovschi, natura devine subiect de discuție.

Protestele ecologiste față de proiectul de exploatare a zăcământului auro-argintifer de la Roșia Montană din Munții Apuseni sunt considerate cea mai amplă mișcare socială din România, după evenimentele din 1990. Greenpeace a numit Campania „Salvați Roșia Montană” „mișcarea fondatoare a noului spirit civic în România și a democrației participative”. Apogeul mișcării îl constituie protestele „Uniți Salvăm Roșia Montană”, care au cuprins toată țara timp de câteva luni, începând cu 1 septembrie 2013.

În anul 1997 a fost creată compania Roșia Montană Gold Corporation (RMGC), cu scopul exploatării miniere în Munții Apuseni. Societatea a luat naștere prin asocierea Minvest Deva cu Gabriel Resources, o companie canadiană care deținea peste 80% din acțiuni. Ulterior, aceasta a primit o licență de concesionare, acordată fără licitație, valabilă pentru 20 de ani. Proiectul minier urma să afecteze zone naturale protejate și situri arheologice de interes național și mondial, precum și trei sate locuite. RMGC a încercat relocarea locuitorilor din aceste sate, însă o parte dintre aceștia au refuzat să își vândă proprietățile și au decis să lupte împotriva dezastrului ecologic iminent generat de acest proiect. În anul 2000, locuitorii Roșiei Montane au înființat Asociația „Alburnus Maior”, cu scopul de a se opune proiectului minier. Asociația a apelat la justiție și a reușit să facă problema cunoscută și susținută dincolo de granițele României. Eforturile lor au fost sprijinite de un număr impresionant de activiști, artiști, intelectuali, jurnaliști și oameni de știință din lumea largă. Apogeul mișcării îl reprezintă valul de proteste „Uniți Salvăm”, care a cuprins întreaga țară și a beneficiat de solidaritate internațională.

Exploatarea zăcământului auro-argintifer de la Roșia Montană datează încă din perioada romană, când localitatea se numea Alburnus Maior. Romanii au dezvoltat aici un vast sistem de galerii subterane (peste 7 km pătrați), considerat unul dintre cele mai importante complexe miniere antice din lume, alături de vestigii precum tăblițele cerate și instalații tehnice de drenaj. Activitatea minieră a continuat în Evul Mediu și în epoca modernă, suprapunându-se peste lucrările romane. În perioada comunistă, în anii ’70, exploatările subterane au devenit neproductive, iar autoritățile au început să ia în calcul exploatarea de suprafață, în cariere deschise. Au început cercetările pentru demararea acestui proiect, care, după Revoluția din 1989, a fost sistat până la apariția companiei Roșia Montană Gold Corporation.

Acest tip de minerit, bazat pe utilizarea cianurilor, ar transforma radical peisajul Munților Apuseni, afectând ireversibil fauna, flora și patrimoniul arheologic. În ciuda cunoașterii efectelor ireversibile ale dezastrului ecologic, exploatarea cu cianuri la Roșia Montană părea de neoprit până în septembrie 2013, când mii, apoi sute de mii de tineri au ocupat străzile marilor orașe din România, cu revendicări ferme pentru protejarea naturii.

Îmi amintesc protestele pentru salvarea Roșiei Montane din 2013 la care am participat alături de un grup mare de artiști, actori și alți tineri intelectuali din generația mea. Implicarea artiștilor din diferite generații și contribuția scenei culturale la activismul digital au fost foarte ample.

 ***

„În căutarea naturii” va fi deschisă publicului în perioada 17 aprilie – 7 iunie 2026 la Muzeul de Artă Brașov

Artiști: Ion Andreescu, Emilia Apostolescu, Mihaela Cîmpeanu, Cecilia Cuțescu-Storck, Hans Eder, Micaela Eleutheriade, Nicolae Grigorescu, Uliana Gujuman, Hans Hermann, Karl Hübner, Hortensia Mi Kafchin, Gustav Kollár, Katja Lee Eliad, Irina Lukász, Rodica Maniu, Gabriela Mateescu, Hans Mattis-Teutsch, Andreea Medar, Friedrich Miess, Ana Maria Micu, Ciprian Mureșan, Vlad Nancă, Irina Neacșu, Adrian Oncu, Sorin Oncu, Radu Oreian, Dan Perjovschi, Elena Popea, Mișu Popp, Alexandra Sand, Iulia Toma, Henri Trenk, Oana Paula Vainer, Miki Velciov. 

*Valentina Iancu (1985) este scriitoare cu studii de istoria artei şi teoria imaginii. Practica sa este hibridă, bazată pe cercetare, împărţită între activități editoriale, educaționale, curatoriale sau de management și orientată spre solidaritate, activism, artă politică.