Pe aceeași temă
Piscina Casa Verde a însemnat pentru mine prima întâlnire cu locuitorii din Bechet și din satele învecinate. Fiind primul punct de check-in între granița sudică a României și Bulgariei și aflată pe traseul EuroVelo6, Casa Verde servește ca un popas vital pentru cei care traversează țara în drum spre mult râvnita vacanță pe insulele grecești. De asemenea, funcționează ca unul dintre cele mai importante centre comunitare în sezonul estival, reunind localnicii, care au migrat în străinătate în căutarea unor oportunități de muncă mai bune, pentru o scurtă revedere cu prietenii și familia. Astfel, pe lângă sezonul pepenilor, vara este și perioada în care oamenii se întorc acasă, la Bechet.
Pentru Sandwich, Bechetul nu reprezintă însă un spațiu de tranziție, ci mai degrabă o întoarcere la origini. Se împlinesc deja trei ani de când au fost puse bazele Rezidenței Lubenița, o rezidență rurală unde artiști, cercetători sau prieteni sunt invitați în fiecare vară să se bucure de un timp de lucru în mediul rural, să creeze sau doar să realizeze un schimb de practici cu localnicii.
Există un soi de pasiune pe care o regăsești numai la oamenii care nu vor să renunțe la locurile dragi copilăriei lor și care revin acolo cu un spirit care e în măsură să restaureze anumite relații cu mediul rural și să pună bazele unor inițiative care sunt grăitoare nu doar pentru comunitatea vizată, cât și pentru alții, curioși să o cunoască. O astfel de inițiativă o reprezintă pentru mine Rezidența Lubenița. Pentru că la Bechet am ajuns prima oară cu ocazia primei ediții, din anul 2023, însă cu Bechetul mă întâlnisem mai demult, prin poveștile lui Alexandru Niculescu. El și Daniela Pălimariu, cofondatori ai Sandwich, au propus o rezidență rurală în Bechet, reamenajând casa din localitate unde Alexandru a copilărit și care a rămas în familie. Pe vremuri, casa trebuia să găzduiască un magazin general numit Firimitura, ideea bunicilor lui Alex, însă asta nu s-a întâmplat niciodată, pentru că au venit războiul și, apoi, regimul comunist. Acum, pe lângă spațiul de locuit, Firimitura poate găzdui ateliere de artiști interesați să cerceteze sau să creeze, fără presiunea de a fi productivi, imersați în toropeala verii din sud, de la Dunăre.
O întrebare care se conturează natural este ce poate oferi o rezidență rurală, mai ales într-un oraș-fantomă, când vara canicula și temperaturile extreme sunt niște constante care deja nici nu mai sunt demne de anunțat prin Ro-alert. Aflându-se într-un proces masiv de deșertificare, în ciuda proximității Dunării, zona este recunoscută național pentru producția de pepeni, localnicii învățând să se adapteze an de an la condițiile din ce în ce mai neprietenoase pentru practicarea agriculturii. An de an, învățăm de la ei cum putem să ne adaptăm activitățile din rezidență condițiilor externe. Pentru că primul lucru care lovește este arșița, prevestită cumva de drumul până la Bechet. Fie cu trenul până la Caracal, cu microbuzul sau cu mașina, drumul se deschide prin sudul arid al României, o înșiruire de soluri nisipoase care se încăpățânează să rămână fertile, un prim prilej de reflecție pentru invitații noștri. După această primă întâlnire cu împrejurimile, situația se mai echilibrează, iar noi substraturi social-locale se dezvăluie pentru artiști prin figuri-cheie ale locului, precum primarul din Bechet, care organizează în fiecare an un tur ghidat al împrejurimilor și o discuție la primărie, cu pompierul sau cu bibliotecara. Asimilarea în comunitate se face cu ușurință, după dezbateri diverse despre echipele favorite de la campionatul european de fotbal, exodul românilor în străinătate sau succesul muzical al trupei Phoenix, iar arșița devine din pacoste pretext de întâlnire pe înserat la cârciuma Chiorsi din apropiere.
Până acum, au trecut pragul Rezidenței Lubenița peste 20 de artiști, scriitori și cercetători din țară și internaționali, cu practici diverse, care s-au inspirat din împrejurimi și au creat în propriul lor ritm. Unii au folosit chiar pepenele în arta lor, precum artista vizuală Alina Ușurelu, care a creat o lucrare performativă durațională, Weights, omagiu adus tuturor fermierilor și lucrătorilor agricoli care ne hrănesc, precum și celor care dau dovadă de reziliență în fața războiului și a violenței. Aceasta își folosea corpul pentru a ridica coșuri foarte grele cu lubenițe și a le purta în mai multe rânduri pe aleea îngustă și lungă care străbate dintr-un cap la altul curtea rezidenței. Alții au profitat de proximitatea atracțiilor locale, precum târgul săptămânal de sâmbătă, care găzduiește atât piața agroalimentară cu legume și fructe crescute local, pe care le integrăm în mesele colective, cât și o varietate de produse, de la scaune cioplite până la țoale și motocoase. De pildă, Bernat Daviu, un artist vizual catalan care a participat la ediția din 2023 a rezidenței, a găsit de cumpărat în târg două picturi peste care a intervenit în ulei, tehnică pe care o dezvoltase anterior, însă care la Bechet i s-a potrivit mănușă. Schimbul de practici dintre artiști și comunitatea locală se reflectă într-o mare măsură și în cercetarea artiștilor, care învață să se adapteze la ritmul de lucru al localnicilor. Din cauza temperaturilor ridicate din timpul zilei, oamenii muncesc începând cu patru dimineața și până la unsprezece, reluând ce alte activități mai au după opt seara. În mod firesc, dorind să realizeze o cercetare asupra apelor de suprafață, duoul din Olanda waterybeings format din artistele Nele Brokelmann & June Yu a trebuit să se conformeze acestui program pentru o plimbare și un tur ghidat cu tractorul unui vecin care practica agricultura dimineața devreme.
Aproape de finalul rezidenței are loc simpozionul Lubenița Extravaganza, care include un vernisaj ce prezintă lucrările produse în Bechet, eveniment unde sunt invitați atât cei din comunitatea locală, cât și membri ai scenei culturale din București și din țară, curioși să descopere atmosfera de la Lubenița. Lucrările au fost expuse în camerele și în beciul casei, în anexe și în curtea rezidenței, participanții fiind invitați să interacționeze cu artiștii în tururile oferite.
Cu toate aceste momente memorabile, nu trebuie să uităm că rezidențele rurale sunt mici incizii temporare în țesutul social al unei localități. Deși nu își propun să rezolve problemele sistemice cu care zona rurală se confruntă, accesibilizarea unor practici culturale către un public care nu se întâlnește de regulă cu acest tip de manifestări reprezintă un câștig însemnat pentru organizatori, mai ales când reușesc să ajungă la un public cât mai tânăr. Astfel, un moment copleșitor pe care l-am trăit în Rezidența Lubenița a fost marcat de interesul copiilor și adolescenților pentru atelierele de bandă desenată susținute de artista Liliana Basarab. Acest interes a crescut în timp - dacă în primii ani atât copiii, cât și părinții lor manifestau un soi de reticență față de invitația de a participa la ateliere, anul trecut sala din casa de cultură pusă la dispoziție de doamna bibliotecară din Bechet era neîncăpătoare, copiii depășind numeric locurile pregătite. În perioada de vară în care școlile sunt în vacanță, iar cel mai apropiat palat al copiilor se află la Craiova, la aproximativ 70 km de Bechet, am putut să observăm nevoia reală a copiilor de a se manifesta creativ în afara mediilor digitale, care sunt din ce în ce mai acaparatoare.
Suntem conștienți că pentru a rezista și a se consolida în timp, relația dintre noi și vecinii noștri trebuie să fie de cooperare și de schimb reciproc. De aceea, materialele folosite pentru amenajarea spațiilor de lucru și de expunere sunt achiziționate de la magazine locale, iar pentru pregătirea meselor din rezidență alimentele de bază sunt luate direct de la piața locală. De un an, comunitatea este mai bogată alături de Zina, cuptorul construit de poetul și artistul Vasile Leac, invitație la seri comunale de coaceri. Rezidența Lubenița este, mai presus de toate, o propunere de coabitare pe care echipa Sandwich o lansează anual către artiști și localnici.
Privind retrospectiv aceste experiențe, devine evident că Rezidența Lubenița s-a conturat treptat ca un spațiu necesar, în care comunitatea artistică și comunitatea locală se pot întâlni într-un climat de respect, curiozitate și sprijin reciproc. Fiecare vară petrecută aici reprezintă o ocazie de a testa limitele colaborării, de a regândi raportul nostru cu mediul rural și de a contura noi sensuri ale conviețuirii. Într-o perioadă în care mobilitatea, schimbările climatice și izolarea socială influențează profund viața comunităților mici, inițiativele culturale independente pot deveni nu doar pretexte creative, ci și repere de solidaritate. //
Maria Bîrsan este parte din echipa Sandwich din 2021
