Pe aceeași temă
Cu fiecare nou film, Sergiu Nicolaescu nu mai pridideste cu laudele de sine megalomanice. Considerandu-se luceafarul cinematografului romanesc, problema cea mai mare e ca, la fel ca 99% dintre cineastii romani, Sergiu Nicolaescu nu vede film, ca sa aiba cu ce sa se compare. Nu vede ce se face de 15 ani încoace în materie de cinema, de aceea se considera centrul universului (cinematografic). Pentru ca, daca ar vedea (si ar avea discernamant), Sergiu Nicolaescu si-ar da seama ca opera lui e pigmeica. Si-ar da seama ca e doar un mestesugar (marunt, în plus), nicidecum un artist, asa cum îi place sa se considere. Problema cu discernamantul e iarasi serioasa - dovada stau iesirile furibunde la adresa filmului lui Cristi Puiu. Caci, daca nu sesizeaza calitatile Mortii Domnului Lazarescu, atunci nu se poate gasi o baza comuna de discutii cu el...
Aveau priza la public unele din filmele de actiune din anii ’60-’70 ale lui Sergiu Nicolaescu, pana la un punct bine facute în genul lor. Au si-n continuare o oarecare priza (o dovedesc difuzarile de la televiziuni), explicabila probabil printr-o anume nostalgie pentru filmul de altadata - bun, prost, asa cum era el, nicidecum prin aceea ca ar avea vreo calitate particulara, care sa le faca sa intre în panteonul cinematografic romanesc (anemic, de altfel).
Problema cu adevarat majora sunt filmele pe care le scoate Nicolaescu în ultimul timp. Dupa catastrofa Orient Express, vine acum catastrofa “15” (scris exact asa, cu ghilimele, oare de ce?). Pentru corectitudine, trebuie spus ca Orient Express era o catastrofa de la cap la coada, cu o discrepanta uriasa între intentii (aristocratic-rafinat-viscontiene) si realizari (replici ridicole, interpretari rusinoase, muzica înfioratoare, scenariu lacrimogen-penibil); în timp ce, în “15”, ridicolul alterneaza cu scene corect filmate, în spiritul cascadoriilor de odinioara. Fara a intra prea mult în amanunte privind scenariul (D.R. Popescu si Sergiu Nicolaescu), prost si confuz spre final, ceea ce deranjeaza cel mai tare în filmul lui Nicolaescu sunt lectiile de moralitate la adresa coruptiei colegilor. Am fi acceptat asemenea lectii de la un Pintilie bunaoara, integru din punct de vedere moral si cu o filmografie extrem de onorabila, dar nu de la Sergiu Nicolaescu! E o palma pe obrazul unui popor pe care-l minte cu o nerusinare si un tupeu caracteristice nomenclaturistilor de ieri, transformati în nomenclaturistii de azi.
Dincolo de aprecierile de ordin extra-estetic, si ca sa nu fiu acuzat ca transform o cronica de film într-un proces politic-moral, sa ne întoarcem la “15” ca produs (non)artistic si sa remarcam fie si numai o performanta nefericita, pe care Nicolaescu o reusea si-n Orient Express si o continua cu brio acum: este singurul cineast care a reusit sa distruga (în filmele lui) o Actrita de exceptie: Maia Morgenstern. Rolul pe care-l face Maia Morgenstern e atat de jalnic, încat Nicolaescu ar trebui sa fie dat în judecata pentru crima artistica într-o (iluzorie) justitie a artei. Nu e ceva de spus despre alti actori (Cristian Iacob, Serban Ionescu, Daniela Nane...), decat ca e imposibil sa scoata ceva într-un asemenea context. Nu e vina lor, dar ar trebui sa aiba forta sa refuze din start colaborari rusinoase ca aceasta.
Scoasa din context, scena evadarii marinarului (Cristian Iacob) din camionul cu morti e destul de reusita. Doar extrasa din context însa! Pentru ca însasi aceasta paranteza din scenariu e complet lipsita de sens. Si, oricum, ea vine dupa si înaintea altora la care pana si la proiectia de presa s-a fluierat în sala si s-a strigat “lasa-te de film!”.
