Ordine si Haos

Cultura traditionala in cheie majora

Zoe Petre: Aceasta carte este deopotriva fermecatoare pentru un public cultivat si interesat, dar si pentru specialistii domeniului. M-am bucurat din cel putin trei motive la lectura foarte atenta a acestei carti. Pe de o parte, pentru ca este un mod de a repune folclorul si traditiile populare romanesti intr-o cheie majora. In al doilea rand, pentru ca aceasta restaurare a demnitatii traditiei folclorice se face cu un rafinament al selectiei si un discernamant al gradarii corpusului enorm pe care-l examineaza Andrei Oisteanu demne de toata stima noastra. E evident ca osatura esentiala a acestei repuneri in pagina, a acestui tratament in adancime al traditiei, axul ordonator al reflectiei d-lui Oisteanu este opozitia complementara dintre Ordine si Haos. Problema alternantei intre Ordine si Haos, asa cum cartea o spune succint, este o mare problema a traditiei antropologice universale. Si este, in subsidiar, si una din temele frecvent invocate de civilizatia greaca. Victor Turner a dezvoltat ideea ca o societate bine echilibrata stie sa alterneze ordinea constanta, statornica, bine asezata a lumii umane cu momente in care, in mod controlat, limitat, dar constant si periodic reuseste sa puna in scena haosul, astfel incat forta fertilizatoare a acestuia sa fie prezenta si sa reactiveze fortele creatoare ale societatii respective. E deopotriva tema carnavalesca lansata de Bahtin cu atata succes in cultura contemporana academica, este tema saturnaliilor, este tema teatrului, a teatrului tragic, dar si a teatrului comic. Chiar renasterea unei societati democratice in Romania a fost antrenata in acest vartej de reinstituire simbolica, spectaculara, a haosului si aici, langa noi, vreme de 52 de zile, am avut parte, in aprilie-iunie 1990, de acest spectacol. Nu toti l-au gustat. Dar cred ca o lectura antropologica a evenimentelor pe care le-am trait le-ar face mai usor de inteles. In al treilea rând, am regasit in aceasta carte cateva lucruri care mi-au suscitat un interes profesional direct, in legatura deopotriva cu miturile grecesti de care s-a intamplat sa ma ocup adesea, si cu getii - parte si ei a ceea ce cred ca Andrei Oisteanu considera a fi universaliile credintelor mitice, de vreme ce-si ia exemplele in mod extraordinar de erudit si de variat din toate colturile lumii.

Personal, sunt destul de speriata de culturile la care nu am acces direct si, de aceea, am limitat intotdeauna comparatismul la aria indo-europeana, dar chiar in aceasta arie un numar enorm de fapte, de date si de traditii confirma din plin ipoteza de la care porneste aceasta carte. Un numar mare de mituri grecesti este evocat de Andrei Oisteanu in legatura cu relatia dintre divinitati feminine si paredrii acestora. Aici, eu as fi favorizat in mai mica masura o lectura diacronica si mai degraba una paradigmatica, pentru ca mi-e greu sa cred ca nu e vorba de variante echilibrand diferit raportul dintre masculin si feminin.
Sunt convinsa ca, asa cum am incercat sa demonstrez eu insami intr-o alta carte, civilizatia getica pastreaza un numar important de elemente de traditie indo-europeana. Am convingerea ca folclorul romanesc, care tine in mare masura de lectura in latineste a substratului getic si/sau dacic, duce cu sine un numar enorm de asemenea teme, scheme, constructe si raporturi, si am gasit confirmari la fiecare pas, in remarcabila cercetare a lui Andrei Oisteanu.

Un model de gandire arhetipala

Anca Manolescu: Concluzia cartii lui Andrei Oisteanu, expresiva in concizia ei, e plina de simpatie: el isi prezinta amplul studiu de etnomitologie ca pe un ritual narativ, ca pe o poveste cu care si-a inconjurat de trei ori cititorii, asa cum, dupa o credinta, "cu o poveste bine spusa si frumos incheiata, se inconjura casa de trei ori" pentru a o feri de rau, pentru a-i proteja ordinea. Autorul isi declara, cu un zambet, atitudinea comprehensiva, participativa fata de obiectul sau de studiu, anume o mare structura a mentalitatii traditionale, ceea ce el numeste un "principiu mitic" sau un "model de gandire arhetipala": Ordine si Haos. Iar studiul lui, care uneste simpatia cu rigoarea academica, intelegerea de adancime cu o rabdatoare si larga eruditie, e intr-adevar o carte "frumos incheiata", bine articulata. Bi-unitatea Ordine-Haos e descoperita, analizata, explicitata, pornind de la foarte diversele ei ipostaze, situate in contexte la randul lor variate: scenarii cosmogonice, scenarii si ritualuri de intemeiere si de trecere (de la o lume la alta, de la un an la altul, de la o etapa a vietii la alta, de la o stare la alta), sau procedee de restabilire a ordinii cosmice, comunitare ori microcosmice umane. Valoarea acestui studiu sta, pe de o parte, in faptul ca urmareste sa descopere logica ce leaga toate aceste manifestari, izomorfismele lor structurale, consonantele lor simbolice, circulatia unor motive de la un palier la altul. In termenii autorului, el s-a preocupat de decelarea unei gramatici mitice sau a unora dintre regulile ei, de felul cum e articulat limbajul mitic. Apoi performanta lui de "arheologie culturala" e remarcabila: un anume fenomen sau motiv mitic ne este restituit in reteaua lui de sensuri prin acumularea unui material masiv, atent analizat: concentrandu-se pe materialele din spatiul autohton, cercetate inclusiv in dimensiunea istorica a intelegerii si consemnarii lor, autorul le pune in legatura cu materiale din culturi foarte diverse, de la cea asiro-babiloneana, greaca veche si hindusa, la cea europeana nordica si pana la prelucrari medievale sau renascentiste. Prin punerea tuturor acestor materiale in comuna prezenta, anumite elemente din scenariile mitice sau din practicile rituale ce pareau izolate ori lipsite de sens capata rost, coerenta cu ansamblul, pregnanta. In sfarsit, prin analiza unui material atat de vast, autorul poate evidentia in mod convingator anumite forme specifice spatiului romanesc in care lucreaza o mentalitate mitica universala. Si in aceasta privinta, finetea analizelor, echilibrul, chibzuinta lor sunt remarcabile.

Despre ce fel de ordine este vorba aici? Ordinea, sau biunitatea Ordine-Haos din gandirea traditionala este in primul rand o ordine vie: o ordine instituita in origini, dar o ordine care continua sa infrunte haosul in diferitele lui ipostaze, o ordine care imbatraneste, se degradeaza si moare, avand nevoie de o mereu innoita regenerare. Iar la aceasta regenerare contribuie atat divinitatea si entitatile uraniene, cat si, printr-o intensa colaborare cu ele, omul, care pune la lucru un depozit extrem de bogat simbolic de stiinta si de procedee rituale. In al doilea rand, este vorba despre o ordine globala si ritmata. Andrei Oisteanu dovedeste prin acest studiu capacitatea gandirii traditionale de a exprima cu mijloace foarte concrete concepte complexe, abstracte, mari idei-arhetip. A.K. Coomaraswamy, hermeneut al traditiei indiene si in genere al gandirii traditionale, spunea ca distinctia intre o asemenea gandire si una profana consta in faptul ca prima e de tip "cale" (marga), asigurand circulatia intre toate nivelurile lumii si dincolo de ea, iar a doua e de tip "local", "provincial" (deshi), fiindca inchide pe om intr-o stare limitata de fiinta. Studiul lui Andrei Oisteanu ne ofera logica primului tip de gandire, descifrata si minutios ilustrata pe baza a numeroase motive mitice repuse in retea, a caror amploare si sintaxa ne-o restituie.
Andrei Oisteanu si-a propus sa investigheze mentalitatea mitica arhaica in interiorul propriului ei orizont. Insa ceea ce el ne restituie din inteligibilitatea ei poate deveni o solida punte pentru reflexia asupra dimensiunilor metafizice si teologice ale unei gandiri traditionale. Dincolo de toate acestea, cartea lui Andrei Oisteanu e un text savuros, o poveste care il delecteaza pe cititor cu aventurile simbolice si rituale, vast coerente, ale oamenilor, zeilor, plantelor, constructiilor si obiectelor din lumea traditionala.

Gramatica limbajului mitic

Andrei Oisteanu: Dupa inflatia nationalista din anii ‘80, cand mitologia si istoria religiilor au fost folosite desantat in scopuri ideologice si propagandistice, in anii ‘90 s-a simtit un recul din partea cercetatorilor. Astfel de teme au fost mai putin abordate, din jena fata de conservele mentale de care ne saturasem cu totii. In ultimii ani, insa, asistam la o revenire, pe coordonate strict stiintifice, la o traditie importanta a culturii umaniste romanesti: cercetarea istoriei religiilor, a folclorului, a mitologiei.
O problema fundamentala este daca se poate vorbi despre o mitologie romaneasca propriu-zisa sau doar despre un numar mare de teme si motive mitice. Ultima varianta este mult mai comoda si, la prima vedere, pare evidenta. De-a lungul unui secol si jumatate s-au supralicitat problemele de lexic mitic, in dauna celor de gramatica mitica. Cunoasterea cuvintelor care compun o limba este necesara, dar nu si suficienta pentru cunoasterea limbii respective. Se pune intrebarea dupa ce reguli iau nastere anumite miteme? Care sunt normele conform carora ele se articuleaza intr-un limbaj mitic coerent? ,

Suma motivelor mitice compun mitologia populara, dar - fapt important - ele sunt generate de o aceeasi mentalitate mitica. Aceasta este alcatuita dintr-un numar finit de principii mitice, de modele de gandire arhetipala. Motivele mitice si-ar gasi locul intr-o structura mitica organica, daca ar putea fi stabilite principiile mitice care le genereaza si le guverneaza. Am incercat sa delimitez coordonatele unui model de gandire arhetipala, pe care l-am numit conventional Ordine si Haos. Pentru mentalitatea mitica, Haosul nu dispare odata cu actul cosmogenezei. Tot asa cum toate elementele Cosmosului preexista, in stare virtuala si latenta, in materia Haosului precosmogonic, acesta din urma supravietuieste in chiar structura Cosmosului. Boala, moartea, furtuna, seceta, eclipsa, cutremurul, invazia dusmanilor etc. sunt receptate ca ipostaze ale Haosului, care disturba ordinea cosmica.
Principiul Haosului isi revendica drepturile si primatul. El incearca sa readuca lumea in starea haotica initiala, precosmogonica. Universul (sau orice microunivers: corpul, casa, satul etc.) este vazut ca fiind intr-un echilibru labil, osciland mereu intre starea de Haos si cea de Kosmos ("univers ordonat", in sensul pitagoreic al conceptului). In societatile arhaice si traditionale, omul nu se comporta ca un martor pasiv la acest "spectacol cosmic", ci participa activ, cu mijloace magico-rituale, la regenerarea Cosmosului uzat si la restabilirea ordinii cosmice care este temporar, uneori ciclic, disturbata.

Analizand mitologia romaneasca, se observa ca ordinea monoteista nu a fost pe gustul taranului roman. Nici haosul politeist. El a adoptat dualismul, care raspunde mai bine intrebarii fundamentale: Care este cauza raului? Unde malum? Daca Dumnezeu este perfect, cum de a creat o lume imperfecta? Fara a avea doi poli (Dumnezeu-Diavol), nu avem un raspuns rezonabil la aceasta intrebare. Pornind de la mitul cosmogenezei, care este dualist (lumea este creata prin colaborarea dintre Dumnezeu si Diavol), pana la ultimele miteme, pulseaza ideile dualiste. De unde vine acest dualism? Este o idee arhaica autohtona care a strabatut mileniile? E un imprumut din bogomilismul sud-dunarean, cum credeau Hasdeu si Cartojan? E o preluare din mitologiile Asiei Centrale, aduse de cumani si pecenegi, cum credeau Eliade si Culianu? E o intrebare care deocamdata nu si-a gasit raspunsul si care ar putea fi subiectul viitoarei mele carti.

A consemnat Ioana Anghelescu