Pe aceeași temă
La confluenta genurilor – liric si dramatic –, o impresionanta calatorie spre limite. Nu doar metaforic, desi, in multiplicitatea elementelor de discurs, metafora constituie nota dominanta a reprezentatiei. Cine cauta aici simpla poveste se va simti frustrat. Este teatru cantat, „nonverbal“, cum isi prezinta regizorul Alexandru Darie spectacolul, dar nu opera, in sensul clasic cel putin, dupa partitura compozitorului Adrian Enescu, prelucrand teme din opera baroca a lui C.W. Glück, in versiune contemporana. Lucrare careia i s-a dedicat timp de doi ani, fiindca odata cu rigorile „transcrierii“ trebuia sa raspunda cerintelor scenei, proiectului acestei odisee teatrale in principal; substanta de inspiratie chemand, parca de la sine, reprezentarile consecvente, jocul insolit al trupei de actori si cantareti, prin conglomeratul de motive si simboluri universale ce se deschide in regimul corespondentelor, adesea spre un nou inteles. Parte sugerat de proiectiile video concepute de Daniel Gont, in scenografia semnata de arh. Octavian Neculai, autor totodata al costumelor, transfigurat in fulguranta epifaniilor plasmuite vizual/plastic, accente complementare evolutiei evenimentelor. Decorul figureaza un templu al religiilor vii si moarte, paradoxal ca o cale spre lumina, spatiu angajand misterul comuniunii – axul central al tragediei –, prin si dincolo de arhetipuri, personaje fabuloase ce insotesc avatarurile eroilor.
Tragedia pierderii iubitei si calatoria lui Orfeu in infern pentru a o readuce la viata, dezlantuind fortele oculte, e strabatuta de cate o unda de umor, comicul ca vehicul al distantarii, pana la smulgerea mastilor. Dincolo de acestea se dezvaluie, in final, vulnerabilul chip omenesc. Orfeu si Euridice apar dedublati figurand sfasierea, fractura unei conditii-limita prin situatia dramatica a despartirii dintre suflet si trup, entitati manifeste ce amplifica aria conflictulului teatral. Pornind de la libretul lui Ranieri de Calzabigi, respectat in buna masura, scenariul pune in ecuatie reverberatii din cultura clasica si moderna, recognoscibile in memoria umanitatii.
Actualizate, in distributii multiple, de interpretarile relevante ale solistilor si a ansamblului coral format din 22 de cantareti – expresivi in rolul comentatorului colectiv, prezenta inconturnabila adaptata contextului –, cu participarea extraordinara a actorilor Dana Dogaru, Camelia Maxim, Iuliana Ciugulea, Rodica Lazar, Claudiu Stanescu, Antoaneta Cojocaru, Manuela Ciucur, Adrian Ciobanu, Andrei Runcanu, Corina Moise. Contributia lor e considerabila, chiar in absenta verbului, la succesul spectacolului. Construind punti de comunicare si posibilitati de lectura, autentica „opera aperta“, structurata de un proiect ambitios pus in act datorita, nu in ultimul rand, coagulantului spirit de echipa.
Corul de camera Accoustic, condus de maestrul Daniel Soare, personalizeaza componenta dramatica a partiturii, sustinut de Orchestra Metropolitana de Camera Bucuresti, dirijata de Tiberiu Soare, si Studioul Experimental de Opera si Balet „Ludovic Spiess“ de la Opera Nationala. Regizorul Alexandru Darie, promotor al programului Bulandra per musica, continua prin aceasta premiera in cadrul Festivalului Uniunii Teatrelor din Europa, editia a XVII-a, Uniune al carei presedinte in functiune este, dialogul dintre artele spectacolului. Cu surprinzatoarea sa viziune scenica si-a intalnit in fond „subiectul“ privilegiat. Trama mitologica, reflectata in scrierile lui Vergiliu si Ovidiu, include in scenariul original extrase din creatia dantesca – Infernul, Purgatoriul si Paradisul reprezentate in relatie cu destinul lumii de azi. Sunt aici varii intruchipari de factura religioasa, din comedia dell’arte, ale inocentei regasite la capatul tuturor incercarilor.
Actuala editie a Festivalului Uniunii Teatrului din Europa este organizata de Teatrul Bulandra si Teatrul Maghiar din Cluj, devenit membru cu drepturi depline al Uniunii. In programul bucurestean (11 octombrie–21 decembrie), Orfeu si Euridice deschide seria marilor reprezentatii. Printre acestea, Unchiul Vania de la Teatrul Maghiar din Cluj si Spovedanie la Tanacu montate de Andrei Serban, reputatul regizor de teatru si opera lansandu-si, in aceasta saptamana, dupa volume antologice aparute la Editura ICR, sub semnul „calatoriei“, premiera oficiala a spectacolului Lear, la Bulandra. Sunt invitati, alaturi de institutii precum Piccolo Teatro (Milano), Teatro Nacional São Paolo (Porto), Studio 24, Compania Roger Planchon, Teatro de la Abadia (Spania), Maly Teatr (Sankt Petersburg) sau Teatrul National Habimah (Tel Aviv), regizori bine cunoscuti peste hotare precum Silviu Purcarete (o recomandare: nu ratati aceasta bijuterie teatrala realizata la Teatrul Maghiar din Cluj, Gianni Schicchi, de Giacomo Puccini) si Tompá Gábor cu spectacolul Richard al III-a, montat pe aceeasi scena. Festivalul ofera publicului o gama larga de optiuni si nu putine creatii de referinta, cu un anume respect fata de partenerii evenimentului. Spectatorii, cu deosebire. Unul dintre motivele pentru care se sustrage obiceiului incetatenit la noi de a aglomera mai multe reprezentatii decat poate suporta perceptia unei „persoane fizice“, riscul suprapunerilor. In acest an inaugurat la Cluj, sub deviza Dialogului Intercultural European ca Anul Renasterii, trupele invitate la Bucuresti vor juca si dincolo de Carpati, intr-un program de schimburi reciproce. Vor avea loc in Capitala 55 de reprezentatii din 26 de productii europene, ale celor 21 de companii invitate din 13 tari. Tot 13 e numarul anilor care separa prima editie organizata in Romania a celui mai important festival al teatrelor din Europa, fondat de Giorgio Strehler, de cea de acum.
